Accidental
A nins, dar la mine în cuget a plouat...
Și iar mă văd indecis la răscruci de drumuri.
Nu mă interesează, onest vorbind, cum ai acceptat
Ca eu să devin un simplu indaptat
La a ta lovitură de stat.
Nu ești tu ultimul tren ratat,
Nici pe departe destin blocat.
Totuși, mi-am adus aminte, accidental...
Că nu ai ezitat să zici că vei declanșa ceva infernal.
Bravo, ție, ce pot spune!
Eu merg mai departe, cu armele deoparte,
Dar cu spiritul latent aparte.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Category: Love poems
All author's poems: Sergiu Țandără
Iubire, Vis, Iluzie
Date of posting: 3 января
Views: 186
Poems in the same category
Frumoasa, Toamnă
Foșnetul,frunzelor
Răsunînd,în "Dansul"
Ușor,al vîntului
Meiestuos, sub clar de lună
Odrăzlit,sub pașii
Agale,la plimbarea
Sănătoasă,pe aleea
Amiabilă,,a Credinței
Tronul,vieții
Onorabile și Civilizate
A Bucuriilor,Familiare
Munciilor,demne
Naturale,ca recoltele
Ăăă...nețărmuite și Creștine
Diamantine,radiind
Etern,realizările
Virtuoase,în Lumea
Iubitoare,de Bine
Stimă și Credință.
Furtună în suflet ,
Ninge în sufletul ,plin de furtună
Ninge si ploua in inima plina de ura
Ninge ,ca să înghețe tot ce e stricat
Ninge,dar după totul -i reparat
Ninge-n inima plina de copaci fără verdeață
Ninge,si lasă totul fără viață
Ninge ,dar sufletul varsă furtună
Si spala obrazul,ce e pictat numai cu ură
Ninge,dar inima arunca încă gloanțe
E frig ...si vreau doar să te iau în brațe
Ninge,dar în inima ta inca e soare
Ninge,si...doar eu stiu ce mă doare
Ninge,ninge ...Dar vreau să se oprească
Îmbrățișează-ma ca furtună din ochi sa -si cunoască
Inima și sufletul în care s-au născut
Vin-o ,căci a trecut prea mult
Am așteptat ca doctorul inima sa apară
Si inca aștept ...
Doctor fără stetoscop,ci doar cu scurt de apărare
Doar el va știa atunci tot ce mă mai doare
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Femeile frumoase
Imi plac femeile frumoase
Ma intelege orice barbat
Al naibii-s cam dracoase
Dar tot le bag in pat
Asa-s femeile frumoase
Romantice si aratoase
Le privesc intruna
Se apropie cate una
Ochii lor ma innebunesc
Si mai mult le doresc
Vreau sarutari sa daruiesc
Asa mult iubesc
Vreau sa te sarut
Iubirea ta ma lasa mut
Te dorec atat de mult
Pana ne vedem,trece mult.
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Frumoasa, Toamnă
Foșnetul,frunzelor
Răsunînd,în "Dansul"
Ușor,al vîntului
Meiestuos, sub clar de lună
Odrăzlit,sub pașii
Agale,la plimbarea
Sănătoasă,pe aleea
Amiabilă,,a Credinței
Tronul,vieții
Onorabile și Civilizate
A Bucuriilor,Familiare
Munciilor,demne
Naturale,ca recoltele
Ăăă...nețărmuite și Creștine
Diamantine,radiind
Etern,realizările
Virtuoase,în Lumea
Iubitoare,de Bine
Stimă și Credință.
Furtună în suflet ,
Ninge în sufletul ,plin de furtună
Ninge si ploua in inima plina de ura
Ninge ,ca să înghețe tot ce e stricat
Ninge,dar după totul -i reparat
Ninge-n inima plina de copaci fără verdeață
Ninge,si lasă totul fără viață
Ninge ,dar sufletul varsă furtună
Si spala obrazul,ce e pictat numai cu ură
Ninge,dar inima arunca încă gloanțe
E frig ...si vreau doar să te iau în brațe
Ninge,dar în inima ta inca e soare
Ninge,si...doar eu stiu ce mă doare
Ninge,ninge ...Dar vreau să se oprească
Îmbrățișează-ma ca furtună din ochi sa -si cunoască
Inima și sufletul în care s-au născut
Vin-o ,căci a trecut prea mult
Am așteptat ca doctorul inima sa apară
Si inca aștept ...
Doctor fără stetoscop,ci doar cu scurt de apărare
Doar el va știa atunci tot ce mă mai doare
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Femeile frumoase
Imi plac femeile frumoase
Ma intelege orice barbat
Al naibii-s cam dracoase
Dar tot le bag in pat
Asa-s femeile frumoase
Romantice si aratoase
Le privesc intruna
Se apropie cate una
Ochii lor ma innebunesc
Si mai mult le doresc
Vreau sarutari sa daruiesc
Asa mult iubesc
Vreau sa te sarut
Iubirea ta ma lasa mut
Te dorec atat de mult
Pana ne vedem,trece mult.
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Other poems by the author
Apus pe Valea Loirei
Eram și eu prin somptuoasa Franță...
Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.
Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...
Cred că urmează Turnul din Pisa!
Dar asta când om fi noi suficienți de puternici
Să trecem hotare adevărate.
Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre
Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.
Onorat că te-am cunoscut, mă declar...
La apus pe Valea Loirei, în dualul august.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Apus pe Valea Loirei
Eram și eu prin somptuoasa Franță...
Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.
Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...
Cred că urmează Turnul din Pisa!
Dar asta când om fi noi suficienți de puternici
Să trecem hotare adevărate.
Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre
Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.
Onorat că te-am cunoscut, mă declar...
La apus pe Valea Loirei, în dualul august.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Apus pe Valea Loirei
Eram și eu prin somptuoasa Franță...
Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.
Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...
Cred că urmează Turnul din Pisa!
Dar asta când om fi noi suficienți de puternici
Să trecem hotare adevărate.
Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre
Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.
Onorat că te-am cunoscut, mă declar...
La apus pe Valea Loirei, în dualul august.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Apus pe Valea Loirei
Eram și eu prin somptuoasa Franță...
Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.
Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...
Cred că urmează Turnul din Pisa!
Dar asta când om fi noi suficienți de puternici
Să trecem hotare adevărate.
Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre
Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.
Onorat că te-am cunoscut, mă declar...
La apus pe Valea Loirei, în dualul august.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără