Lipsești Și totuși ești
Chiar de lipsești, te simt aproape
Ca pe un înger coborât din nori
Și chiar de mi te ții departe,
Cumva în mine, încă stârnești fiori.
Ești al meu înger dintre astre
C-o primăvară caldă în privire
Ce stârnești amintiri frumoase
Și noaptea vise în neștire.
Te voi păstra o viață-ntreagă
O să te port mereu cu mine
Și chiar de realitatea e beteagă
Aici în poezie..."totul va fi bine!"
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 9 февраля
Views: 165
Poems in the same category
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Mai presus decat viata
Sa ma privesti as vrea,
Neincetat, in noapte,
Cand te primeste gura mea
Si inima in mine tare bate.
Sa ma saruti pe buze lent,
Sa-mi dai parul intr-o parte,
De fericire sa vibrez incet,
Ca si inima ta, langa a mea bate!
Sa ma strangi la pieptul tau,
Atunci cand mi-este teama,
Sa m-ocrotesti cu bratul tau,
Cand al meu suflet trist te cheama.
Sa ma alinti, sa-mi spui cuvinte dulci,
Ca sarutarea mea sa fie mai profunda,
Pe sanii mei sa vii si sa te culci,
Iubirea ta, trupul gol imi inunda.
Sa-mi zici mereu ca ma iubesti,
Ca nu rezisti o clipa fara mine,
Eu sa-ti raspund sub astrele ceresti
Ca te iubesc si ca voi fi mereu cu tine.
Tu.
cand cerul a picat si de maine'mi crestea frica
tu ai inghitit durerea nestiind ce va implica
printre lacrimini ne'am zambit, in mine urlam
bucuros ca'mi esti alaturi, constient ce iti rapeam
a fost iad si transformare
am crescut mare din ce doare
am pierdut multe, m'au pierdut multi
insa tu ai fost acolo, urechea sa mi'o imprumuti
frustrare si neputinta sub acel zambet fortat
din greseli si suferinta multe tare am invatat
prin tine am cunoscut iubirea, ceva deosebit
e minunat sa iubesti dar mai ales sa fii iubit
cica in viata sunt lectii, e un intreg process
si confundam puterea cu cand n'ai de ales
Pierduta-n vis
Am crezut că totu-i doar în mintea mea
Dar sufletul mi-i plin de tine
Ești omul ce nu-l pot avea
Deși trăiești fără să vreau în mine.
Și știu că tot ce simt e pur
În fiecare zi cerul mă vede
De când te știu un dulce chin îndur
De te-ai vedea prin ochii...n-ai crede!
Ne mai îmbrățișăm în lumi necunoscute
Unde ne-ncântă un clinchet de pahar
În realitate suntem suflete născute
Care s-au cunoscut... dar in zadar...
Și simt că ești acolo undeva
Și mă-nfrânez să nu mai sper...
C-un dulce vin să ieși în calea mea
Pierdută-n visul meu... te chem...
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Mai presus decat viata
Sa ma privesti as vrea,
Neincetat, in noapte,
Cand te primeste gura mea
Si inima in mine tare bate.
Sa ma saruti pe buze lent,
Sa-mi dai parul intr-o parte,
De fericire sa vibrez incet,
Ca si inima ta, langa a mea bate!
Sa ma strangi la pieptul tau,
Atunci cand mi-este teama,
Sa m-ocrotesti cu bratul tau,
Cand al meu suflet trist te cheama.
Sa ma alinti, sa-mi spui cuvinte dulci,
Ca sarutarea mea sa fie mai profunda,
Pe sanii mei sa vii si sa te culci,
Iubirea ta, trupul gol imi inunda.
Sa-mi zici mereu ca ma iubesti,
Ca nu rezisti o clipa fara mine,
Eu sa-ti raspund sub astrele ceresti
Ca te iubesc si ca voi fi mereu cu tine.
Tu.
cand cerul a picat si de maine'mi crestea frica
tu ai inghitit durerea nestiind ce va implica
printre lacrimini ne'am zambit, in mine urlam
bucuros ca'mi esti alaturi, constient ce iti rapeam
a fost iad si transformare
am crescut mare din ce doare
am pierdut multe, m'au pierdut multi
insa tu ai fost acolo, urechea sa mi'o imprumuti
frustrare si neputinta sub acel zambet fortat
din greseli si suferinta multe tare am invatat
prin tine am cunoscut iubirea, ceva deosebit
e minunat sa iubesti dar mai ales sa fii iubit
cica in viata sunt lectii, e un intreg process
si confundam puterea cu cand n'ai de ales
Pierduta-n vis
Am crezut că totu-i doar în mintea mea
Dar sufletul mi-i plin de tine
Ești omul ce nu-l pot avea
Deși trăiești fără să vreau în mine.
Și știu că tot ce simt e pur
În fiecare zi cerul mă vede
De când te știu un dulce chin îndur
De te-ai vedea prin ochii...n-ai crede!
Ne mai îmbrățișăm în lumi necunoscute
Unde ne-ncântă un clinchet de pahar
În realitate suntem suflete născute
Care s-au cunoscut... dar in zadar...
Și simt că ești acolo undeva
Și mă-nfrânez să nu mai sper...
C-un dulce vin să ieși în calea mea
Pierdută-n visul meu... te chem...
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Other poems by the author
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Sfarsit de decembrie
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun...
Că noul an il sper ceva mai bun
Mi-ai fost furtunā, lacrimă și suferinţă
Mai presus de toate mi-ai fost dorinţă..
Sfârșit de an, mai scrie-mi o dată
De-ti amintești a noastră poveste ciudată
Eu să-ți spun că tot anul în versuri te-am scris
Să-ți scriu îmi era frică de ce mi-ai fi zis.
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun....
Că în lipsa ta nu am știut să mă adun
Și stiu că nimic nu se va schimba dacă te întorci
M-am cam obișnuit cu lipsa pe care o provoci...
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Pe-altarul cerului
Pe-altarul cerului te scriu cu dor,
Strălucitor ca soarele ieșit din nori
Si rog o clipă vântul să-ți aducă,
Parfumul lui... ca o nălucă.
Că fericirea mi-era dulceața vinului tău
Ce-mi picura pe buze în fiecare seară,
Era o parte din tine ce îmi ținea de dor
Îmi era a ta dulce și caldă îmbrățișare.
De ce nici o secundă n-ai înțeles oare...
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Sfarsit de decembrie
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun...
Că noul an il sper ceva mai bun
Mi-ai fost furtunā, lacrimă și suferinţă
Mai presus de toate mi-ai fost dorinţă..
Sfârșit de an, mai scrie-mi o dată
De-ti amintești a noastră poveste ciudată
Eu să-ți spun că tot anul în versuri te-am scris
Să-ți scriu îmi era frică de ce mi-ai fi zis.
Sfarsit de decembrie, lasă-mă să-ți spun....
Că în lipsa ta nu am știut să mă adun
Și stiu că nimic nu se va schimba dacă te întorci
M-am cam obișnuit cu lipsa pe care o provoci...
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Pe-altarul cerului
Pe-altarul cerului te scriu cu dor,
Strălucitor ca soarele ieșit din nori
Si rog o clipă vântul să-ți aducă,
Parfumul lui... ca o nălucă.
Că fericirea mi-era dulceața vinului tău
Ce-mi picura pe buze în fiecare seară,
Era o parte din tine ce îmi ținea de dor
Îmi era a ta dulce și caldă îmbrățișare.
De ce nici o secundă n-ai înțeles oare...
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!