Poems in the same category
Tăcut
Îmi spuneai că-s prea emotivă
Atunci când scrisori îți scriam,
Realizând acum ca-m fost naivă
Și că prea mult mă chinuiam.
Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori
Sau doar voiai să mă ignori?
Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...
Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.
Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,
Fiind aceea ce numai ea vorbea...
Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,
Fiind aceea ce numai ea iubea.
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Meteorit
Seara, un meteorit
Călătorind prin vastul vid
Singur și nefericit
Se uita unde să cadă
Să devină-o simplă piatră.
De departe îl vedeam;
Ținta sa solu-mi era.
Orbitând în jurul meu,
Începu să mă cunoască.
Trăgând ușor spre perigeu
Dâra începea să-i crească.
Intenția i se schimba
Acum, cu mine își dorea
La veșnicie să plutească.
Amândoi naivi eram.
Uitând complet de circumstanțe
Tot mai aproape vru să vină.
Iar eu o primeam cu ale mele brațe
Necunoscând ce urma să devină.
Si-ncet, încet, inevitabilul venea
Valsul nociv se intensifica.
Meteoritul ușor-ușor cădea
Deja intra în atmofera mea.
Și-ncepu să scânteieze;
Foc de suflet izbucni.
Nimic nu putea momentul să-l frâneze
Simțeam că existența ni se împlini.
Dar ce rapid s-a terminat...
Meteorul s-a dezintegrat.
O pietrică a mai rămas; nimic.
Visul său s a împlinit.
În pământ rămase-nfipt.
În calea sa proptit am stat,
De univers poziționat.
Și totuși simt că-s vinovat.
O clipă noi doi am avut.
Dar iată că a și trecut.
Despărțirea
Prin volbura de fum
Doi ochi alunecau
Pe marginea de drum,
O veste năzuiau..
Chemau din depărtări
Ființa tare dragă,
O strigau din zări
Lacrima s o șteargă ..
Căci dorul mistuia
Trupul pustiit
Și vântul bântuia
De jale chinuit.
Norii triști apasă
Pe obraz curgând,
Despărțirea nemiloasă
Amorțise -n gand...
Sub cerul prăbușit
Făptura se frământă
Într-un plâns înăbușit
De-o inimă frântă..
Tăcut
Îmi spuneai că-s prea emotivă
Atunci când scrisori îți scriam,
Realizând acum ca-m fost naivă
Și că prea mult mă chinuiam.
Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori
Sau doar voiai să mă ignori?
Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...
Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.
Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,
Fiind aceea ce numai ea vorbea...
Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,
Fiind aceea ce numai ea iubea.
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Meteorit
Seara, un meteorit
Călătorind prin vastul vid
Singur și nefericit
Se uita unde să cadă
Să devină-o simplă piatră.
De departe îl vedeam;
Ținta sa solu-mi era.
Orbitând în jurul meu,
Începu să mă cunoască.
Trăgând ușor spre perigeu
Dâra începea să-i crească.
Intenția i se schimba
Acum, cu mine își dorea
La veșnicie să plutească.
Amândoi naivi eram.
Uitând complet de circumstanțe
Tot mai aproape vru să vină.
Iar eu o primeam cu ale mele brațe
Necunoscând ce urma să devină.
Si-ncet, încet, inevitabilul venea
Valsul nociv se intensifica.
Meteoritul ușor-ușor cădea
Deja intra în atmofera mea.
Și-ncepu să scânteieze;
Foc de suflet izbucni.
Nimic nu putea momentul să-l frâneze
Simțeam că existența ni se împlini.
Dar ce rapid s-a terminat...
Meteorul s-a dezintegrat.
O pietrică a mai rămas; nimic.
Visul său s a împlinit.
În pământ rămase-nfipt.
În calea sa proptit am stat,
De univers poziționat.
Și totuși simt că-s vinovat.
O clipă noi doi am avut.
Dar iată că a și trecut.
Despărțirea
Prin volbura de fum
Doi ochi alunecau
Pe marginea de drum,
O veste năzuiau..
Chemau din depărtări
Ființa tare dragă,
O strigau din zări
Lacrima s o șteargă ..
Căci dorul mistuia
Trupul pustiit
Și vântul bântuia
De jale chinuit.
Norii triști apasă
Pe obraz curgând,
Despărțirea nemiloasă
Amorțise -n gand...
Sub cerul prăbușit
Făptura se frământă
Într-un plâns înăbușit
De-o inimă frântă..
Other poems by the author
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
O NOAPTE ROMANTICĂ-continuare-
--Uite Cacul Mare,Steaua,Polară,Luceafărul de zi, toate își au locul precis, unde le vei găsi
când sufletul îți va cere,îmi zice Robert,întorcând-și privirea spre mine. O privire ce îmi
îmi străbate toată ființa.
--Tu de ce fugi de dragoste Ana
--Nu fug,doar aștept s-o întâlnesc,până atunci mă opresc la prietenie.Și mai este ceva:
Orice dragoște începpe frumos cu vorbe calde gesturi pline de tandrețe,atingeri de mână, flori.
Dar dragostea are și partea ei vulgară.Dacă partea frumoasă se consumă ,cu ce rămâi?
Îndiferența celui care pleacă ,care părăsește corabia,cum se zice.Cel trădat rămâne cu suferința,
el știe ce înseamnă dragostea și trădarea.Atunci ,mai puterea să-ți cauți altă dragoste?
--Îmi place cum gândești deși ești foarte tânără.De-unde știi toate astea,de unde ai învățat?
--Din lumea în care trăiesc. Sunt atâtea drame și atâta durere.Tu ai mai multă experiență de viață.
Care este părereata?
--Dragostea este de mai multe feluri și nu tote au un sfârșit dureros Atunci când dragostea e împărtășită
și gășești la persoana pe care o iubești și înțelegere,comunicare dragostea e dulce e o binecuvântare.
URĂRI DE 1 MARTIE!
AZI SE DĂRUIESC MĂRȚIȘOARE ,
FLORI ȘI GINGAȘI GHIOCEI
CHIAR ÎN PRAGUL TĂU LĂSATE
CU URĂRI DE SĂNĂTATE !...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
O NOAPTE ROMANTICĂ-continuare-
--Uite Cacul Mare,Steaua,Polară,Luceafărul de zi, toate își au locul precis, unde le vei găsi
când sufletul îți va cere,îmi zice Robert,întorcând-și privirea spre mine. O privire ce îmi
îmi străbate toată ființa.
--Tu de ce fugi de dragoste Ana
--Nu fug,doar aștept s-o întâlnesc,până atunci mă opresc la prietenie.Și mai este ceva:
Orice dragoște începpe frumos cu vorbe calde gesturi pline de tandrețe,atingeri de mână, flori.
Dar dragostea are și partea ei vulgară.Dacă partea frumoasă se consumă ,cu ce rămâi?
Îndiferența celui care pleacă ,care părăsește corabia,cum se zice.Cel trădat rămâne cu suferința,
el știe ce înseamnă dragostea și trădarea.Atunci ,mai puterea să-ți cauți altă dragoste?
--Îmi place cum gândești deși ești foarte tânără.De-unde știi toate astea,de unde ai învățat?
--Din lumea în care trăiesc. Sunt atâtea drame și atâta durere.Tu ai mai multă experiență de viață.
Care este părereata?
--Dragostea este de mai multe feluri și nu tote au un sfârșit dureros Atunci când dragostea e împărtășită
și gășești la persoana pe care o iubești și înțelegere,comunicare dragostea e dulce e o binecuvântare.
URĂRI DE 1 MARTIE!
AZI SE DĂRUIESC MĂRȚIȘOARE ,
FLORI ȘI GINGAȘI GHIOCEI
CHIAR ÎN PRAGUL TĂU LĂSATE
CU URĂRI DE SĂNĂTATE !...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit