MURIND
De-aș fi steauă căzătoare
Nebuloasa de pe frunți
Karma lungă,arzătoare
Toată noaptea s-o săruți
De-aș fi apă curgătoare
Printre vise și dorinți
O furtună pe-a ta mare
Multe zile , nopți fierbinți
De-aș fi pasăre-n văzduh
Să te caut până-n zare
Iar din lampa unui duh
Să-ți fiu rob în ascultare
De-aș fi umbra unui nuc
Ca să te cuprind pe cale
Șoapte multe să-ți aduc
Vorbe mute ,vise goale
De-aș fi ieri și azi deodată
Timpul tău să îl cuprind
Să te văd iubind o dată
Prea ușor să cad ,murind
ROMULUS U 08-06-2025
Poems in the same category
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
De avem aceleaşi visuri
De avem aceleaşi visuri,
Piară lumea acum în ele,
Traiul meu e în abisuri,
Iară sufletul în stele.
De trăim aceleaşi patimi,
Mângâieri ne-or fi blesteme,
Vom sorbi din irişi lacrimi,
Şi vom recita poeme.
De nutrim acelaşi gând,
Vom cânta imnul iubirii,
Şi din trupul tău plăpând,
Or să crească trandafirii.
Şi-om trăi iubirea noastră,
De astă lume mult departe,
Şi-om privi de la fereastră,
Cum lumina-n cer se-mparte.
Ultima noapte
Eu te-am privit în noapte
Sub cerul plin de stele
O prea frumoasă fată
Cu ochii că mărgele
Cu părul fluturat de vînt
In rochie pin-la genunchi
Și cu privire sfinta
Te rog doar sa nu plingi
Că veri rămîne,iar eu plecat voi fi
Aceasta noapte-i ultima
Te rog in urma mea,
Te rog sa nu mai vii
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Jertfe aduse toamnei
Coroana din frunze moarte
Vrea să ne arate
Măreția întunericului liniștitor
Ce adie asupra gândului, ca un inutil decor
Ce îmbată îndrăgostiți pe alei pierdute
Printre nuanțele acestei toamne mute,
Dar noi rămânem tot atât de vii,
Suntem spectatorii tristețelor târzii,
Suntem unicile rămășițe de viață suspendată
De regina timpului, cea spulberată,
Luptătoare îngâmfată
Împotriva veșniciei ce-și are începuturile aici,
În interiorul înflorit cu senzații mici,
Cu ai dragostei dizolvată-n aer, licurici.
Și totuși cât de vii am fi,
Ne hipnotizează luciul șters al toamnei cenușii,
Noi întindem brațele - canale lungi
Spre cosmosul răbdător, căci doar el așteaptă
Însuflețirea toamnei cea deșartă.
Las-o, părăsește-ți amanta melancolică,
Părăsește-ți nostalgica vrăjitoare,
De doruri și suferințe alinătoare,
Coboară-te aici, în raiul construit din gunoi,
Gunoi strălucitor din care sunt creată,
Căci după toată măreția,
Toamna, amantă îndrăgită, are pustiirea
Sufletească-n care vei cădea,
Iar toamna te va digera,
Transformându-te într-o invizibilă stea,
Și eu îți voi vedea doar chipul
Șters pe fundalul forfotei de viață,
Sufletul se va încrucișa cu măreața crăiasă,
Iar eu îl voi simți doar toamna
Printre frunze moarte,
Printre foi umplute cu sentimente exagerate,
Printre alei înghițite de noapte,
Printre șoapte sfielnice împletite
Cu lacrimi uscate,
Iubitul și distrugătorul viselor mele necoapte!
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
De avem aceleaşi visuri
De avem aceleaşi visuri,
Piară lumea acum în ele,
Traiul meu e în abisuri,
Iară sufletul în stele.
De trăim aceleaşi patimi,
Mângâieri ne-or fi blesteme,
Vom sorbi din irişi lacrimi,
Şi vom recita poeme.
De nutrim acelaşi gând,
Vom cânta imnul iubirii,
Şi din trupul tău plăpând,
Or să crească trandafirii.
Şi-om trăi iubirea noastră,
De astă lume mult departe,
Şi-om privi de la fereastră,
Cum lumina-n cer se-mparte.
Ultima noapte
Eu te-am privit în noapte
Sub cerul plin de stele
O prea frumoasă fată
Cu ochii că mărgele
Cu părul fluturat de vînt
In rochie pin-la genunchi
Și cu privire sfinta
Te rog doar sa nu plingi
Că veri rămîne,iar eu plecat voi fi
Aceasta noapte-i ultima
Te rog in urma mea,
Te rog sa nu mai vii
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Jertfe aduse toamnei
Coroana din frunze moarte
Vrea să ne arate
Măreția întunericului liniștitor
Ce adie asupra gândului, ca un inutil decor
Ce îmbată îndrăgostiți pe alei pierdute
Printre nuanțele acestei toamne mute,
Dar noi rămânem tot atât de vii,
Suntem spectatorii tristețelor târzii,
Suntem unicile rămășițe de viață suspendată
De regina timpului, cea spulberată,
Luptătoare îngâmfată
Împotriva veșniciei ce-și are începuturile aici,
În interiorul înflorit cu senzații mici,
Cu ai dragostei dizolvată-n aer, licurici.
Și totuși cât de vii am fi,
Ne hipnotizează luciul șters al toamnei cenușii,
Noi întindem brațele - canale lungi
Spre cosmosul răbdător, căci doar el așteaptă
Însuflețirea toamnei cea deșartă.
Las-o, părăsește-ți amanta melancolică,
Părăsește-ți nostalgica vrăjitoare,
De doruri și suferințe alinătoare,
Coboară-te aici, în raiul construit din gunoi,
Gunoi strălucitor din care sunt creată,
Căci după toată măreția,
Toamna, amantă îndrăgită, are pustiirea
Sufletească-n care vei cădea,
Iar toamna te va digera,
Transformându-te într-o invizibilă stea,
Și eu îți voi vedea doar chipul
Șters pe fundalul forfotei de viață,
Sufletul se va încrucișa cu măreața crăiasă,
Iar eu îl voi simți doar toamna
Printre frunze moarte,
Printre foi umplute cu sentimente exagerate,
Printre alei înghițite de noapte,
Printre șoapte sfielnice împletite
Cu lacrimi uscate,
Iubitul și distrugătorul viselor mele necoapte!
Other poems by the author
Cine?
Vreau sa aflu odata cine am fost candva
Care mi-e istoria, o voi repeta?
Mi-am vazut prostia ce ma tine aici
Mi-am carat povara izbavindu-mi rostul
Ce l-am avut in noaptea untainted so vieti mele....
In noaptea -ngandurare in care
Am simtit cei bine ai si cei rau in soare
Ce te creste- suflet cand esti lumunat de soare
Mi-am gasit cararea in padurea trista
Unde ego-ul meu era odata
Raza calatoare in briza de mare la apus de soare
Iar sufletu-l radea cu miros de floare...
Dar m-am ajuns din urma
Am ajuns la azi
Unde vreau sa stiu
Cine este ea...este alta fata ce se uita mandra in oglinda sparta
M--am pierdut pe drum...m-am pierdut pe mine s-au m- am ratacit
Tot ce vreau sa atiu
Cine sant acum?
dragul meu
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Simt cum îmi pătrunde in oase, caldura privirii tale,
Gândurile mele nu sunt clare,
Văd totul ca-n ceață.
Inima îmi bate tare,
Vrea sa îmi iasă din piept,
Sa strige cât poate de tare,
Ca o doare si caută alinare.
Vreau sa simt sufletul tău lângă al meu,
Dar știu ca asta nu se poate,
Vreau sa fiu egoista,
Și sa te țin în brațe o eternitate.
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Dor
Umbre reci și voci amare,
Se tot simt in al meu jur...
Vântul zăpada-nvâltoare,
Totu-i zgomotos și dur.
A lumânării lumină,
Mai sclipește-ncetișor
N-așteptam iarna să vină...
Însă a venit cu dor
Cu dor de copilărie
Și de casa ce-o aveam
De- a mea mică jucărie
Și de mama ce-o iubeam
A plecat ,s-a dus în zare...
Nu știu dac-o s-o mai vad
În urmă lăsând dor mare
Și în inimă, prăpăd....
<3
Symy
O, omule oricare ai fi tu din lumea. întreaga
Cum poți să spui că iubirea ta e foarte mare
Când tu asta nu dovedești nicidecum
Trăirea ta diferă de la cer la pământ.
Iubirea se vede prin fapte, nu prin vorbe
Prin ceea ce arăți în fiecare zi din viață
Mereu vrei să arăți ceea ce nu ești
Căci și vorba te dă de gol prin trăirile the firești!
O omului ce mari răspunderi ai tu oriunde te găseșt
Pentru cei ce Domnul I. a pus lângă tine
Domnul a murit pentru întreaga omenire
Și ei trebuie să afle de la tine, despre a Domnului mântuire!
O omule astăzi te îndemn :trăiește prin credință
Ca să ai cu Domnul în viață biruință!
Lucrează mai mult pentru Cel ce spui că e Domnul tău
Ca să nu te amageascā intr. una Cel rău!
O, omule înțelege că iubirea se vede la orice pas
Iubirea se vede chiar dacă este fără glas
Ptin ceea ce faci în fiecare zi, prin trăirea ta pe care o știi
Departe de Domnul, departe de veșnicii!
Trezește, te omule și vino. ți astăzi în fire
Pregătește-te să fii chemat sus în împărăție
Iubirea să crească de.-acuma în tine mereu
Până te vei întâlni în aceea zi mare cu al tău, Dumnezeu!
Ce n-as da
Ce n-as da sa fiu o stea
Sa m-arat in fata ta...
Si-am dansa pe mandrul cer,
Amandoi cuprinși de ger.
Eu o zână, tu un cânt
N-am atins vârf de Pământ,
Ci-n înalte locuri sunt...
Dar era o amintire
Suspin plină de uimire,
Fiindca-s singură întinsă
Pe câmpia etern ninsa.
Ma scufund tot mai adânc
In al bolții rău prea-sfant,
Tu mă vezi, eu te aud,
Sufletul mi-i veșnic surd.
Si c-o urmă de regret,
N-am să te mai strâng la piept,
N-o să-ți mai aud vreodată
Vocea dulce-o-nestemată.
Căci în marea de tristețe
Tot te văd ca-n tinerețe.
Dar voi fi veșnic plecată,
Caci de azi sunt ... înecată.
Cu-a mea ultima suflare
Te doresc cu multă-ardoare.
Inima plină de dor,
Ce n-as da să nu mai mor...
Cine?
Vreau sa aflu odata cine am fost candva
Care mi-e istoria, o voi repeta?
Mi-am vazut prostia ce ma tine aici
Mi-am carat povara izbavindu-mi rostul
Ce l-am avut in noaptea untainted so vieti mele....
In noaptea -ngandurare in care
Am simtit cei bine ai si cei rau in soare
Ce te creste- suflet cand esti lumunat de soare
Mi-am gasit cararea in padurea trista
Unde ego-ul meu era odata
Raza calatoare in briza de mare la apus de soare
Iar sufletu-l radea cu miros de floare...
Dar m-am ajuns din urma
Am ajuns la azi
Unde vreau sa stiu
Cine este ea...este alta fata ce se uita mandra in oglinda sparta
M--am pierdut pe drum...m-am pierdut pe mine s-au m- am ratacit
Tot ce vreau sa atiu
Cine sant acum?
dragul meu
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Simt cum îmi pătrunde in oase, caldura privirii tale,
Gândurile mele nu sunt clare,
Văd totul ca-n ceață.
Inima îmi bate tare,
Vrea sa îmi iasă din piept,
Sa strige cât poate de tare,
Ca o doare si caută alinare.
Vreau sa simt sufletul tău lângă al meu,
Dar știu ca asta nu se poate,
Vreau sa fiu egoista,
Și sa te țin în brațe o eternitate.
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Dor
Umbre reci și voci amare,
Se tot simt in al meu jur...
Vântul zăpada-nvâltoare,
Totu-i zgomotos și dur.
A lumânării lumină,
Mai sclipește-ncetișor
N-așteptam iarna să vină...
Însă a venit cu dor
Cu dor de copilărie
Și de casa ce-o aveam
De- a mea mică jucărie
Și de mama ce-o iubeam
A plecat ,s-a dus în zare...
Nu știu dac-o s-o mai vad
În urmă lăsând dor mare
Și în inimă, prăpăd....
<3
Symy
O, omule oricare ai fi tu din lumea. întreaga
Cum poți să spui că iubirea ta e foarte mare
Când tu asta nu dovedești nicidecum
Trăirea ta diferă de la cer la pământ.
Iubirea se vede prin fapte, nu prin vorbe
Prin ceea ce arăți în fiecare zi din viață
Mereu vrei să arăți ceea ce nu ești
Căci și vorba te dă de gol prin trăirile the firești!
O omului ce mari răspunderi ai tu oriunde te găseșt
Pentru cei ce Domnul I. a pus lângă tine
Domnul a murit pentru întreaga omenire
Și ei trebuie să afle de la tine, despre a Domnului mântuire!
O omule astăzi te îndemn :trăiește prin credință
Ca să ai cu Domnul în viață biruință!
Lucrează mai mult pentru Cel ce spui că e Domnul tău
Ca să nu te amageascā intr. una Cel rău!
O, omule înțelege că iubirea se vede la orice pas
Iubirea se vede chiar dacă este fără glas
Ptin ceea ce faci în fiecare zi, prin trăirea ta pe care o știi
Departe de Domnul, departe de veșnicii!
Trezește, te omule și vino. ți astăzi în fire
Pregătește-te să fii chemat sus în împărăție
Iubirea să crească de.-acuma în tine mereu
Până te vei întâlni în aceea zi mare cu al tău, Dumnezeu!
Ce n-as da
Ce n-as da sa fiu o stea
Sa m-arat in fata ta...
Si-am dansa pe mandrul cer,
Amandoi cuprinși de ger.
Eu o zână, tu un cânt
N-am atins vârf de Pământ,
Ci-n înalte locuri sunt...
Dar era o amintire
Suspin plină de uimire,
Fiindca-s singură întinsă
Pe câmpia etern ninsa.
Ma scufund tot mai adânc
In al bolții rău prea-sfant,
Tu mă vezi, eu te aud,
Sufletul mi-i veșnic surd.
Si c-o urmă de regret,
N-am să te mai strâng la piept,
N-o să-ți mai aud vreodată
Vocea dulce-o-nestemată.
Căci în marea de tristețe
Tot te văd ca-n tinerețe.
Dar voi fi veșnic plecată,
Caci de azi sunt ... înecată.
Cu-a mea ultima suflare
Te doresc cu multă-ardoare.
Inima plină de dor,
Ce n-as da să nu mai mor...