De tine
la un apus
noaptea mă învățat s-ascund
cuvinte sub piele,
lacrimi în sânge,
și adevărul în tăceri prea lungi
mă prăbușesc încet
în gânduri moi și reci,
în care tu exiști
mai viu decât mine
te-am iubit până când
n-am mai știut cine sunt
mi-am pierdut vocea
în urlete mute
pe care doar perna le știe
ai fost liniște și sevraj,
zi bună și noapte grea,
doza perfectă de haos,
iar eu…
eu m-am drogat cu tine
în brațele tale e un aer toxic
însă doar acolo pot să respir
îmi ești venin
ce l-aș lua ca supradoză
îmi amintesc mâinile tale
erau acasă
acum le caut în vise,
dar nu mai vin
nici măcar acolo
mă dor lucrurile care nu mai sunt,
îmi lipsește felul tău de a tăcea
lângă mine
acum tăcerea doare,
nu mai mângâie
țin în palme al meu suflet în cioburi
și nu știu dacă să-l mai lipesc
sau să-l îngrop
a fost prea mult pentru el,
și prea puțin pentru tine
am renunțat la mine,
ca să te țin pe tine întreg
dar nu ți-a fost de ajuns
și acum mi-e frică să mă privesc în oglindă
nu știu cine a mai rămas
îmi aprind o țigară,
nu pentru gust,
ci pentru că arde
și eu vreau să ard
până nu mai simt
pastilele nu mai amorțesc
ceva ce urlă din mine
nici alcoolul nu șterge
cum mi-ai șters tu vocea
din viața ta
și totuși,
mi-e dor
de clipa în care nu m-ai rănit
de prima clipa când mă priveai plin de amor
am plâns în tăcere
sub stele care n-au mai strălucit
de când ai plecat tu
mă sufoc in fum
îmi înec amarul în pahare goale
speranța mie ultima picătură de vin
poate ca depedența mi-e defect
dar cine-i perfect
într-o lume fără de sens
ți-am scris scrisori
cu sânge invizibil,
pe pielea nopților fără somn
dar luna e singura care le citește
ea știe cât de tare doare
încă să iubești
și să nu fi destul
încă port numele tău
în gesturi mici,
în depresia unei melodii,
în cafeaua prea amară de dimineață
în cicatrici pe piele
și totuși,
ceva se schimbă
răsăritul vine tăcut,
nu cu promisiuni,
ci cu cerul care își scurge razele sângerii
iar eu, mă scurg odată cu el
nu mai plâng după tine
plâng pentru mine
pentru fata care a dat tot
și a rămas cu nimic
pentru inima care a iubit
mai mult decât era pregătită
să piardă
răsăritul nu e vindecare
e doar primul pas
e prima dată când respir
fără tine
deși doare
Category: Love poems
All author's poems: ANONIM ![]()
Date of posting: 17 August 2025
Timp de citire: ~5 min.
Views: 683
Other poems by the author
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
p.o.e.m
Deea
3 September
Mulțumesc
Dor tainic
Vlad VIDA
3 September
poezia asta m-a atins pentru că vorbește despre sentimente prin care mulți dintre noi trecem, dar pe care puțini reușim să le punem în cuvinte atât de...
SĂRUTĂ-MĂ...
edi petecuță
3 September
Cea mai superba poezie pe care am vazut o in ultima vreme!Felicitări👏
Balanța sufletului
Emanuelle
2 September
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 September
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 September
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 September
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 September
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 September
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 August
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 August
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 August
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 August
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 August
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 August
Impecabil scrisă!👏