Taina Nopții
Noanțe calde de violet
Pictează un amurg perfect
Soarele ca un aprins buchet
De Bujori ce se îneacă încet
Umbre lungi și Raze scurte
Pentru locuri pornesc să lupte
Către soare îs împletite
Până Bolta cerului pălește
Când privesc,cerul înstelat
Zăresc Luceafărul înalt
Sclipesc în inimă scântei
Când visez la razele ei
Vin norii, o i-au în brațe
Și-i fac un Palat de ațe
În el își ascunde raza aleasă
Fiindcă doarme și nu-i mai pasă
Albul ei devine palid
În vârful cerului s-a oprit
Să ridice valul mării
Și să dispară în răsărit...
Astrul galben iar s-a ivit
Să rupă a nopții vrajă
Și-a ei taină sfântă a-nlocuit
Cu a Zilei grabă oarbă.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Scrisoare către tine
Poem: În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: Viața bate filmul
Poem: Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în spaniolă
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Zilele mele in iad
Poem: Pierdut in stele
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie