Lectia dureri
Cand iubirea te va parasi
zilele frumoase vor lua sfarsit
Tot frumos te va parasi
Si va pleca parca nici na fost
Durerea te va spiona
Pentru a te ataca
Dar sa nu disperi
E doar o lectie mai dura ca deobicei
Tot se va termina candva
Sper ca nu e minciuna cuiva
Sper ca durerea nu te va termina
Sper dorul sa nu ti fure inima
Poems in the same category
Ascuns de tine
Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă
Oprește-ți sufletul la tine în ogradă
Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă
Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă
Uscând lumina cresc meschine flori de gheață
Prin întuneric ochi-și caută o față
Cărând ursita atârnată de o ață
Îngroapă-ți norii ascunzându-i într-o ceață
Urcând spre tine te împiedică speranță
Pierdut de sine-o nepăsare te înhață
Îneacă zilele lipsindu-le substanță
Îngroapă-ți ploile glumind cu eleganță
Jucând spectacolul infirm lipsește viață
Mințind frumos lumea aplaudă balanță
Echilibrat trăiește-ți rolul de paiață
Îngroapă-ți lacrima zâmbind la suprafață
Ce mai e omul stând ascuns după cortină
S-arate bine e vopsit peste rugină
Umblând pierdut între visare și rutină
Îngropă soarele mințindu-l de lumină
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Ascuns de tine
Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă
Oprește-ți sufletul la tine în ogradă
Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă
Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă
Uscând lumina cresc meschine flori de gheață
Prin întuneric ochi-și caută o față
Cărând ursita atârnată de o ață
Îngroapă-ți norii ascunzându-i într-o ceață
Urcând spre tine te împiedică speranță
Pierdut de sine-o nepăsare te înhață
Îneacă zilele lipsindu-le substanță
Îngroapă-ți ploile glumind cu eleganță
Jucând spectacolul infirm lipsește viață
Mințind frumos lumea aplaudă balanță
Echilibrat trăiește-ți rolul de paiață
Îngroapă-ți lacrima zâmbind la suprafață
Ce mai e omul stând ascuns după cortină
S-arate bine e vopsit peste rugină
Umblând pierdut între visare și rutină
Îngropă soarele mințindu-l de lumină
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Other poems by the author
Bunicule
Vine Crăciunul, bunicule, vine Crăciunul..
E bucurie pe pământ și luminițe ard,
Și peste tot colinde cant, și e miros de brad..
Bunicule,tu de mă vezi, cu îngerii alaturi,
Cu dor nespus te-mbratisez,
Cu gândul intorcandu-ma în căsuța noastră mica,
Privind pe geam fulgii de nea
Și ascultând iar vocea ta, un rai ce din amintirea mea
Nicicând nu se va șterge,
Și când pe cer apare-o stea,strălucitoare,magica,
Îi cer doar pacea să ți-o dea,bunicule,
Tu înger ce mi-ai dat iubirea ta,
În raiul din căsuța noastră mica..
"Pielea oranj"
"Acolo e liniste/acasă s-a luat curentul și lampa e un trandafir incediat/Ieri au ingropat-o pe Raluca/in sicriul ei mic și dantelat a rămas duhul sfânt/,intr-un felinar cu licurici/pielea ei oranj atingea toate ,profețiile pamantului/De -acum nu mai am prieteni la,scoala/colegul de banca ma va privi /oblic,mâinile mele vor sta la,spate /și vor numără 6 luni."
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Sfârșit
A fost o iarnă friguroasă,
Tu din priviri m-ai încălzit
Credeam că eu sunt cea aleasă
Dar totul are un sfârșit
Crezând că tu n-ai sentimente,
Am suferit neîncetat
Dar totuși ai trezit iubire,
Într-un suflet despicat.
Si totuși ce este iubirea?
Un sentiment de nedescris.
O iluzie, un vis
Ce tu copile mi l-ai zis.
A fost o dragoste profundă
Dar oarecum s-a terminat
Poate nu a fost acea iubire?
Care să meargă până la final.
Si totuși ție îți mulțumesc
Pentru acele sentimente
Datorită ție am înțeles
Că iubire pe acest pământ, nu este.
Tipa Rusalina
O stea
As vrea sa-ti dau in dar o stea
Sa te calauzeasca in soapte
Sa-ti amintesti mereu de ea
Tu cand te uiti pe cer in noapte
Sa sti mereu cand soarele apune
Apare ea de nicaieri si-ti spune
Eu pentru tine sunt aici, si am sa raman o vreme
Am fost aleasa de un print ca sa iti dau putere
Voi straluci in ochii tai mereu cand ma privesti
Si am sa te fac sa-ti fie dor , sa vrei, sa ma doresti
Dar daca te intorci si pleci am sa ma sting incet
Pan ce voi fi un punct pe cer, voi disparea complet.
Si va renaste in gandul tau
Dorinta vie de a iubi din nou
Speranta ca-ntr-o zi pe cer
O stea va straluci in eter
Aceeasi stea care odata
Iti lumina privirea toata
Si te urma vadit in noapte
Nu ezita sa-ti fie aproape.
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.
Bunicule
Vine Crăciunul, bunicule, vine Crăciunul..
E bucurie pe pământ și luminițe ard,
Și peste tot colinde cant, și e miros de brad..
Bunicule,tu de mă vezi, cu îngerii alaturi,
Cu dor nespus te-mbratisez,
Cu gândul intorcandu-ma în căsuța noastră mica,
Privind pe geam fulgii de nea
Și ascultând iar vocea ta, un rai ce din amintirea mea
Nicicând nu se va șterge,
Și când pe cer apare-o stea,strălucitoare,magica,
Îi cer doar pacea să ți-o dea,bunicule,
Tu înger ce mi-ai dat iubirea ta,
În raiul din căsuța noastră mica..
"Pielea oranj"
"Acolo e liniste/acasă s-a luat curentul și lampa e un trandafir incediat/Ieri au ingropat-o pe Raluca/in sicriul ei mic și dantelat a rămas duhul sfânt/,intr-un felinar cu licurici/pielea ei oranj atingea toate ,profețiile pamantului/De -acum nu mai am prieteni la,scoala/colegul de banca ma va privi /oblic,mâinile mele vor sta la,spate /și vor numără 6 luni."
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Sfârșit
A fost o iarnă friguroasă,
Tu din priviri m-ai încălzit
Credeam că eu sunt cea aleasă
Dar totul are un sfârșit
Crezând că tu n-ai sentimente,
Am suferit neîncetat
Dar totuși ai trezit iubire,
Într-un suflet despicat.
Si totuși ce este iubirea?
Un sentiment de nedescris.
O iluzie, un vis
Ce tu copile mi l-ai zis.
A fost o dragoste profundă
Dar oarecum s-a terminat
Poate nu a fost acea iubire?
Care să meargă până la final.
Si totuși ție îți mulțumesc
Pentru acele sentimente
Datorită ție am înțeles
Că iubire pe acest pământ, nu este.
Tipa Rusalina
O stea
As vrea sa-ti dau in dar o stea
Sa te calauzeasca in soapte
Sa-ti amintesti mereu de ea
Tu cand te uiti pe cer in noapte
Sa sti mereu cand soarele apune
Apare ea de nicaieri si-ti spune
Eu pentru tine sunt aici, si am sa raman o vreme
Am fost aleasa de un print ca sa iti dau putere
Voi straluci in ochii tai mereu cand ma privesti
Si am sa te fac sa-ti fie dor , sa vrei, sa ma doresti
Dar daca te intorci si pleci am sa ma sting incet
Pan ce voi fi un punct pe cer, voi disparea complet.
Si va renaste in gandul tau
Dorinta vie de a iubi din nou
Speranta ca-ntr-o zi pe cer
O stea va straluci in eter
Aceeasi stea care odata
Iti lumina privirea toata
Si te urma vadit in noapte
Nu ezita sa-ti fie aproape.
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.