Crede-mă
Crede-mă, te iubesc!
Dragostea-i medicament,
Ce vindecă doar prin cuvânt
Răni,suferințe noi și vechi,
Te rog să crezi că te iubesc!
Nu mint,știu bine ce vorbesc,
Alungă duhurile negre,
Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,
Ea rabdă toate pe pământ,
Și viscol ger sau vânt și ploi...
De ce să stăm fără iubire triști
Să fim cu sufletele goi?
Primește-mă să te iubesc,
Zâmbește speră și așteaptă
Să treacă norii și furtuna
Iubește-mă și tu în gând măcar
De nu poți face azi mai mult,
Eu te aștept nu voi pleca
Crede-mă te iubesc așa cum ești,
Ce pot să fac mai mult acum?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Mi-e DOR
Si iar e noapte ,si iar m-apuca dorul
Si iar cu ochii-n lacrimi ma gindesc
De ce ma doare atit de mult tacerea?
De ce atit de mult eu te iubesc?
Ce bine-ar fi ca noaptea-ntunecata
Sa mi te-aduca iar ca sa te vad
Macar o clipa..sa te string in brate
Sati simt mirosul..si sa te ating..
Dar viata e nedreapta uneori
Cu noi se joaca Soarta
Caci noi iubim ca doi nebuni
Iubim.. speram...si GATA...
De ziua ta iubito
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta cat ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Ne consumăm iubirea!
Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd
Dar simt că ești atât de-aproape,
Și parcă mă inviți să merg cu tine
Însă eu fug departe-n noapte.
Nu știu de ce refuz să mă apropii
Când inima îmi bate ca nebuna,
Iar mintea mă trimite către tine
Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.
Ne știm demult, dar, cam atât
Fără a face pasul spre înainte,
Doar am flirtat și ne-am oprit
Fără a ține cont de simțăminte.
Și timpul trece, nu stă pe loc
Iar noi rămânem doar amici,
Ce bine-ar fi să trecem pragul
Și să scăpăm de-a noastre frici.
Simțim că-n noi sunt sentimente
Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,
Dar încă ne lipsește cred curajul
De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!
.............................................
Acum în doi ne consumăm iubirea
Ce încă arde-n noi și merge înainte,
Iar eu o povestesc prin vers cu rimă
Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Sufletul
Lasă ți sufletul să se unească cu al meu,
Să ne bucurăm oricât ne ar fi de greu,
Dumnezeu mi te a scos în cale
Când aveam nevoie mare,
Intr o noapte te am visat
Intr o alta te am văzut
Pentru mine întreaga viață îmi ești sortit,
Să ne iubim chiar și de la distanță.
Nu mai avea gânduri aiurea
Eu te aleg pentru totdeauna.
Mi-e DOR
Si iar e noapte ,si iar m-apuca dorul
Si iar cu ochii-n lacrimi ma gindesc
De ce ma doare atit de mult tacerea?
De ce atit de mult eu te iubesc?
Ce bine-ar fi ca noaptea-ntunecata
Sa mi te-aduca iar ca sa te vad
Macar o clipa..sa te string in brate
Sati simt mirosul..si sa te ating..
Dar viata e nedreapta uneori
Cu noi se joaca Soarta
Caci noi iubim ca doi nebuni
Iubim.. speram...si GATA...
De ziua ta iubito
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta cat ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Ne consumăm iubirea!
Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd
Dar simt că ești atât de-aproape,
Și parcă mă inviți să merg cu tine
Însă eu fug departe-n noapte.
Nu știu de ce refuz să mă apropii
Când inima îmi bate ca nebuna,
Iar mintea mă trimite către tine
Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.
Ne știm demult, dar, cam atât
Fără a face pasul spre înainte,
Doar am flirtat și ne-am oprit
Fără a ține cont de simțăminte.
Și timpul trece, nu stă pe loc
Iar noi rămânem doar amici,
Ce bine-ar fi să trecem pragul
Și să scăpăm de-a noastre frici.
Simțim că-n noi sunt sentimente
Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,
Dar încă ne lipsește cred curajul
De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!
.............................................
Acum în doi ne consumăm iubirea
Ce încă arde-n noi și merge înainte,
Iar eu o povestesc prin vers cu rimă
Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Sufletul
Lasă ți sufletul să se unească cu al meu,
Să ne bucurăm oricât ne ar fi de greu,
Dumnezeu mi te a scos în cale
Când aveam nevoie mare,
Intr o noapte te am visat
Intr o alta te am văzut
Pentru mine întreaga viață îmi ești sortit,
Să ne iubim chiar și de la distanță.
Nu mai avea gânduri aiurea
Eu te aleg pentru totdeauna.
Other poems by the author
Întâlnire
Dă-mi mâna iarăși iubito,
Și spune-mi ale amorului vorbe!
Este iubirea minciuna supremă,
Ori viața e cursa în care cădem?
Nu-i dragostea noastră sărbătoarea,
Nu-i ea însăși fericirea?
Nu suntem noi florile roșii sau albe,
Ori galbene,verzi și albastre,
Ce-ți stau prinse artistic
Pe gingașul chip și vorbesc,
Despre iubirea nebună,
Ori mai degrabă taina cea bună
Adusă de îngeri la noi,
Sau viața-mpreună absolută,
Ce ne-a cuprins pe-amândoi?
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu ești poemul
Tu ești poemul pe care eu încerc să-l cânt,
Sau mai degrabă un sonet de
primăvară,
Căci tu ești ciripitul rândunicilor sosite de curând,
În înflorita veselă grădină cu stupi și liliac,
Și totuși afară este toamnă...
Eu vreau să-ţi cânt al meu sonet însă tu râzi,
Și uneori preferi să verși o lacrimă amară,
Sau când te cert ca mai apoi să am regrete, îţi cânt sonete,
Poveşti de dragoste sau de amor,
Târziu în toamnă sau chiar în iarnă,
Fără să simt nici teamă sau regrete!
Nu mai contează, sunt doar poeme de iubire,
Ce se doresc mereu aprinse,
De mine sau de tine,
Distinsă doamnă fostă domnişoară,
Sau chiar a basmelor de vis copila de odinioară.
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Dacă
Dacă tristețea te ține prizonier
Șoptindu-ți aceleași vorbe fără rost,
Neștiind cum s-o alungi
În sufletu-ți ce-i pustiit,
Văzând cum viața te ține iarăși înlănțuit,
Și-auzi doar urlete de lupi flămânzi
Simțind cum gerul iernii te doboară,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De toți prietenii te-au părăsit
Și ești orfan al nimanui,
Crezând că Cerul pe veci te-a izgonit,
Și toți îți sunt potrivnici cum niciodată nu ai bănuit,
Și n-ai nici lacrimi ca să plângi,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu,îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Iubita de te-a alungat ca pe-un gunoi,
Fugind de tine ca de-un lepros,
Să nu-i răpești nici timpul,tinerețea sau amorul,
Și de-și regretă clipele frumoase ce ți le-a dăruit,
Vai ce tristețe simt,te cred
Eu însumi am trăit acestea toate
Precum coșmarul este zugrăvit...
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De ești sărac,bolnav,uitat
Și lumea toată îți stă ascunsă
Știi bine că-i egoistă,rea și crudă
Dar inimioara îți suspină dulce încă
În timp ce deznădejdea te-aruncă în bezna rece
Ce prevestește doar căderea fără de sfârșit,
Prapastia ce te cuprinde e însăși moartea de care se vorbește,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Dacă auzi doar vorbe grele
Și vin în urma ta ca un ecou,
Dacă nu-i nimeni să creadă-n tine
Când ești căzut și doar necazul te aude și-ți răspunde
Când zaci sub munte de ispite,
Știind că ți-a sosit sfârșitul,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
(25 iunie 2023 H.S- Irepetabila iubire)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Poem scurt de dragoste
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
E dragostea poemul de amor
Ce dimineața poartă culoarea roșu aprins,
A sângelui și a soarelui strălucitoare amprentă,
Ce viața prevestește?
Mai are rost să viețuiești fără iubire,
Cea despre care se tot vorbește,
Ba că-i un dar,ba că-i blestem?
Dar cum poți cere fără să oferi,
Nu-i mult mai bine să iubești fără să ceri nimic în schimb,
Și totuși știind prea bine legea viețuirii,
Când dai, primești ori mai devreme ori mai târziu,
Chiar dacă trebuie s-astepți decenii de tăcere?
Iar oamenii de-s neputincioși,
Cel care niciodată nu te uită,
Cu siguranță este Dumnezeu...
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
Nu tu ești al iubirii mele infinit poem?
Nu eu sunt prizonierul tău pe veșnicie?
( 24 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Întâlnire
Dă-mi mâna iarăși iubito,
Și spune-mi ale amorului vorbe!
Este iubirea minciuna supremă,
Ori viața e cursa în care cădem?
Nu-i dragostea noastră sărbătoarea,
Nu-i ea însăși fericirea?
Nu suntem noi florile roșii sau albe,
Ori galbene,verzi și albastre,
Ce-ți stau prinse artistic
Pe gingașul chip și vorbesc,
Despre iubirea nebună,
Ori mai degrabă taina cea bună
Adusă de îngeri la noi,
Sau viața-mpreună absolută,
Ce ne-a cuprins pe-amândoi?
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu ești poemul
Tu ești poemul pe care eu încerc să-l cânt,
Sau mai degrabă un sonet de
primăvară,
Căci tu ești ciripitul rândunicilor sosite de curând,
În înflorita veselă grădină cu stupi și liliac,
Și totuși afară este toamnă...
Eu vreau să-ţi cânt al meu sonet însă tu râzi,
Și uneori preferi să verși o lacrimă amară,
Sau când te cert ca mai apoi să am regrete, îţi cânt sonete,
Poveşti de dragoste sau de amor,
Târziu în toamnă sau chiar în iarnă,
Fără să simt nici teamă sau regrete!
Nu mai contează, sunt doar poeme de iubire,
Ce se doresc mereu aprinse,
De mine sau de tine,
Distinsă doamnă fostă domnişoară,
Sau chiar a basmelor de vis copila de odinioară.
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Dacă
Dacă tristețea te ține prizonier
Șoptindu-ți aceleași vorbe fără rost,
Neștiind cum s-o alungi
În sufletu-ți ce-i pustiit,
Văzând cum viața te ține iarăși înlănțuit,
Și-auzi doar urlete de lupi flămânzi
Simțind cum gerul iernii te doboară,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De toți prietenii te-au părăsit
Și ești orfan al nimanui,
Crezând că Cerul pe veci te-a izgonit,
Și toți îți sunt potrivnici cum niciodată nu ai bănuit,
Și n-ai nici lacrimi ca să plângi,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu,îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Iubita de te-a alungat ca pe-un gunoi,
Fugind de tine ca de-un lepros,
Să nu-i răpești nici timpul,tinerețea sau amorul,
Și de-și regretă clipele frumoase ce ți le-a dăruit,
Vai ce tristețe simt,te cred
Eu însumi am trăit acestea toate
Precum coșmarul este zugrăvit...
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De ești sărac,bolnav,uitat
Și lumea toată îți stă ascunsă
Știi bine că-i egoistă,rea și crudă
Dar inimioara îți suspină dulce încă
În timp ce deznădejdea te-aruncă în bezna rece
Ce prevestește doar căderea fără de sfârșit,
Prapastia ce te cuprinde e însăși moartea de care se vorbește,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Dacă auzi doar vorbe grele
Și vin în urma ta ca un ecou,
Dacă nu-i nimeni să creadă-n tine
Când ești căzut și doar necazul te aude și-ți răspunde
Când zaci sub munte de ispite,
Știind că ți-a sosit sfârșitul,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
(25 iunie 2023 H.S- Irepetabila iubire)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Poem scurt de dragoste
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
E dragostea poemul de amor
Ce dimineața poartă culoarea roșu aprins,
A sângelui și a soarelui strălucitoare amprentă,
Ce viața prevestește?
Mai are rost să viețuiești fără iubire,
Cea despre care se tot vorbește,
Ba că-i un dar,ba că-i blestem?
Dar cum poți cere fără să oferi,
Nu-i mult mai bine să iubești fără să ceri nimic în schimb,
Și totuși știind prea bine legea viețuirii,
Când dai, primești ori mai devreme ori mai târziu,
Chiar dacă trebuie s-astepți decenii de tăcere?
Iar oamenii de-s neputincioși,
Cel care niciodată nu te uită,
Cu siguranță este Dumnezeu...
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
Nu tu ești al iubirii mele infinit poem?
Nu eu sunt prizonierul tău pe veșnicie?
( 24 martie 2024 Vasilica dragostea mea)