Pe fruntea ta...
Pe fruntea ta mi-am pus bătaia vieții,
Și-am adormit în tine ca-ntr-un vers,
Apoi am strâns în suflet toți poeții,
Ca să-ți aprind o stea în univers.
Mi-ai dat tăceri mai grele decât munții,
Și le-am purtat cu teamă și suspin,
Sub pielea mea s-au adunat toți muții,
Și-am devenit treptat un pantomim.
Chiar m-am lăsat cu totul în cădere,
Plutind pe râuri repezi fără mal,
Iar apa toată izvora doar din durere,
Și-un urlet se-auzea din fiecare val.
Cu patos ți-am zidit o mănăstire,
Și-n mijloc ți-am făcut altar,
Ca să te rogi spre veșnică iubire,
Iubita mea cu sufletul precar.
Rămân pierdut în umbre și lumină,
În trupul tău mi-e cerul cel mai sfânt,
Și-am să te port cu mine-n rădăcină,
Să-mi fii de-a pururi apă și pământ.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Frica
Poem: Iartă-mă mamă
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟
Poem: Omagiu lui Mihai Eminescu
Poem: Doamna și toamna
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Albastrul cer
Poem: Sărbătoarea iubirii noastre
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca