Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Poems in the same category
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Скажи мне...
Скажи мне, любишь ли ешё?
или любовь прошла как день ненастный?
Кто подставляет тебе теперь плечё?
и кто с тобой теперь несчастный?
Скажи мне, любишь ли ешё?
или истерики остались в прошлом?
Вся боль что от тебя лилась ручьем,
и разговоры по ночам о пошлом...
Скажи мне, любишь ли ешё?
Кого целуешь сладкими губами?
Кому ты плачишься теперь в плече?
Кого теперь ты балуешь стихами?...
Suflete regăsite
Hai vino…
Adio, fulg de nea,
Surâsul iernii trece,
Tu plângi pe mâna mea,
Iar lacrima ți-e rece.
Și s-a pornit să ningă,
De aseară-n disperare,
Iar fulgii să se stingă,
Pe pielea ta cea moale.
Hai vino tu mireasă,
Cu voalul de zăpadă,
Și scoate-mă din casă,
Ca să dansăm pe stradă,
Apoi din vreme-n vreme,
În lume dă alarma,
Hai vino, nu te teme,
Și mușcă-mă cu iarna,
Să-mi curgă de sub gene,
Zăpada în troiene.
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Скажи мне...
Скажи мне, любишь ли ешё?
или любовь прошла как день ненастный?
Кто подставляет тебе теперь плечё?
и кто с тобой теперь несчастный?
Скажи мне, любишь ли ешё?
или истерики остались в прошлом?
Вся боль что от тебя лилась ручьем,
и разговоры по ночам о пошлом...
Скажи мне, любишь ли ешё?
Кого целуешь сладкими губами?
Кому ты плачишься теперь в плече?
Кого теперь ты балуешь стихами?...
Suflete regăsite
Hai vino…
Adio, fulg de nea,
Surâsul iernii trece,
Tu plângi pe mâna mea,
Iar lacrima ți-e rece.
Și s-a pornit să ningă,
De aseară-n disperare,
Iar fulgii să se stingă,
Pe pielea ta cea moale.
Hai vino tu mireasă,
Cu voalul de zăpadă,
Și scoate-mă din casă,
Ca să dansăm pe stradă,
Apoi din vreme-n vreme,
În lume dă alarma,
Hai vino, nu te teme,
Și mușcă-mă cu iarna,
Să-mi curgă de sub gene,
Zăpada în troiene.
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Other poems by the author
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Suflete oarbe
Cum sufletele au ajuns
Doar niste piese la apus,
Fără vreun motiv anume
Doar epave și ruine.
De mult uitate
Rupte parca de realitate
Luate ca atare,
Niște ființe fara scrupule ca la început.
Ne-am lăsat ca oameni
Călcați în picioare
De trăiri, de sentimente
Poate oarbe, ascunse peste mii și mii de fețe.
Am lăsat sufletul călcat în picioare
Ne-am înrăit fără să doară,
Ne-am rupt bucăți din el
Din nou și din nou ca să doară.
Destine am rupt,
Vise am spulberat
Am vrut să lăsăm egoul de ne egalat.
Orgoliul ce rupe speranțe
A prins mai mult ca niciodată o așa amploare,
Peste promisiuni și poate...
Peste tot ce a mai rămas viu, in oameni.
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Suflete oarbe
Cum sufletele au ajuns
Doar niste piese la apus,
Fără vreun motiv anume
Doar epave și ruine.
De mult uitate
Rupte parca de realitate
Luate ca atare,
Niște ființe fara scrupule ca la început.
Ne-am lăsat ca oameni
Călcați în picioare
De trăiri, de sentimente
Poate oarbe, ascunse peste mii și mii de fețe.
Am lăsat sufletul călcat în picioare
Ne-am înrăit fără să doară,
Ne-am rupt bucăți din el
Din nou și din nou ca să doară.
Destine am rupt,
Vise am spulberat
Am vrut să lăsăm egoul de ne egalat.
Orgoliul ce rupe speranțe
A prins mai mult ca niciodată o așa amploare,
Peste promisiuni și poate...
Peste tot ce a mai rămas viu, in oameni.