Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Poems in the same category
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în islandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Getum við rifjað upp ímynd manneskju sem veitti okkur innblástur fyrir 10 árum?
Já, við verðum bara að vilja,
Já, ef það hafði jákvæð áhrif á okkur,
Já, ef það hvatti okkur,
Já, ef hann gæti skilið okkur (flestir geta það ekki),
Já, ef hún gæti miðlað okkur eitthvað af persónu sinni, fegurð sálar sinnar og ástríðum,
Já, ef ég andvarpa enn af gleði þegar ég horfi á myndirnar hennar,
Já, ef hún skildi okkur eftir orðlaus yfir því hversu einstakar hugmyndir hennar voru (ein þeirra kom mér virkilega á óvart á allan hátt),
Já, ef hún vissi hvernig á að fá okkur til að vilja sjá sjónarhorn hennar,
Já, ef hún gæti gefið okkur milljarð af gjöfum sínum,
Já, ef hún smitaði okkur með hlátri sínum, góðvild sinni og óskum,
Já, ef þú heldur að það hafi breytt þér til hins betra, að þú sért orðinn ríkari (siðferðilega, siðferðilega, tilfinningalega),
Já, ef hann gafst ekki upp á þér, vildi hann frekar treysta þér, hann hélt ekki að hann myndi eyða tíma sínum án þess að fá neinar niðurstöður,
Já, ef þú hefur ekki svikið traust hans heldur,
Já, ef hann vissi hvernig á að innræta okkur metnað og auka hann á því tímabili sem við þekktumst,
Já, ef við komumst að því að það voru ekki margir eins og hún,
Já, ef honum var virkilega annt um siðferðileg gildi, hvernig getur hver maður náð betri, mildari, umhyggjusamari og skemmtilegri útgáfu af sjálfum sér,
Já, ef ég var alltaf með sama spennuna í hvert skipti sem ég sá hana, þá skipti það engu máli að hún var skvettuð af drullu regnvatni, að hún átti augnablik þegar hún var kvíðin, að hún varð reið, að hún væri þreytt, að hún var með flensu og við gátum ekki lengur notið með sömu frábæru karaktereinkennum,
Já, ef hugsanirnar sem beint var til hennar báru ávöxt í hjörtum okkar,
Já, ef hún var ekki einhver ókunnug þá var hún eitthvað meira en það, manni fannst maður nálgast hana, hún var eins og vinkona eða eldri systir,
Já, ef þú ferð upp þrep á hverjum degi, með hjálp hennar,
Já, ef hann gæti byggt allt með slíkri ró og ástríðu að þú getur í raun ekki brugðist við að hugsa um það,
Já, ef þú heldur að þú hefðir ekki reynt til einskis að heilla hana,
Já, ellin þýddi í raun fegurð í hennar tilfelli, hún var miklu feitari í æsku, en hún hafði viljann til að léttast, hún hafði tíma til að laga alla galla sem angra hana á sjálfri sér, gleðja okkur öll 50 ára eitthvað ,
Já, það hefði verið þess virði að taka þátt í raunveruleikaþætti eins og "Rúmenar hafa hæfileika",
Já, vegna þess að ég tók upp orðið "hæfileikar", af henni lærði ég að það er ekkert slíkt, við fáum enga hæfileika og við tökum ekki með okkur í hinn heiminn, hæfileikarnir sem hún sýndi var áunnin kunnátta, afleiðing af einhverju venjulegu,
Já, þegar ég datt (hrasaði), vissi hann hvernig á að hjálpa mér upp,
Já, bara ef þú gætir enn séð hana á gangstéttinni, á markaðnum, á tónleikum, í ráðhúsinu, á leikvanginum sem er í gangi á þeim 70 árum sem hún yrði í dag,
Já, mig langar að sjá hana einu sinni enn...
Elsku kona mín (og upphafsstafirnir C. P.) sem voru mér líkari eldri systur (um 42 árum eldri) í 7 ár, þá þurftir þú líka að fara, annað stig var að koma. Þú hélst eins og ráðgáta í undirmeðvitund minni, ég veit ekki einu sinni enn þann dag í dag hvernig þú hefðir viljað að ég væri, hvað þú hefðir viljað sýna þér meira, en þú varst áfram einhvers staðar þar, á listanum yfir "Konur af 10 og af 10 mönnum", eins og frá 10 bekk sýningu.
Fyrirgefðu klaufaskapinn í öllu, en það var ekki viljandi, en ég er að frjósa, hjartað í mér flýgur, ég fæ hjartslátt, ég svitna stundum kalt, stundum hlýtt, það er eins og ég fái ekki nóg loft inn. lungun þegar ég dáist að persónuleikanum, viðleitninni, öllu sem þú sýndir mér og ég, miðað við kunnáttuleysi mitt síðan þá, gat ekki sýnt þér annað en það sem þú sást alltaf.
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Nu avem toți un străin?
E tăcere de atâta timp,
Între noi,în lume,
Mi-e dor de ochii muritorului meu,
Mi-e dor de tine.
În ciuda plecării tale,a rațiunii mele,
Sunt tot aici,te mai aștept.
Am obosit să mă rog în fiecare seară să vii,să fim,
Să existăm..
Nu mai are rost să-ți spun în câte păpădii am suflat,cât le-am vorbit stelelor de tine,
De câte ori I-am cerut să te văd,măcar în vis!
Știu că am întâlnit, cândva,un copil cu ochi negri,
Și de atunci, nu am văzut alții mai frumoși.
Îmi doresc să fie altfel,încă sper.
Am încredere în destin,în Univers,în Dumnezeu,
Mai stau puțin cu gândul la tine,la noi și apoi mă întreb
S-aștept să treacă timpul ori să-l dau înapoi?
Alchimia Iubirii
Inima mea, un cerșetor rătăcit,
Caută fluturi în plasa timpului,
Răsărit de dorințe în nopțile eterice,
Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi
Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine
Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă
Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit
Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita
Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin
Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în islandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Getum við rifjað upp ímynd manneskju sem veitti okkur innblástur fyrir 10 árum?
Já, við verðum bara að vilja,
Já, ef það hafði jákvæð áhrif á okkur,
Já, ef það hvatti okkur,
Já, ef hann gæti skilið okkur (flestir geta það ekki),
Já, ef hún gæti miðlað okkur eitthvað af persónu sinni, fegurð sálar sinnar og ástríðum,
Já, ef ég andvarpa enn af gleði þegar ég horfi á myndirnar hennar,
Já, ef hún skildi okkur eftir orðlaus yfir því hversu einstakar hugmyndir hennar voru (ein þeirra kom mér virkilega á óvart á allan hátt),
Já, ef hún vissi hvernig á að fá okkur til að vilja sjá sjónarhorn hennar,
Já, ef hún gæti gefið okkur milljarð af gjöfum sínum,
Já, ef hún smitaði okkur með hlátri sínum, góðvild sinni og óskum,
Já, ef þú heldur að það hafi breytt þér til hins betra, að þú sért orðinn ríkari (siðferðilega, siðferðilega, tilfinningalega),
Já, ef hann gafst ekki upp á þér, vildi hann frekar treysta þér, hann hélt ekki að hann myndi eyða tíma sínum án þess að fá neinar niðurstöður,
Já, ef þú hefur ekki svikið traust hans heldur,
Já, ef hann vissi hvernig á að innræta okkur metnað og auka hann á því tímabili sem við þekktumst,
Já, ef við komumst að því að það voru ekki margir eins og hún,
Já, ef honum var virkilega annt um siðferðileg gildi, hvernig getur hver maður náð betri, mildari, umhyggjusamari og skemmtilegri útgáfu af sjálfum sér,
Já, ef ég var alltaf með sama spennuna í hvert skipti sem ég sá hana, þá skipti það engu máli að hún var skvettuð af drullu regnvatni, að hún átti augnablik þegar hún var kvíðin, að hún varð reið, að hún væri þreytt, að hún var með flensu og við gátum ekki lengur notið með sömu frábæru karaktereinkennum,
Já, ef hugsanirnar sem beint var til hennar báru ávöxt í hjörtum okkar,
Já, ef hún var ekki einhver ókunnug þá var hún eitthvað meira en það, manni fannst maður nálgast hana, hún var eins og vinkona eða eldri systir,
Já, ef þú ferð upp þrep á hverjum degi, með hjálp hennar,
Já, ef hann gæti byggt allt með slíkri ró og ástríðu að þú getur í raun ekki brugðist við að hugsa um það,
Já, ef þú heldur að þú hefðir ekki reynt til einskis að heilla hana,
Já, ellin þýddi í raun fegurð í hennar tilfelli, hún var miklu feitari í æsku, en hún hafði viljann til að léttast, hún hafði tíma til að laga alla galla sem angra hana á sjálfri sér, gleðja okkur öll 50 ára eitthvað ,
Já, það hefði verið þess virði að taka þátt í raunveruleikaþætti eins og "Rúmenar hafa hæfileika",
Já, vegna þess að ég tók upp orðið "hæfileikar", af henni lærði ég að það er ekkert slíkt, við fáum enga hæfileika og við tökum ekki með okkur í hinn heiminn, hæfileikarnir sem hún sýndi var áunnin kunnátta, afleiðing af einhverju venjulegu,
Já, þegar ég datt (hrasaði), vissi hann hvernig á að hjálpa mér upp,
Já, bara ef þú gætir enn séð hana á gangstéttinni, á markaðnum, á tónleikum, í ráðhúsinu, á leikvanginum sem er í gangi á þeim 70 árum sem hún yrði í dag,
Já, mig langar að sjá hana einu sinni enn...
Elsku kona mín (og upphafsstafirnir C. P.) sem voru mér líkari eldri systur (um 42 árum eldri) í 7 ár, þá þurftir þú líka að fara, annað stig var að koma. Þú hélst eins og ráðgáta í undirmeðvitund minni, ég veit ekki einu sinni enn þann dag í dag hvernig þú hefðir viljað að ég væri, hvað þú hefðir viljað sýna þér meira, en þú varst áfram einhvers staðar þar, á listanum yfir "Konur af 10 og af 10 mönnum", eins og frá 10 bekk sýningu.
Fyrirgefðu klaufaskapinn í öllu, en það var ekki viljandi, en ég er að frjósa, hjartað í mér flýgur, ég fæ hjartslátt, ég svitna stundum kalt, stundum hlýtt, það er eins og ég fái ekki nóg loft inn. lungun þegar ég dáist að persónuleikanum, viðleitninni, öllu sem þú sýndir mér og ég, miðað við kunnáttuleysi mitt síðan þá, gat ekki sýnt þér annað en það sem þú sást alltaf.
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Nu avem toți un străin?
E tăcere de atâta timp,
Între noi,în lume,
Mi-e dor de ochii muritorului meu,
Mi-e dor de tine.
În ciuda plecării tale,a rațiunii mele,
Sunt tot aici,te mai aștept.
Am obosit să mă rog în fiecare seară să vii,să fim,
Să existăm..
Nu mai are rost să-ți spun în câte păpădii am suflat,cât le-am vorbit stelelor de tine,
De câte ori I-am cerut să te văd,măcar în vis!
Știu că am întâlnit, cândva,un copil cu ochi negri,
Și de atunci, nu am văzut alții mai frumoși.
Îmi doresc să fie altfel,încă sper.
Am încredere în destin,în Univers,în Dumnezeu,
Mai stau puțin cu gândul la tine,la noi și apoi mă întreb
S-aștept să treacă timpul ori să-l dau înapoi?
Alchimia Iubirii
Inima mea, un cerșetor rătăcit,
Caută fluturi în plasa timpului,
Răsărit de dorințe în nopțile eterice,
Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi
Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine
Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă
Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit
Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita
Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin
Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea
Other poems by the author
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".