Aduceri-aminte
În gândul ce noaptea frământă,
Nesomnul îmi mușcă din pleoape,
Tristețea beată apare și-mi cântă,
Balade născute demult în agape.
Prieteni și clipe de vis au murit,
Mă mângâie un înger cu alba aripă,
Și zilnic de moarte mă simt urmărit,
Iar viața sub carne aleargă și țipă.
Și singur bocesc cu fruntea pe lună,
Săpând amintiri de uitări îngropate,
Și sap, și e greu, căci a piatră răsună,
Iar oasele-mi sunt aproape uscate.
Departe sunt ele, nescrise și-uitate,
Frumuseți și amor, sărmanele clipe,
Și-aș fi vrut să le car pe toate în spate,
Să le port curajos în priviri, pe aripe,
Să zburăm peste boli, peste moarte,
Și apoi să le picur cu o ploaie cuminte,
În cuvinte timide ce vor umple o carte,
Unde să râdă pe veci, aduceri-aminte.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Risipă de iubire
Poem: Ascultă ploaia
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
Poem: NOI AZI
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: Cine?
Poem: In fiecare zi
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani