Spre casă...
Sătul de aceste locuri noi,
Pornit-am iarăși către casă,
Și am pe tălpi numai noroi,
Iar ploaia strașnic e de deasă.
Mi-e pasul scurt și anevoie,
Cu greu genunchiul îl îndoi,
Și plouă ca în zilele lui Noe,
Și simt că mersul mi-e-napoi.
M-așez pe-o stâncă colțuroasă,
Ce o zărisem jos în vale,
Dar haina udă mă apasă,
Și simt că-s îmbrăcat în zale.
Eterna ploaie calea mi-o încarcă,
Și înot în mers, și merg înot,
Mai bine mi-aș clădi o arcă,
Căci drumu-i greu, și nu mai pot.
Nu am vreun semn și nici o veste,
Nici porumbel, nici ramur de măslin,
Și până-acasă mult mai este,
Și-aș da un cal, pe un delfin.
De ce mă pedepsești slăvite Domn?
Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,
Sunt doar un biet fecior de om,
Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Nervi de toamnă de George Bacovia în olandeză
Poem: Lecția de pian
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: TU imi ești...
Poem: Un vis lucid
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
Poem: Descumpănit
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?