Стихи из этой категории
Poezie
Fată cu ochii lunii,
cântec scris încet pe rândurile lumii,
caldă îmbrățișare in versuri de armonie,
muză a inscripțiilor de hârtie,
Versuri îngemănate ți-aș scrie,
dulci cuvinte, călătorie
despre înălțimea adorației ce-ți țin,
sunetul inimii, dansul cuvintelor deplin.
Dar imposibil de comparat,
și niciunul prea bun de a fi cântat.
Încât titlul numai ți-e ți potrivire
"Singura poezie de care am nevoie", nescrisă pe hârtie.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Amintire
Pe aripile vântului,
Ca frunzele-n toamnă, de timp și doruri ispitiți.
Cândva ne legănam în raze, în zori de zi îmbrățișați,
Acum doar amintirea ne-a rămas.
Odată, cuvinte de prisos,
Priviri și gesturi , neîntrerupți.
Râuri ce curg, iar apele nu se mai întorc acasă,
Și ce-a fost cândva o flacără, acum cenușă și uitare.
Cum să uit acele seri,stelele vegheau și somnul,
Când luna ne păzea sărutul și timpul părea Domnul.
Acum, în locul acelui pat, distanță și recul,
O înstrăinare rece, un zid.
Iubire pierdută ,pagini dintr-o carte smulsă
Povestea s-a oprit, finalul un suspin, în vânturi cufundate.
Am căutat în mii de stele, sfinxul îngâmfat,
Scânteia ce-a unit și iarã n-a vorbit.
În adieri de vânt și picături de ploaie ,
În licăriri de soare, te caut evadare,
Povară ce o port, un vis frumos ce-a fost,
Acum o amintire ,în zborul unui idiot.
Muza tristă
Și-mi vine câte-o dată să te sun
Ca prin minune să te întorci din drum
Povestea unei despărțiri să-ti spun
Trăită-n nopti cu aburi de tutun.
#unpahardepoezie
Aproape vindecată în prezent
Lovita de un sentiment absent,
Te-nchid intr-o mare de gânduri
Te scot si te scriu printre randuri,
Te-asez cu suflet pe hârtie
Și te transform în poezie.
#onewinewoman
Consum cerneala în neștire
Doar asa sa te simt mai pot
Om ce te-ai vrut intamplator
Muză tristă pentru vesnicie...
Neiubirea
Veștejit de neiubire
Sufletul meu plânge
Scoica aparențelor
Ascunde perla esenței mele.
Strălucirea spiritului meu
E umbrită de imaginea mea,
Sunt o lira veche pe lângă care oamenii trec nepăsători
Neștiind că dacă îi ating coardele
Va canta minunat,
O frunza care cade nebăgată in seama,
Frumusețea ei pierzandu-se in Neamț..
Sufletul meu plânge și strigă:
Sunt aici,de ce nu mă vezi?
E târziu,dar mai lupt prin cuvânt sa strălucesc..
Mă vezi?..
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în italiană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era il momento del “ti amo”
Noi due vivevamo felici nei nostri sogni
Era il momento del “ti amo”
E poi volevo volare con le mie ali
Volevo vivere altri amori
Altri “ti amo”, altri “sempre”
Ma sei tu che ho sognato la notte, amore mio
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era volere e sapere
Tutto nella vita, forse troppo in fretta
Era scoprire la vita
Con i suoi dolori, le sue gioie, la sua follia
Volevo vivere come il tempo
Tieni traccia delle mie ore, vivi nel presente
Più vivevo, più ti amavo teneramente
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te.
Другие стихотворения автора
A ÎNVIAT NATURA !
SE SCUTURĂ FLOAREA ,
COVOR FERMECAT ,AȘTERNE CĂRAREA ,
DIN VIȘINI ,CIREȘI CAD PETALE ,
RĂSUNĂ UN TULNIC ÎN VALE .
UN VOAL STRĂVEZIU ACOPERĂ CERUL ,
AROME DULCI ÎMPRĂȘTIE MĂRUL ,
CU SACI GREI MICUȚA ALBINĂ
POLENUL DIN FLORI ÎL ADUNĂ! .
UN TRUBADUR GREIERAȘ
PROASPĂT CHIRIAȘ
ÎȘI ACORDĂ CHITARA ,
CÂND SE APROPIE SEARA!...
Domnul e cu noi !
De câte ori durerea se răzbună ,
Și dările -s mari ,fără de măsură ,
Când în guvern ,minciuna -i suverană
Și sărăcia doare ca o rană ,
Oricâte forțe o să aveți cu voi ,
Un Dumnezeu e în ceruri ,
Și dânsul e cu noi !...
COPILĂRIA MEA
- continuare-
Poate că tata nu a fost dragostea adevărată a mamei,poate că
nu el trebuia să fie alesul ei.Frumusețea mamei era umbrită de o trIs-
tețe ușor vualată,iar după moartea lor aș fi putut să întreb, dar pe cine
Bunicilor li s-a rupt firul vieții în mod neașteptat și brutal. După moartea
mamei, ei umblau cerniți prin casă,cu gândurile cufundate în durere și
grija pentru viitorul meu.Câte vise și câte speranțe s-au stins odată cu moa-
tea părinților mei în acel accident tragic!Tragedia a fost resimțită profund de
bunicii mei, care știau că rămân singură pe lume,fără alte rude apropiate din
partea tatălui meu.
Dimineața ce a răsărit pentru mine părea frumoasă ,dar s-a sfârșit într-un
mare necaz.Atunci eu nu cunoșteam frământările lor și nici nu știam că contractul
cu viața se apropie de sfârșit.Bunicul ,după moartea mamei,avea sufletul sfâșiat.
Blajin și credincios ,se îndoia de existența lui Dumnezeu,întrebându-se cum a pu-
tut El să hotărască ca eu să rămân singură pe lume.aîal auzeam în fiecare seară
imlorând cerul să-l mai țină în viață încă o vreme ,ca să mă vadă crescând.
Tristețea învăluia acum casa noastră.....unde era râsul,privirile voioase și
lumina din ochii încrezători în destin și în viitor/? Totul era cernit în casă,în suflet, în
inimă.Chiar și venirea primăverii ,nu mai avea nici un farmecToate aceste momente
se contopesc în amintirile mele.M-am trezit într-o de după masă ,când soarele își
căuta drumul spre apus,în mijlocul unui grup de necunoscuți care se purtau ciudat
de tăcuți, comunicând doar cu ochii și prin semne.Nu știu de unde a avut bunicul
puterea să organizeze totul conform obiceiurilor tradiționale.
Pe peluza din fața casei erau aliniate două sicrie ,descoperite cu capacile
alături.Bunica se apropie ca o umbră ,plângând cu durere ,așezând cu grijă voalul
alb pe chipul mamei,care părea că doarme.O vânătaie îi urâțea fața altădată lumi-
noasă.Părul mamei ,frumos încadra fața ca o coroană pe prrna albă cu volănașe.
Bunica ,împietrită ,își plimbă ochii de la cap la picioare,simțind că nu era așezat totul
cum trebuie R ămâne lângă sicriu ,atingându-l din când în când ,parcă voind să se asigure
că mama era încă acolo.
Mai târziu ,am realizat că alături în alt sicriu era și tata,care părea străin de tot
ce era în jur.Apoi au venit ajutoare și sicriele au fost duse în camera mare ,unde nu de mult
petrecusem zilele de Paște ,unde mama cântase la pian și unde ciocneam ouă roșii,făcând
mare haz atunci când reușeam să-mi păstrez oul întreg,spărgândule pe celelante.
Niște vecini acopereau oglinzile, tablourile cu pănză albă ,iar la capătul celor două sicrie
se aprindeau lumânări. Pe poarta larg deschisă cineva punea o pânză beagră cu două
nume scrise pe ea.Știam să citesc și,cu tristețe am văzut numele mamei și al tatălui meu
pe care apoi le-am văzut scrise pe piatra de pe mormânt sub fotografiile lor..Au trecut zile
de rătăciri ,întrebări,plâns și chemări iar în a treia zi ,într-o zi de vară frumoasă preoții
făceau slujba de înmormântare.
În cimitirul de pe coasta pădurii se dechidea o groapă mare și neagră ,primitoare
pentru cele două sicrie.îl văd pe bunicul cu mișcări de robot ,strângând pământul reavăn și
arucândul peste cele duoă sicrie bătute în cuie.apoi cu un -adio-îndurerat aruncă un buchet
mare de flori care se resfiră în umbra gropii. Bunica se prăbușește pe marginea gropii,iar
bumicul se repede spre ea,căzând în genunchi și tânguindu-se cu glas sugrumat.Abia acum
își manifestă durarea, pare că uitase totul.Mă durea ceva profund în inimă care a rămas mult timp
Timpul a trecut cu lacrimi ascunse și candele aprinse pe acel mormânt dublu .cu flori proaspete,
lumânări și tămâie.
Viața a continuat,iar bunicul ,cu toată durerea a găsit puterea să își ordoneze tre-
burile lumești.A mers la notar și a căutat soluția cea mai bună pentru viitorul meu A găsit pe
cineva care să se ocupe de mine și după ce a predat ștafeta s-a liniștit, și s-a înseninat.
A prdat gospodări și tot ce a agonisit într - o viață să-mi asigure viitorul.
OSTENITĂ DE AȘTEPTARE
Ostenită de așteptare
Teama mă frământă
Cu dureri stridente-n frunte
Pentru câte runde?
Ostenită de învoiala
Plânsului etern
Poți și râde ,poți și râde
Fii un claun modern.
Ostenită se retrage
Ca într-o colivie
Teama de-a nu fi excentric,
Plângând de bucurie.
Ostenită fuge clipa
Timpului mereu prezent,
Contratimpul e-o balanță
Pe un scurt segment.
Ostenită-i chiar și umbra
Pare greu bonlavă ,
Torent cuprins de nevroză
Fluvii ,afluenții de lavă.
LUI MOȘ CRĂCIUN
Moș Crăciun ,de pe la noi
Sigur știi ,că avem nevoi
Dar eu știu că ești bun și milos
Mai ales cu cei de jos.
Dar eu sunt un bătrinel
Și-ți trimit un bilețel
Nu vreau dulciuri, jucării
Astea-s dorinții de copii
Eu te rog ,dacă ai putea
Să vezi ,care-i dorința mea;
Moș Crăciun nu cer prea mult...
Apa ,Gazul și Curentul
Să fie la un preț mai mic
Apoi ,zău, nu mai cer nimic.
MAMA
Sub privirea înnorată
De iubire și de drag
Un vlăstar va crește mândru,
Aducând lumină în preg.
Palma mame-i e fierbinte
Când se plimbă încet pe frunte
Și când somnul se codește
Glas de înger îi soptește.
Lângă pat umbra veghează
La orce scâncet este trează
Câte griji au dat năvală
Le uită cu pruncu-n poală
O-mămică e bogată
Când mânuțe mici o cată
Și când gura mică-o chemă:
Cel mai dulce cuvânt - MAMĂ-