Стихи из этой категории
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...
Te las,dar nu renunț
Te las să pleci, dar nu mă sting,
În suflet flacăra o sting,
Dar doar puțin, cât să nu doară,
Cât să rămân pe-a mea cărare.
Te las, dar nu mă dau bătut,
În pieptul meu e-un vis tăcut,
Ce crește-n nopți cu lună plină,
Și nu se frânge, nu suspină.
Te las, dar lupt, căci știu prea bine,
Că orice-i scris va fi cu mine.
Și dacă-i drum, și dacă-i dor,
Eu merg pe el fără fior.
Te las, dar nu renunț nicicând,
Căci soarele răsare blând,
Și-n fiecare răsuflare,
Îmi regăsesc a mea chemare.
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ “
Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...
Te las,dar nu renunț
Te las să pleci, dar nu mă sting,
În suflet flacăra o sting,
Dar doar puțin, cât să nu doară,
Cât să rămân pe-a mea cărare.
Te las, dar nu mă dau bătut,
În pieptul meu e-un vis tăcut,
Ce crește-n nopți cu lună plină,
Și nu se frânge, nu suspină.
Te las, dar lupt, căci știu prea bine,
Că orice-i scris va fi cu mine.
Și dacă-i drum, și dacă-i dor,
Eu merg pe el fără fior.
Te las, dar nu renunț nicicând,
Căci soarele răsare blând,
Și-n fiecare răsuflare,
Îmi regăsesc a mea chemare.
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ “
Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
CELE DOUĂ IUBIRI
A M CRESCUT ,SUNT BĂIAT MARE,
MAMEI ÎI OFER O FLOARE ,
ȘI -I MAI SPUN CĂ -O IUBESC-
MAMEI OCHII ÎI STRĂLUCESC.
MĂ SĂRUTĂ PE OBRAZ ,
MĂ MÂNGÂE CUM EA ȘTIE ,
APOI RÂDE FACE HAZ ...
ȘI -MI ARATĂ O HÂRTIE!...
ACOLO ERA O ÎNTREBARE,
A CITIT-O MAMA OARE ?
ERA SCRIS DE MÂNA MEA...
CE ESTE IUBIREA?
PUIUL MEU ,AI CRESCUT MARE
IUBIREA DE MAMĂ-I ÎI SFÂNTĂ ,
NU ÎNCETEAZĂ NICIODATĂ...
DAR MAI ESTE O IUBIRE !
SIGUR O SĂ-ȚI DEA DE ȘTIRE!?
C A O FLOARE !
VIAȚA E UN DAR
TRĂIEȘTE-O CA ATARE ,
AJUT-O SĂ TE URCE ,
NU SĂ TE COBOARE .
ÎNDEAMN-O LA VOINȚĂ ,
ÎNDEAMN-O LA RĂBDARE
ȘI VA STRĂLUCI ,
CA CEA MAI MÂNDRĂ FLOARE !...
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
CA DAR ȘI ISPITĂ
Cer, pământ, apă și foc
Voalul nopții plin de stele
Munți, câmpii și văi adânci
Ploie în stropii mai mari ,mai mici
Cer cusut pe orizonturi,
Niște noțiuni concrete,care
Dispersate,adunate
Sub un numitor comun
Face un tot ,pe care Domnul,
L-a asezat pe orbită
Ca dar și ispită
Și l-a numit Pământ.
CELE DOUĂ IUBIRI
A M CRESCUT ,SUNT BĂIAT MARE,
MAMEI ÎI OFER O FLOARE ,
ȘI -I MAI SPUN CĂ -O IUBESC-
MAMEI OCHII ÎI STRĂLUCESC.
MĂ SĂRUTĂ PE OBRAZ ,
MĂ MÂNGÂE CUM EA ȘTIE ,
APOI RÂDE FACE HAZ ...
ȘI -MI ARATĂ O HÂRTIE!...
ACOLO ERA O ÎNTREBARE,
A CITIT-O MAMA OARE ?
ERA SCRIS DE MÂNA MEA...
CE ESTE IUBIREA?
PUIUL MEU ,AI CRESCUT MARE
IUBIREA DE MAMĂ-I ÎI SFÂNTĂ ,
NU ÎNCETEAZĂ NICIODATĂ...
DAR MAI ESTE O IUBIRE !
SIGUR O SĂ-ȚI DEA DE ȘTIRE!?
C A O FLOARE !
VIAȚA E UN DAR
TRĂIEȘTE-O CA ATARE ,
AJUT-O SĂ TE URCE ,
NU SĂ TE COBOARE .
ÎNDEAMN-O LA VOINȚĂ ,
ÎNDEAMN-O LA RĂBDARE
ȘI VA STRĂLUCI ,
CA CEA MAI MÂNDRĂ FLOARE !...
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
CA DAR ȘI ISPITĂ
Cer, pământ, apă și foc
Voalul nopții plin de stele
Munți, câmpii și văi adânci
Ploie în stropii mai mari ,mai mici
Cer cusut pe orizonturi,
Niște noțiuni concrete,care
Dispersate,adunate
Sub un numitor comun
Face un tot ,pe care Domnul,
L-a asezat pe orbită
Ca dar și ispită
Și l-a numit Pământ.