Стихи из этой категории
Un cățel..cu minte!
Este bunul meu prieten
Și-mi e tare credincios,
Latră și nu mai ascultă
Când afară nu e scos
Mergem zilnic la plimbare
Pe tăpșanul de sub munte,
Când din lesă îi dau drumul
Cu toți vrea să se înfrunte
Sunt cățel cu pedegree
Cu ochi negri și sticloși,
Părul lung, blăniță albă
Cinste fac l-ai mei strămoși
Când mă satur de-alergat
Merg spre casă la odihnă,
Sunt spălat, șters, periat
Și-apoi îmi rod osu-n tihnă
Mult nu stau pe hol întins
Mă ridic și-mi caut treabă,
Ce găsesc pe jos nestrâns
Sfâșii și înghit în grabă
Am un tic destul de prost
Tot ce prind iubesc a rupe,
Doar cu carnea mă împac
Și nu-mi place să beau supe
Zic că sunt cățel cu minte
Și vă cer să mă-ndrăgiți,
Dar de n-aveți os cu carne
La masă...nu mă poftiți!
Speranța și curajul unui 🦋
Într-o lume de vis și de culoare,
Un fluture zboară cu aripile-i fine,
În căutarea unui loc de odihnă,
Sau poate doar de o floare să se atingă.
El zboară printre flori și printre copaci,
În căutarea unui loc de pace și liniște,
Dar viața-i plină de capcane și pericole,
Și fluturele nostru a învățat asta.
Când vântul puternic îl ia în zbor,
El se luptă cu el și nu cedează,
Să fie puternic și sănătos,
Și să nu uite niciodată de visul său frumos.
Acum, fluturele zboară prin lume,
Cu viteza fulgerului și cu inima plină de speranță,
El știe că viața-i plină de capcane și pericole,
Dar el nu se teme, pentru că el e puternic și curajos.
La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă
Știind că iarba se taie bine când e rouă.
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Iar eu am ascultat și-am fredonat.
Și ritmul meu a fost precum cânta
Când mai rapid și mai apoi domol,
Duiosul sunet urechea-mi încânta
Și obosit pe seară eram cu lanul gol.
Dator n-am vrut deloc eu să rămân
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit
Ea sus spre nori cântând s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit
Ce a rămas pe jos, de mine presărat.
Uite așa am petrecut o zi la coasă
Acompaniat de càntul ciocârliei,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul...soției!
Roger
De mic am trăit cu frigul în oase,
Soba plângea după un lemn,
Motanul, lângă ea, demult nu mai toarse,
Coşul aştepta de la fum şi el semn.
Şi priveam jinduind peste casa din vale,
Cum fumul din coş şerpuieşte spre cer,
Mă visam lângă sobă pe-o pătură moale,
Împreună cu mama şi motanul Roger.
Fulgii pufoşi cădeau necontenit din eter,
Nămeţi uriaşi veneau peste casă,
Ce crivăţ, ce viscol, ce crâncen ger...
Ce iarnă, ce viaţă geroasă.
Un vreasc îşi făcuse milă de noi,
Mama-l căra pe mâini sângerând,
Era toropită de prea multe nevoi,
Şi-o zăream mai tot timpul plângând.
Îl mângâiam cu tristeţe pe Roger, pe cap,
Şi-i spuneam c-o să fie mai cald,
Că mama o să aducă pentru noi un copac,
El lăcrima din ochii săi de smarald.
Bolul cu lapte îi îngheţase complet,
Roger mieuna ghemuindu-se-n blană,
A doua zi îl găsisem inert,
A fost pentru el ultima iarnă.
U N PRIETEN
Când ești ,sau te simți pierdut
Nu - ți srica ziua plângând ,
Că n-ai rude ,că n-ai prieteni,
Că te auzi ,singur vorbind.
Un prieten devotat poate fi un cățeluș
Unul viu, nu cel de pluș
Un companion grozav .
Te salută din codiță ,
Te măngâie cu lăbuța ,
E pe post de sonerie....
Și câte alte nu știe ...
Câte acestea vi le spun
Le-am trăit cu adevărat !.
Nu mai sunt înstrăinat .
Am un prieten mititel ,
Și mi-e tare drag de el ,
Știe când îmi fac cafeaua ,
Și o beau ,stând lângă geam
Lui îi dau o gustărică
Ne înțelegem din privire
Amândoi acum știm bine
Cum e ,când ai un prieten
Lângă tine!...
Rugăciunea Lupului Alb
Sub luminile dansante ale nopții și în tăcerea pădurii, eu, Lupul Alb, mă înclin în fața cerului întunecat și a stelelor strălucitoare. Îmi deschid sufletul și inima în această rugăciune adâncă, sub cerul nesfârșit. „Marele Zalmoxis, paznicul tărâmului divin și părintele tuturor ființelor, aduc această rugăciune ca o cântare de recunoștință pentru harul vieții și magia lupilor albi. Îți mulțumesc pentru călăuzirea ta, pentru că ne-ai încredințat rolul de a fi gardieni ai pădurilor și veghetori ai întunericului. Cu fiecare pas în această lume sălbatică, simt legătura noastră adâncă cu pământul și cu toate ființele vii. Îți cer, Marele Zalmoxis, să ocrotești haita noastră și să ne călăuzești în tărâmurile misterioase ale nopții. Dă-ne puterea să fim lupi iscusiți și păstrători înțelepți ai acestui loc sacru. Binecuvântează-ne cu ochi care pătrund misterele nopții și cu urechi care ascultă suspinul vântului. Fă din haita noastră un simbol al unității și al loialității, iar cântecul nostru să răsune în armonie cu inima pădurii. În fața ta, Marele Zalmoxis, aduc această rugăciune cu umilință și adâncă recunoștință. Fă ca vântul să o ducă în toate colțurile pământului, iar sufletele noastre să se simtă conectate la măreția naturii. Amin.
Un cățel..cu minte!
Este bunul meu prieten
Și-mi e tare credincios,
Latră și nu mai ascultă
Când afară nu e scos
Mergem zilnic la plimbare
Pe tăpșanul de sub munte,
Când din lesă îi dau drumul
Cu toți vrea să se înfrunte
Sunt cățel cu pedegree
Cu ochi negri și sticloși,
Părul lung, blăniță albă
Cinste fac l-ai mei strămoși
Când mă satur de-alergat
Merg spre casă la odihnă,
Sunt spălat, șters, periat
Și-apoi îmi rod osu-n tihnă
Mult nu stau pe hol întins
Mă ridic și-mi caut treabă,
Ce găsesc pe jos nestrâns
Sfâșii și înghit în grabă
Am un tic destul de prost
Tot ce prind iubesc a rupe,
Doar cu carnea mă împac
Și nu-mi place să beau supe
Zic că sunt cățel cu minte
Și vă cer să mă-ndrăgiți,
Dar de n-aveți os cu carne
La masă...nu mă poftiți!
Speranța și curajul unui 🦋
Într-o lume de vis și de culoare,
Un fluture zboară cu aripile-i fine,
În căutarea unui loc de odihnă,
Sau poate doar de o floare să se atingă.
El zboară printre flori și printre copaci,
În căutarea unui loc de pace și liniște,
Dar viața-i plină de capcane și pericole,
Și fluturele nostru a învățat asta.
Când vântul puternic îl ia în zbor,
El se luptă cu el și nu cedează,
Să fie puternic și sănătos,
Și să nu uite niciodată de visul său frumos.
Acum, fluturele zboară prin lume,
Cu viteza fulgerului și cu inima plină de speranță,
El știe că viața-i plină de capcane și pericole,
Dar el nu se teme, pentru că el e puternic și curajos.
La coasă!
Dis de dimineață am plecat la coasă
Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,
Vreau să îmi aduc rapid fânul acasă
Știind că iarba se taie bine când e rouă.
Toată ziua am cosit cu mare spor,
Brazdă după brazdă am răsturnat,
O ciocărlie a triluit frumos în zbor,
Iar eu am ascultat și-am fredonat.
Și ritmul meu a fost precum cânta
Când mai rapid și mai apoi domol,
Duiosul sunet urechea-mi încânta
Și obosit pe seară eram cu lanul gol.
Dator n-am vrut deloc eu să rămân
Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,
Cu firimituri împrăștiate pe pământ
Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit.
Ca doi prieteni buni ne-am despărțit
Ea sus spre nori cântând s-a avântat,
Iar eu am adunat în coșul cel sfințit
Ce a rămas pe jos, de mine presărat.
Uite așa am petrecut o zi la coasă
Acompaniat de càntul ciocârliei,
Pe seară m-am întors voios acasă,
Și cu umor, am povestit totul...soției!
Roger
De mic am trăit cu frigul în oase,
Soba plângea după un lemn,
Motanul, lângă ea, demult nu mai toarse,
Coşul aştepta de la fum şi el semn.
Şi priveam jinduind peste casa din vale,
Cum fumul din coş şerpuieşte spre cer,
Mă visam lângă sobă pe-o pătură moale,
Împreună cu mama şi motanul Roger.
Fulgii pufoşi cădeau necontenit din eter,
Nămeţi uriaşi veneau peste casă,
Ce crivăţ, ce viscol, ce crâncen ger...
Ce iarnă, ce viaţă geroasă.
Un vreasc îşi făcuse milă de noi,
Mama-l căra pe mâini sângerând,
Era toropită de prea multe nevoi,
Şi-o zăream mai tot timpul plângând.
Îl mângâiam cu tristeţe pe Roger, pe cap,
Şi-i spuneam c-o să fie mai cald,
Că mama o să aducă pentru noi un copac,
El lăcrima din ochii săi de smarald.
Bolul cu lapte îi îngheţase complet,
Roger mieuna ghemuindu-se-n blană,
A doua zi îl găsisem inert,
A fost pentru el ultima iarnă.
U N PRIETEN
Când ești ,sau te simți pierdut
Nu - ți srica ziua plângând ,
Că n-ai rude ,că n-ai prieteni,
Că te auzi ,singur vorbind.
Un prieten devotat poate fi un cățeluș
Unul viu, nu cel de pluș
Un companion grozav .
Te salută din codiță ,
Te măngâie cu lăbuța ,
E pe post de sonerie....
Și câte alte nu știe ...
Câte acestea vi le spun
Le-am trăit cu adevărat !.
Nu mai sunt înstrăinat .
Am un prieten mititel ,
Și mi-e tare drag de el ,
Știe când îmi fac cafeaua ,
Și o beau ,stând lângă geam
Lui îi dau o gustărică
Ne înțelegem din privire
Amândoi acum știm bine
Cum e ,când ai un prieten
Lângă tine!...
Rugăciunea Lupului Alb
Sub luminile dansante ale nopții și în tăcerea pădurii, eu, Lupul Alb, mă înclin în fața cerului întunecat și a stelelor strălucitoare. Îmi deschid sufletul și inima în această rugăciune adâncă, sub cerul nesfârșit. „Marele Zalmoxis, paznicul tărâmului divin și părintele tuturor ființelor, aduc această rugăciune ca o cântare de recunoștință pentru harul vieții și magia lupilor albi. Îți mulțumesc pentru călăuzirea ta, pentru că ne-ai încredințat rolul de a fi gardieni ai pădurilor și veghetori ai întunericului. Cu fiecare pas în această lume sălbatică, simt legătura noastră adâncă cu pământul și cu toate ființele vii. Îți cer, Marele Zalmoxis, să ocrotești haita noastră și să ne călăuzești în tărâmurile misterioase ale nopții. Dă-ne puterea să fim lupi iscusiți și păstrători înțelepți ai acestui loc sacru. Binecuvântează-ne cu ochi care pătrund misterele nopții și cu urechi care ascultă suspinul vântului. Fă din haita noastră un simbol al unității și al loialității, iar cântecul nostru să răsune în armonie cu inima pădurii. În fața ta, Marele Zalmoxis, aduc această rugăciune cu umilință și adâncă recunoștință. Fă ca vântul să o ducă în toate colțurile pământului, iar sufletele noastre să se simtă conectate la măreția naturii. Amin.
Другие стихотворения автора
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TOAMNĂ DE NOIEMBRIE
În parcuri și pe alei
A ruginit frunza de tei.
Florile-s nedumerite
De brumă acoperite
Ploaia -i rece,parcă doare
Unde-s zilele cu soare?
Unde-s cântăreții dragi?
Goale cuiburi prin copaciț
Tot e trist și înnorat
Soarele le-a abandonat.
Dimineața cade bruma
Tot ce-a fost viu a murit
Va ierna cin nou natura,
Gâzile au adormit
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TOAMNĂ DE NOIEMBRIE
În parcuri și pe alei
A ruginit frunza de tei.
Florile-s nedumerite
De brumă acoperite
Ploaia -i rece,parcă doare
Unde-s zilele cu soare?
Unde-s cântăreții dragi?
Goale cuiburi prin copaciț
Tot e trist și înnorat
Soarele le-a abandonat.
Dimineața cade bruma
Tot ce-a fost viu a murit
Va ierna cin nou natura,
Gâzile au adormit