Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 9 мая 2023
Просмотры: 679
Стихи из этой категории
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Februarie nou
Luna, când acum iarna cedează.
Zăpada și viscolul nu mai apar,
Iar razele de soare scânteiază
Și sentimentele de negură dispar.
Februarie își amintește veacul
Când viscolul și gerul domneau.
Zăpada ce acoperea bageacul
Și țurțurii la ferestre înlemneau.
Zăpada ce se așternea pe câmp,
Protecția semănăturilor de toamnă,
Era o slujnică a iernii ca anotimp
Și își ducea solia sa solemnă.
Azi, anotimpul se uită cu îngrijorare,
Că am întâmpinat bucuroși căldura,
Lăsând soarele să ne înconjoare,
Uitând că-n case fumega campadura.
La finele anotimpului de iarnă,
Așteptam primăvara cu nerăbdare,
Ca iarna câmpul să-l deștearnă,
Și luna martie să apară-n calendare.
Natura toată se înviora și înverzea.
Flora încolțea, înfrunzea și poleniza.
Ciripitul păsărilor sunet slobozea,
Iar tânărul anotimp ne armoniza.
Toamna vine cu zăpadă
Toamna vine cu zăpadă,
Mult omăt e în ogradă,
Vine-un fulg frumos,
Dă de știre cu folos,
Că sosește iarna,
E un zvon sau este goarna?
Cad fulgii pe pământ,
Câte unul într-un rând.
Autor: Nicoleta Postovan
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Februarie nou
Luna, când acum iarna cedează.
Zăpada și viscolul nu mai apar,
Iar razele de soare scânteiază
Și sentimentele de negură dispar.
Februarie își amintește veacul
Când viscolul și gerul domneau.
Zăpada ce acoperea bageacul
Și țurțurii la ferestre înlemneau.
Zăpada ce se așternea pe câmp,
Protecția semănăturilor de toamnă,
Era o slujnică a iernii ca anotimp
Și își ducea solia sa solemnă.
Azi, anotimpul se uită cu îngrijorare,
Că am întâmpinat bucuroși căldura,
Lăsând soarele să ne înconjoare,
Uitând că-n case fumega campadura.
La finele anotimpului de iarnă,
Așteptam primăvara cu nerăbdare,
Ca iarna câmpul să-l deștearnă,
Și luna martie să apară-n calendare.
Natura toată se înviora și înverzea.
Flora încolțea, înfrunzea și poleniza.
Ciripitul păsărilor sunet slobozea,
Iar tânărul anotimp ne armoniza.
Toamna vine cu zăpadă
Toamna vine cu zăpadă,
Mult omăt e în ogradă,
Vine-un fulg frumos,
Dă de știre cu folos,
Că sosește iarna,
E un zvon sau este goarna?
Cad fulgii pe pământ,
Câte unul într-un rând.
Autor: Nicoleta Postovan
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
Другие стихотворения автора
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
instantaneu 1/3
luna visătoare
plimbă dorul
pe undele lacului
scuturându-și aripile
un cormoran
aleargă s-o prindă
stihuri diamantine //2
pegas
alb înaripat
zburând fulgerând luminând
îndepărtatele tărâmuri ale inspirației-
îndrăgind venerând înfiripând
călăuzitoarea faimoasa
constelație
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
instantaneu 1/3
luna visătoare
plimbă dorul
pe undele lacului
scuturându-și aripile
un cormoran
aleargă s-o prindă
stihuri diamantine //2
pegas
alb înaripat
zburând fulgerând luminând
îndepărtatele tărâmuri ale inspirației-
îndrăgind venerând înfiripând
călăuzitoarea faimoasa
constelație