Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 9 мая 2023
Views: 704
Poems in the same category
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Un nou început
Un nou început vine,
Spre bolta cerească,
Iarna sosește,
Spre lumea sfințească.
Ninge , ninge în orașe și sate ,
Oameni de zăpadă stau în ogradă,
Ape și lacuri stau înghețate,
Visuri și gânduri stau pe-altădată.
Autor: Nicoleta Postovan
Amintiri de iarna
Pe drum trece primavara
Alergand in goana mare.
S-a speriat, caci inca iarna
Sufla rece ca o boare.
Din cer a cazut zapada
Peste satul adormit.
Totul a-nghetat sub alb,
Timpul parca s-a topit.
Vantul a uitat sa bata,
Prins sub albul infinit.
Se trezeste, cateodata,
Sa mai sufle ratacit.
Un copil cu o saniuta
Trage sfoara cu naduf.
Se bucura nazdravanul,
Lunecand pe alb de puf.
Doat bunica, disperata,
Se preda neputincioasa.
Iar copilul, numai zambet,
Se intoarce-ncet spre casa.
Vine noaptea peste sat
Stralucind linistea alba.
Astazi suntem iar copii,
Bucurandu-ne de iarna.
Norii zboară
Norii stau deasupra capului tău,
plumburi,
tăceau cand zburau,
la vederea ochilor îndrăgostiți,
Zborul norilor ți-a răpit inima ce bate
ca sunetul unui pendul de ceas,
zboară mai repede decat viteza secundelor tale.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
La cules mere!
Am mers acasă să culeg mere
Până nu vine frigul cu zăpadă,
Să le adun pe toate în panere
Pe jos n-aș vrea nimic să cadă.
Pe ramuri atârnă destule fructe
Chiar dacă anul a fost secetos,
De rod văd multe ramuri rupte
Iar vântul le-a doborât pe jos.
S-ajung la ele mă urc pe scară
Și-n mână am găleată și cârlig,
Ramul îl trag ușor să nu se rupă
Adun și-apoi un ajutor îmi strig.
Mâna de lucru e foarte scumpă
Iar uneori treaba-i de mântuială,
Așa că mă ajut cu-a mea soție
Și mai scăpăm puțin de cheltuială.
Nimic nu este greu când ai plăcere
Și vrei cămara plină pentru iarnă,
Să guști un fruct și poate-o țuică
Când ceru-ncepe fulgi să..cearnă!
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Un nou început
Un nou început vine,
Spre bolta cerească,
Iarna sosește,
Spre lumea sfințească.
Ninge , ninge în orașe și sate ,
Oameni de zăpadă stau în ogradă,
Ape și lacuri stau înghețate,
Visuri și gânduri stau pe-altădată.
Autor: Nicoleta Postovan
Amintiri de iarna
Pe drum trece primavara
Alergand in goana mare.
S-a speriat, caci inca iarna
Sufla rece ca o boare.
Din cer a cazut zapada
Peste satul adormit.
Totul a-nghetat sub alb,
Timpul parca s-a topit.
Vantul a uitat sa bata,
Prins sub albul infinit.
Se trezeste, cateodata,
Sa mai sufle ratacit.
Un copil cu o saniuta
Trage sfoara cu naduf.
Se bucura nazdravanul,
Lunecand pe alb de puf.
Doat bunica, disperata,
Se preda neputincioasa.
Iar copilul, numai zambet,
Se intoarce-ncet spre casa.
Vine noaptea peste sat
Stralucind linistea alba.
Astazi suntem iar copii,
Bucurandu-ne de iarna.
Norii zboară
Norii stau deasupra capului tău,
plumburi,
tăceau cand zburau,
la vederea ochilor îndrăgostiți,
Zborul norilor ți-a răpit inima ce bate
ca sunetul unui pendul de ceas,
zboară mai repede decat viteza secundelor tale.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
La cules mere!
Am mers acasă să culeg mere
Până nu vine frigul cu zăpadă,
Să le adun pe toate în panere
Pe jos n-aș vrea nimic să cadă.
Pe ramuri atârnă destule fructe
Chiar dacă anul a fost secetos,
De rod văd multe ramuri rupte
Iar vântul le-a doborât pe jos.
S-ajung la ele mă urc pe scară
Și-n mână am găleată și cârlig,
Ramul îl trag ușor să nu se rupă
Adun și-apoi un ajutor îmi strig.
Mâna de lucru e foarte scumpă
Iar uneori treaba-i de mântuială,
Așa că mă ajut cu-a mea soție
Și mai scăpăm puțin de cheltuială.
Nimic nu este greu când ai plăcere
Și vrei cămara plină pentru iarnă,
Să guști un fruct și poate-o țuică
Când ceru-ncepe fulgi să..cearnă!
Other poems by the author
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
o adiere de simfonii albastre/1
clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii,
cu scânteieri de baladă.
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
fulguiri//7
acum
nu mai ai nevoie de parolă;
nici
să-ți faci un cont în paradisul pierdut;
închide ochii și
reazămă-te, o clipă, de balustradă,
pentru a vedea
cum abisu-și
rostogolește nimicul
în brațele tale!
o adiere de simfonii albastre/3
sfredelind stabilopozii
valurile
se prind de balustrada falezei.
liniște!-
tot strigă pescărușii,
florile de gardenia
cântă!
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
o adiere de simfonii albastre/1
clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii,
cu scânteieri de baladă.
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
fulguiri//7
acum
nu mai ai nevoie de parolă;
nici
să-ți faci un cont în paradisul pierdut;
închide ochii și
reazămă-te, o clipă, de balustradă,
pentru a vedea
cum abisu-și
rostogolește nimicul
în brațele tale!
o adiere de simfonii albastre/3
sfredelind stabilopozii
valurile
se prind de balustrada falezei.
liniște!-
tot strigă pescărușii,
florile de gardenia
cântă!
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor