Speranța, pâinea omului sărac
Printre miile de ganduri
Ma regasesc pierdut
Incerc sa le-așez in randuri
Si- o iau de la inceput:
Sunt prea putine acorduri
Pritre-atatea dezacorduri
Repetitive in tetracorduri
Criptându-ne in recorduri
Sperantele-s putine
Diavolii se-nmultesc in multime
Distrugandu ne gandurile
Dar cine sa ne mai apere?
Cand vezi in jur numai invidie
Complotand numai fratricide
Scuipand numai vorbe acide
Acesti perfizi.... care in jurul lor arde...
Mai am un singur gand...
Unde e minte multă
E și nebunie multă,
In timp ce visele dezvolta
O simtire exulta.
Am şi eu o speranţă:
Speranţa uitării absolute.
Dar aceasta mai e speranţă,
Nu e disperare?
Категория: Мысли
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 28 мая 2021
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1064
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Suflet rătăcit
Поэма: "noi"
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Поэма: Gothik
Поэма: Dacă pleci
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă
Поэма: Noapte e afara, ploua...
Поэма: Liberă ca pasarea!
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani