Speranța, pâinea omului sărac
Printre miile de ganduri
Ma regasesc pierdut
Incerc sa le-așez in randuri
Si- o iau de la inceput:
Sunt prea putine acorduri
Pritre-atatea dezacorduri
Repetitive in tetracorduri
Criptându-ne in recorduri
Sperantele-s putine
Diavolii se-nmultesc in multime
Distrugandu ne gandurile
Dar cine sa ne mai apere?
Cand vezi in jur numai invidie
Complotand numai fratricide
Scuipand numai vorbe acide
Acesti perfizi.... care in jurul lor arde...
Mai am un singur gand...
Unde e minte multă
E și nebunie multă,
In timp ce visele dezvolta
O simtire exulta.
Am şi eu o speranţă:
Speranţa uitării absolute.
Dar aceasta mai e speranţă,
Nu e disperare?
Category: Thoughts
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 28 мая 2021
Added in favorites: 1
Views: 1041
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Разве плохо быть волком?
Poem: Ceasul
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: Ambuscada
Poem: ADIO
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Poem: disensiuni/2
Poem: Destul, tare, îndeajuns și neîncetat
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO