Viaţa mea
Viaţa mi-e un cimitir fără cadavre,
Părintesc mângâiată de lacrimi,
Mi-o tratez cu otrăvuri suave,
Şi insomnii pline de patimi.
Amintirile au început să-mi putrezească,
Am încercat întunericul să adorm,
Dar el spre infinit începe să crească,
Totul în mine devenind confuz şi inform.
Nu mai trăiesc nimic în afară de nimic,
Iar aceasta este realizarea tinereţii …
Prin degetele de la mâna amputată risip,
Petale veştejite din trandafirul vieţii.
Plâng cu o lacrimă dulce şi sfântă,
Într-un leagăn cu muguri de ciumă,
Moartea plăcerea demonic îşi cântă,
Pe durere de tată şi mumă.
… stau întins în pat şi rememorez înlăcrimat
etapele vieţii. Arcurile trosnesc sinistru sub a
mea suferinţă. Mama râde de mine…
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 24 septembrie 2023
Vizualizări: 492
Poezii din aceiaşi categorie
iubirea doare…
știi ca te iubeam
stăteam și ma rugam
speram ca dorul sa vie
și înspre tine sa ne fie bine
mereu stăteam și ma gândeam
cu ce am greșit
te-ai îndepărtat
am suportat și te-am iertat
am avut probleme ca și tine
și nici o data nu te-ai gândit la mine
sufăr și îndur
vreau sa plec imatur
pentru asta te aștept
sa vii înapoi la mine
sa ne prostim ca in copilărie
sunt ținuta ca in pușcărie
de sentimentele mele întinse pe felie
mereu visam sa am pe cineva ca tine
și sa ne uitam la filme
noaptea sa ne prostim
sa stam și sa vorbim
am început sa tin la tine
mai mult decat la mine
am fost cam rece la început
și-mi pare rău dar a trecut
stiu ca nu sunt pentru tine
dar sper sa ma ții minte pe mine
am rămas doar cunoscuți
de toată lumea știuți
ma tem sa nu te pierd
ca am sa te dezmierd
cum nimeni nu știe
prima mea iubire
primele zile când te-am văzut
nu știam dar mi-a căzut
privirea a luat-o într-un sens neprevăzut
nam sa plec departe
am sa fiu ca o stea aproape
sa te susțin și sa te ador
ca pe un întreg popor
ai trecut prin multe. Stiu!
dar nici o data n-ai rămas într-un desert pustiu .
ma gândesc să-mi fii un frate
care sa ma învețe ca la carte
să-mi arati cele mai întunecate
ale vieții crengi aplecate
te-am placut dar nu o viața
mereu ma înroșesc la fata
ochii tai de culoare vierzuie
mi-a făcut inima sa bubuie
nustiu ce mi-ai făcut
ca mergeam pe un drum necunoscut
vreau sa plec îndepărtare
dar nu am chef de plecare
ma simt bine lângă tine
sper sa fim prieteni pe vecie
acum ca ți-am spus ceea ce simt
nu mai am cum sa te mint
când stau lângă tine
ma simt mult mai bine
nu vreau sa ne prostim
vreau doar sa glumim
stiu ca placi o fata
care pentru tine e o opera de arta
tie îți place
dar ma ții ca pe ace
ceea ce simt nu pot schimba
m-aș duce pe plaja și m-aș plimba
să-mi dai o sărutare
ca o ultima uitare
sa ma ții strâns in brațe
cu ale tale mâini hoațe
ma simt bine lângă tine
parca ar fi tata lângă mine
dorul tau nu ma lasă sa respir
sentimentele mele insirate in sir
as vrea un trandafir
roșu ca un vin
in mintea mea ești tu
mi-ai luat privirea și sclipirea
le-ai pus intr-o cutie
sa le ții numai pentru tine
la moment nu te doresc
vreau sa vii și sa ma susții
când am nevoie ,tu sa fii
sa trecem impreuna prin toate
sa facem totul ca la carte
am plecat dar am sa vin
înspre tine câtuși de puțin
prieteni noi suntem
dar o sa ajungem la extrem
prieteni suna bine
sper sa fie așa și in vremurile care o sa vie
am început sa simt
ceva ce iar presimt
ca ești un frate
astea sunt sentimente adevărate
mereu mi-am dorit pe cineva
ca sa fie ca o scăpare
care apare și sa nu dispare
afara ger și întuneric
tu creezi un aer atmosferic
mereu știi sa zâmbești
și cum sa iubești
sa ma faci sa zâmbesc
și la gânduri de iubire ma gândesc
și vreau să-ți povestesc
despre ceea ce gândesc.
Mai frumoasă de Laura Stoica în turcă
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Daha güzel
Uzaktasın ve bana sahipsin
Muazzam bir güç
Her gün gülümseyerek uyanıyorum
Seninle tanışmak ne şans
Uzun süre aşka inanmadım.
Senin sevgi dolu dünyanda kalmak istiyorum
Daha önce hiç böyle aşık olmamıştım
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum
Seninle sevmeyi öğreniyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Senin sevgi dolu dünyanda kalmak istiyorum
Her güne gülümseyerek uyanmak
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum
Seninle sevmeyi öğreniyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Bazen sensiz
Yol zor
yanımda olmanı isterdim
Daima benimle.
Aldığım mutluluk
Bunu sadece seninle yaşamak istiyorum.
Beni görüyorsun
Bildiğimden daha güzel
beni hissettiriyorsun
Dünyanın merkezi olduğumu
Ve beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun, beni rahatlatıyorsun
Tatlı sözlerle
Kalbim ona yalan söylemek istemiyor
Unutmanı istemiyor.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Recită fără Cuvinte
Noile mișcătoare gânduri calde
Etichete-nmbibate cu pasiune scăldate
Vântului dimineții a fi distant martor
Evenimente precursor, prezent protector
Doi nevăzuți, necunoscuți in fața soarelui
Entuziasm în două suflete pentru a dăltui
Mai spre a ta neștiință, inimii mele recită
Mereu fără cuvinte, a ta tainică dorință
Atunci când te voi zări dragă gură
Inimii singura suflare a ta să fură
Nu-l ascund, al meu răspuns să arate
Emis aprins, în cor fără cuvinte, dar ale tale toate.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Iubire vestijita
Oh,atat de dor,atat de frig a fost si este fără tine,
Când știu si simt ca te gândești din nou la mine.
Nimic nu mi sta in minte acum,
Decât momentul când am decis sa mergem pe alt drum.
Mi-era atat de frig si cald cu tine-n brațe,
Dar rănile-mi zăceau pe ale mele antebrațe.
Atat de aprig si intens în pieptul meu te simt,
Cand un gând feroce mă face din nou sa te resimt.
Știam ca vei veni la mine iar,cand al tău piept gol rămâne încă rece,
Când ea nu face decât iubirile sa sece.
Mai am un pas si, poate, vreo doua ore,
Sa simt din nou ale mele răni majore.
Mai vreau o noapte, un vin și-o sărutare,
Sa simt cum te indrepti spre ale mele buze-amare.
Si ma săruți aivea cum,de altfel,o făceai cândva,
Și m-ai făcut sa n-o mai facă si-altcineva.
Nu simt durere si nici placere,nici suspin,
Când noi doi stam in tăcere langa acel vin,
Si ne uitam indiferenti la mohoratul ceas
Si la ceea ce noua nu ne a mai rămas.
Si timpul pleacă câteodată ,
De unde și el simte ca se pierde-n arta.
Si vrea sa ți lase doar mic răgaz,
Sa te rascoleasca si pe tine ale mele zile de extaz.
Parc
Alte poezii ale autorului
Primăvara
Gheaţa crapă ca o coajă,
Soarele râde iară,
Iese ursul din găboajă,
Va fi iarăşi primăvară.
Iarba luptă în pământ,
Să poată ieşi afară,
Peste tot oameni săpând,
Pe ogor se ară iară.
Iese puiul din găoace,
Câmpu-i plin de ghiocei,
Sosesc păsările încoace,
Iar la stână primii miei.
Mugurele crapă-n ram,
În ecou se-aude cucul,
Grădinarul tam-nesam,
Curăţă acuma nucul.
Codrul prinde iar verdeaţă,
Musca zboară amorţită,
Un batal cu lână creaţă,
Umblă să îşi ia iubită.
Hornul nu mai scoate fum,
S-a ieşit din hibernare,
Toate s-au trezit acum,
Soba, merge la culcare.
Un broscoi pe cap cu gheaţă,
A ieşit acum din mâl,
Se holbează la albeaţă,
- Încă nu-i topit destul.
Curg pâraiele la vale,
Râul stă să se revarsă,
Strânge tot ce-i iese-n cale,
Cară tot, nimic nu lasă.
Se aud triluri în văzduh,
Păsări, stoluri mari, sosesc,
Raţa îşi cată cuibu-n stuf,
Totul e prea pitoresc.
Se trezeşte iar natura,
Lin se metamorfozează,
Iar îşi va schimba alura,
Totu-n jur vibrează.
Foamea
Mă zgârâie unghia în gât,
Calul mă paşte în iesle,
Mama îmi vorbeşte urât,
Tata mă-njură prosteşte.
Piticii pe creier dansează,
Morcovul simt până-n rect,
Papa predici falsează,
Subiectul sărăciei e abject.
Musca mă bâzâie în gură,
Caută haleala de ieri,
Pe pâine ung iarăşi untură,
Mă lăfăi ca marii boieri.
M-ai toarnă o bere hangiu,
Măcar să umplu un maţ,
Sătul pentru azi să mă ştiu,
Căci mi-e greaţă de atâta cârnaţ.
La tomberon e mare bătaie,
Azi s-a aruncat cu potol,
La o parte de aicea tataie,
Căci sună stomacul a gol.
Nici mâini de stăpân nu mai am,
Să le muşc turbat şi smerit,
Peste lume jugul înham,
Stăpânul mi-a murit subnutrit.
Scrisoare
Iubita mea îţi scriu tardiv,
De aici de la capăt de lume,
Deşi nu mai avem nici un motiv,
Şi nici o vorbă a ne spune.
Iubita mea să-ţi povestesc un vis,
Ce l-am avut spre seară,
Părea că pe vecie sunt închis,
În a ta lacrimă amară.
Iubita mea mă simt ciudat,
Şi-ntruna gândul mă apasă,
Că prea uşor m-am lepădat,
De-a ta făptură prea frumoasă.
Iubita mea la mine acuma plouă,
Şi-n stropii ce-mi ating obrazul,
Eu simt deopotrivă pe amândouă:
A ta atingere şi extazul.
Iubita mea la mine acum e soare,
Şi-n raza ce mă încălzeşte,
Eu simt făptura-ţi arzătoare,
Şi chipul care mă iubeşte.
Iubita mea nu îţi mai scriu nimic,
Că soarta ne-a învins deopotrivă,
Păstrează însă nedeschisă-n plic,
Scrisoarea mea tardivă.
Repaos
Întâmplări aleargă nefiresc peste mine,
Văpăiile sorții mă ating pe aripe,
Legat de un munte pământul mă ține,
Iar murmurul meu începu ca să țipe.
Carnea se zbate sub suspinul durerii,
Vene secate de sânge sorb întuneric,
Pe moarte încerc uneori să o sperii,
Dar ea mă deplânge și râde isteric.
Strigătul mamei se sfărâmă în șoapte,
Pleoapele îmi sunt cu plumb încărcate,
Orb mă cufund într-o veșnică noapte,
Fără stele și cer unde vântul nu bate.
Zvârcolirile mele dosesc mângâieri,
Neconsolat aștept condamnarea la zid,
Pe aripi îmi cresc nefiresc primăveri,
Și într-un veșnic repaos mă închid.
Şoapte de pe umărul stâng
De-ar cânta popa la groapă,
Numai cântece de amor,
Ar dansa mortul din pleoapă,
Și mi-aș fi dorit să mor.
Și de-ar bate-n loc de clopot,
Două tobe sănătoase,
Îngerii ar veni în ropot,
Și-ar dansa pe parastase.
Iară sunetul de toacă,
Dacă-n boxe ar exploda,
Ar veni din iad la joacă,
Lucifer și armata sa.
De-ar fi moartea veselie,
Iară viața înmormântare,
Toți am sta pe năsălie,
Și-am boci cu o cântare,
Ești...
Ești picătura ce-mi atinge obrazul,
ești ploaia mea din nor senin,
m-aș pierde însumi de ți-ai pierde hazul,
și aș surzi sub râsu-ți cristalin.
M-aplec sub glezna ta să-ți fiu pământ,
iar pasul ți-l măsor cu ochiul plâns,
pe piele de ți-aș fi firesc veșmânt,
atunci și rob pe veci aș fi constrâns.
Ești noaptea ce îmi zămislește visul,
mă dărui umbrelor ce-mi joacă-n geam,
ești deopotrivă și piscul, și abisul
spre care tainic zilnic alergam.
Ești mâna rece ce-mi imită scrisul,
în lungi scrisori, în care te strigam.