NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 8 decembrie 2024
Vizualizări: 200
Poezii din aceiaşi categorie
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Dar
Ramii tu stea precum e luna,
nu-ti cer eu aripi ,sa ma ajungi
prefer s-admir splendoarea ta,
sa ma simti rece de aici
sa nu ma cauti-nu voi fi
sa nu te uiti-nu-ti voi privi
si rog sa uiti acea scinteie
ce se-arata doar pentru tine
te dau uitarii-da-ma si tu
imi cer iertare nu voi mai fi
acel EMIL ,ce-ntaina noptii
acel strain linga acel lacu...
,, Uită nostalgia" în portugheză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Esqueça a nostalgia!
A lágrima da neve entre os pingos de neve
Sempre tem um propósito,
É um eco do inverno que passou,
O que já não desperta um sonho perdido.
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia
pretérito,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Um amor antigo deixa lembranças,
Mas também abre caminhos para novos amores.
O sol às vezes aparece sorrindo.
Esqueça a nostalgia,
Não fale sobre ela
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
Esqueça a nostalgia,
É um assunto passado,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia,
Não fale sobre ela
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia
pretérito,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Esqueça a nostalgia!
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Stiu...si doare
Acum când ești departe și vorbele fi tac
Gândesc fără speranţă ce oare să mai fac..
Tăcerea ta mă doare, întrebările inundă mintea
Când inima-mi te cere..sufletu-mi te vrea.
Mă-ntreb în gând de-o să mai vii
Să-mi dai din vin dulce picături
..ŞTIU că regreți și tu si minți
Și-ai vrea c-o-mbratișare să m-alinți.
Deși-mi pari mai departe ca oricând
Îmi ești aproape în fiecare cuvânt
Mi-e dor de tine atât de mult
Mi-e dor vocea ta caldă să ascult..
Un alt poem
Nu voi lăsa să treacă ziua
Fără să-ți scriu ceva de-amor,
Știind că toate-s muritoare
Și-n zbor dispar ca într-un vis..
E trist ce spun,dar asta-i lumea
Se schimbă zi de zi câte un pic,
Doar dragostea mea ce ți-o port iubito,
Nu știe a muri deloc...!
Dar eu mă-ntreb neștiind raspunsul
Mă vei iubi vreodată?
Vei putea?
Sau poate eu însumi sunt iubirea
Ce-o așteptai demult printre suspine?
Ți-o spun acum știind că tu ești totul pentru mine,
Un biet defunct ce-i încă viu...
Căci viața pleacă de la tine
Iubirea fiind în glasul tău!
Am mii de versuri pentru tine
Toate se nasc din ochii tăi..
Nu voi lăsa ziua să scape,
Nici inima să nu-ți grăiască
Ceva ce numai ea poate să spună
Chiar dacă tu nu poți acum
Să mă iubești cum eu aș vrea!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Dar
Ramii tu stea precum e luna,
nu-ti cer eu aripi ,sa ma ajungi
prefer s-admir splendoarea ta,
sa ma simti rece de aici
sa nu ma cauti-nu voi fi
sa nu te uiti-nu-ti voi privi
si rog sa uiti acea scinteie
ce se-arata doar pentru tine
te dau uitarii-da-ma si tu
imi cer iertare nu voi mai fi
acel EMIL ,ce-ntaina noptii
acel strain linga acel lacu...
,, Uită nostalgia" în portugheză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Esqueça a nostalgia!
A lágrima da neve entre os pingos de neve
Sempre tem um propósito,
É um eco do inverno que passou,
O que já não desperta um sonho perdido.
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia
pretérito,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Um amor antigo deixa lembranças,
Mas também abre caminhos para novos amores.
O sol às vezes aparece sorrindo.
Esqueça a nostalgia,
Não fale sobre ela
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
Esqueça a nostalgia,
É um assunto passado,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia,
Não fale sobre ela
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
E dos olhos azuis
Limpe sua lágrima!
Esqueça a nostalgia,
Chega de lágrimas!
Sempre cante
Sua primavera!
Esqueça a nostalgia
pretérito,
Cante alegria
Que nos conhecemos.
Esqueça a nostalgia!
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Stiu...si doare
Acum când ești departe și vorbele fi tac
Gândesc fără speranţă ce oare să mai fac..
Tăcerea ta mă doare, întrebările inundă mintea
Când inima-mi te cere..sufletu-mi te vrea.
Mă-ntreb în gând de-o să mai vii
Să-mi dai din vin dulce picături
..ŞTIU că regreți și tu si minți
Și-ai vrea c-o-mbratișare să m-alinți.
Deși-mi pari mai departe ca oricând
Îmi ești aproape în fiecare cuvânt
Mi-e dor de tine atât de mult
Mi-e dor vocea ta caldă să ascult..
Un alt poem
Nu voi lăsa să treacă ziua
Fără să-ți scriu ceva de-amor,
Știind că toate-s muritoare
Și-n zbor dispar ca într-un vis..
E trist ce spun,dar asta-i lumea
Se schimbă zi de zi câte un pic,
Doar dragostea mea ce ți-o port iubito,
Nu știe a muri deloc...!
Dar eu mă-ntreb neștiind raspunsul
Mă vei iubi vreodată?
Vei putea?
Sau poate eu însumi sunt iubirea
Ce-o așteptai demult printre suspine?
Ți-o spun acum știind că tu ești totul pentru mine,
Un biet defunct ce-i încă viu...
Căci viața pleacă de la tine
Iubirea fiind în glasul tău!
Am mii de versuri pentru tine
Toate se nasc din ochii tăi..
Nu voi lăsa ziua să scape,
Nici inima să nu-ți grăiască
Ceva ce numai ea poate să spună
Chiar dacă tu nu poți acum
Să mă iubești cum eu aș vrea!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
MEDITAȚII
Vine noaptea ,pregătită de culcare
Susură în deal izvorul ,către o apă mare.
Doar tăcerea o mai rupe ,un lătrat de câine
Și câte un dor se furișează ,tiptil lângă mine.
Câte o boare mai adie ca o mângiere
Luna leneșa se ascunde, după un nor și piere....
Încurând e sus pe creastă strălucind în lumea ei vastă,
Și cu raza-i de lumină bate în fereastră.
Câte-un geam cu ochii în vale,parcă stă de ștrajă,
Și-în puzderia de stele,Ursa Mare-i trează.
Câte-un gând își ia avânt,nefiresc îmi pare
Sus spre necuprins,până la Carul Mare.
Parcă mai ușor îmi este ,să vorbesc cu stele
Când tăcerea mă rănește în clipele grele.
Trag perdeaua din fereastră și le chem în casă,
Le prind pe toate și le pun în glastră.
ROȘU APRINS
Trec ades pe strada ta
Că mă cheamă dorul ,
Ochilor tăi de viorea
Ochi adânci ca marea.
I-am văzut ș-i lesne de înțeles
De ce trec atât de des
Pe stăduța ta!
Fredonând un viers.
Dar și tu ai pus la geam
Un crin însângerat
Ca și dorul meu flămând
Tainic și curat.
Mă opresc să gust culoarea
Roșului aprins ,
Am în suflet vâlvătaie,
Și-un dor necuprins!...
PESIMISTUL
Am văzut cum orele ,zilele ,zboară
Azi sunt tânăr ,iubesc,
Azi ,mâne -s aproape bătrân
Ce am iubit ,am uitat
Ce fac cu zilele ce vin?
Măcar să ascult : ploaia și vântul
Ele vor ști unde mi-i mormântul
HAITA
Pe întiderea albă , stăpână
Un râtâcit disperat se închină.
Cârarea,poteca-i ascunsâ,
Pașii se ascund adânc în omăt!
Viscolul țipă se zbate
Învâluie tiranic ,omu din spate
Hoțește poposește-n brădet
Răsfoind frunzele moarte.
Balaur de aer flămând
Înșfoacă pustiul gemând...
Se joacă î n cruda lui tiranie
Cu un biet călător rătăcit.
Cu săgeți îi sfâșie fața
Speranța-i mai subțire ca ața.
Pustiul e atât de aptoape
Nămeții aici vor să-l îngroape.
Grâbește sărmanul să ajungă
În satul lui aproape de luncă
Viscolul i se așează în față
Inima-i de teamă îngheață....
În zare pe urma-i fugară
Râsună urlet de fiară
Ecoul îl poartă ,îl înmiiește
De groază în piept inima se oprește.
Pe albul zăpezii de om neumblată
Crivățul,vântul a uitat să mai bată!
Un semn de întrebare se întinde în zare
L-a văzut Domnul din cer oare?....
Haita de lupi e tot mai aproape
Ochiul lacrima-și soarbe...
E clipa în care în salt către moarte
Mintea aleargă gânduri deșarte...
Cu ochii închiși
Așteprându-și sfârșitul...
Fiara-i stârnită de sânge
Cu fulgi grei de nea cerul plânge
UN SINGUR PAS
Am râs și am plâns cu tine
În noaptea înstelată
Mai plâng și acum
Să râd nu pot
O rană în suflet încă port .
Iubirea care ne-a încălzit
Atât a ars
S-a preschimbat în scrum
Un singur pas mai e pe drum .
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...
MEDITAȚII
Vine noaptea ,pregătită de culcare
Susură în deal izvorul ,către o apă mare.
Doar tăcerea o mai rupe ,un lătrat de câine
Și câte un dor se furișează ,tiptil lângă mine.
Câte o boare mai adie ca o mângiere
Luna leneșa se ascunde, după un nor și piere....
Încurând e sus pe creastă strălucind în lumea ei vastă,
Și cu raza-i de lumină bate în fereastră.
Câte-un geam cu ochii în vale,parcă stă de ștrajă,
Și-în puzderia de stele,Ursa Mare-i trează.
Câte-un gând își ia avânt,nefiresc îmi pare
Sus spre necuprins,până la Carul Mare.
Parcă mai ușor îmi este ,să vorbesc cu stele
Când tăcerea mă rănește în clipele grele.
Trag perdeaua din fereastră și le chem în casă,
Le prind pe toate și le pun în glastră.
ROȘU APRINS
Trec ades pe strada ta
Că mă cheamă dorul ,
Ochilor tăi de viorea
Ochi adânci ca marea.
I-am văzut ș-i lesne de înțeles
De ce trec atât de des
Pe stăduța ta!
Fredonând un viers.
Dar și tu ai pus la geam
Un crin însângerat
Ca și dorul meu flămând
Tainic și curat.
Mă opresc să gust culoarea
Roșului aprins ,
Am în suflet vâlvătaie,
Și-un dor necuprins!...
PESIMISTUL
Am văzut cum orele ,zilele ,zboară
Azi sunt tânăr ,iubesc,
Azi ,mâne -s aproape bătrân
Ce am iubit ,am uitat
Ce fac cu zilele ce vin?
Măcar să ascult : ploaia și vântul
Ele vor ști unde mi-i mormântul
HAITA
Pe întiderea albă , stăpână
Un râtâcit disperat se închină.
Cârarea,poteca-i ascunsâ,
Pașii se ascund adânc în omăt!
Viscolul țipă se zbate
Învâluie tiranic ,omu din spate
Hoțește poposește-n brădet
Răsfoind frunzele moarte.
Balaur de aer flămând
Înșfoacă pustiul gemând...
Se joacă î n cruda lui tiranie
Cu un biet călător rătăcit.
Cu săgeți îi sfâșie fața
Speranța-i mai subțire ca ața.
Pustiul e atât de aptoape
Nămeții aici vor să-l îngroape.
Grâbește sărmanul să ajungă
În satul lui aproape de luncă
Viscolul i se așează în față
Inima-i de teamă îngheață....
În zare pe urma-i fugară
Râsună urlet de fiară
Ecoul îl poartă ,îl înmiiește
De groază în piept inima se oprește.
Pe albul zăpezii de om neumblată
Crivățul,vântul a uitat să mai bată!
Un semn de întrebare se întinde în zare
L-a văzut Domnul din cer oare?....
Haita de lupi e tot mai aproape
Ochiul lacrima-și soarbe...
E clipa în care în salt către moarte
Mintea aleargă gânduri deșarte...
Cu ochii închiși
Așteprându-și sfârșitul...
Fiara-i stârnită de sânge
Cu fulgi grei de nea cerul plânge
UN SINGUR PAS
Am râs și am plâns cu tine
În noaptea înstelată
Mai plâng și acum
Să râd nu pot
O rană în suflet încă port .
Iubirea care ne-a încălzit
Atât a ars
S-a preschimbat în scrum
Un singur pas mai e pe drum .
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...