Mă uit la cer!
Mă uit când ceru-i plin de stele
și, vreau cu ele să vorbesc,
Gândind că mama-i pe acolo
și, un semnal primesc.
Privirea-mi fuge către Carul Mic
și-a lui Steauă Polară,
Crezând că un răspuns găsesc,
la ce întreb seară de seară.
Și astrelor la ani lumină, mereu
pun o mulțime de-ntrebări,
Și pentru că răspunsuri nu primesc,
visez să le ating pășind pe scări.
Întorc privirea și către Carul Mare
și-a lui stele strălucitoare,
Dar nici pe-aici nimic nu pot zări
și, inima în piept mă doare.
Târziu în noapte din visare mă trezesc
și, simt pământul sub picioare,
Și conștient realizez, că nimeni nu e
stea, iar viața-i doar...o boare!
Poezii din aceiaşi categorie
Cristal
te văd așezându-ți pașii ca un acrobat
care merge pe sârmă
mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău
dar nu ți-am spus până acum
de teamă să nu destram vraja
sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus
din același motiv
n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii mei labili
și extatici
să dau frâu liber ispitei
inimii
acum înțeleg de ce Ulise a cerut să fie legat de catarg
în dreptul insulei Eea
unde locuia Circe…
POEZIE
Copacul nostru plin de viață
Și voie bună pan' dimineață.
Acolo unde e verdeață
Se numește Acasă;
Și picnicul de pe masă ne-așteaptă
Stand toți cu rasete și dulceață
Suntem împreună uniți și prin furtună.
Cu dragostea la vigoare, și păsările cântă.
Florile din gradina, ne cheamă..
Mai se usucă
Noi murim însetați de prea multă ură..
Omul
Creezi cu ochii îndreptați spre cer.
Clădești cu spiritul coborând pe pământ.
Plantezi cu mâinile însângerate de spini,
Culegi roade cu sudoarea unui felcer,
Primești lovituri fără discernământ,
Răspunzi la întrebări cu ochi blajini.
iubire si dor
iubire si dor
orice om iubeste,
dar,
iubirea trece incercand sa ne abandoneze pe un camp pustiu unde doar cu capul
sus poti trece peste lucruri rele
dorul?…
dorul vine odata cu iubirea
cand iubesti…ti e dor de ceea ce vei pierde
cand esti singur…ti e dor de ceea ce ai pierdut
un dor poate veni,dar poate si pleca
viata este formata din doua cuvinte care pentru unii nu au valoare cum au pentru altii
iubire si dor..
dorul poate fi si el compus din mai multe parti
dorul sufletesc
cand iti e dor de o persoana pe care ai iubit o cu adevarat iti e dor si de cele 5 min in care va vedeati
iti este dor si de zambetul acela mic pe care ti l oferea
iti e dor si de noptile pierdute pe apel
iti e dor de ea ca persoana.
dorul trupesc
dorul trupesc este atunci cand iti e dor de prezenta lui
cand iti e dor doar sa ti ofere atentie ca nu mai primesti atentie
multa lume face diferenta intre iubire si atasarea fata de o persoana
iubirea si dorul?
iubirea si dorul
vin si pleaca
dar,
niciodata nu vin si nu pleaca degeaba
iubirea este un lucru in viata care nu l primesti regulat la luna sau un lucru care pentru unii dureaza o vejnicie
iar dorul este un sentiment de nostalgie
un ambiguu,este un sentiment trist care ne lasa cu rani adanci in suflet
dar,
ele trec.
Cățeaua adormită
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,
Un pic de păsuire tipa i-a cerut.
Erau căţeii mici, mai trebuia
Să stea puţin în ea…
Iar când şi păsuirea a trecut,
S-au ivit în prag cu toţii,
Mârâind, rânjindu-şi colţii.
– Scoate-ne, de eşti în stare!
Nu-mprumuta nimic, nicicînd,
Unor mişei le spunea:
Vei regreta cît de curînd:
Căci, de la ei,
Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!
Cer fără stele
Unde-s stelele in astă seară?
Căci eu văd doar un nor
Ce stă să se piardă.
Mă întreb dacă tu îl vezi,
Mă întreb dacă mă vezi,
Cum stau și tot analizez
Lumina stâlpului ce pâlpâie
Ce anunță, poate, un început de vară.
Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,
Iar drumul este înconjurat
De blocuri vechi
Și o grădină uitată.
Cine sunt eu în astă seară,
Poate un umil muritor
Ce așteaptă să ațipească,
Sau să se scalde-ntuneric
Și să prindă în a sa palmă,
Un greier ce își cântă
Propria serenadă.
Cine sunt eu,
Un cântec pus la radio
La o oră târzie,
O frunză ce o să cadă,
Căci nu se simte vie.
Cine sunt eu,
O stea poate pierdută
Ce tot caută luna,
Să-i țină companie
Pentru o seară lungă
Într-un colț de armonie.
Cristal
te văd așezându-ți pașii ca un acrobat
care merge pe sârmă
mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău
dar nu ți-am spus până acum
de teamă să nu destram vraja
sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus
din același motiv
n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii mei labili
și extatici
să dau frâu liber ispitei
inimii
acum înțeleg de ce Ulise a cerut să fie legat de catarg
în dreptul insulei Eea
unde locuia Circe…
POEZIE
Copacul nostru plin de viață
Și voie bună pan' dimineață.
Acolo unde e verdeață
Se numește Acasă;
Și picnicul de pe masă ne-așteaptă
Stand toți cu rasete și dulceață
Suntem împreună uniți și prin furtună.
Cu dragostea la vigoare, și păsările cântă.
Florile din gradina, ne cheamă..
Mai se usucă
Noi murim însetați de prea multă ură..
Omul
Creezi cu ochii îndreptați spre cer.
Clădești cu spiritul coborând pe pământ.
Plantezi cu mâinile însângerate de spini,
Culegi roade cu sudoarea unui felcer,
Primești lovituri fără discernământ,
Răspunzi la întrebări cu ochi blajini.
iubire si dor
iubire si dor
orice om iubeste,
dar,
iubirea trece incercand sa ne abandoneze pe un camp pustiu unde doar cu capul
sus poti trece peste lucruri rele
dorul?…
dorul vine odata cu iubirea
cand iubesti…ti e dor de ceea ce vei pierde
cand esti singur…ti e dor de ceea ce ai pierdut
un dor poate veni,dar poate si pleca
viata este formata din doua cuvinte care pentru unii nu au valoare cum au pentru altii
iubire si dor..
dorul poate fi si el compus din mai multe parti
dorul sufletesc
cand iti e dor de o persoana pe care ai iubit o cu adevarat iti e dor si de cele 5 min in care va vedeati
iti este dor si de zambetul acela mic pe care ti l oferea
iti e dor si de noptile pierdute pe apel
iti e dor de ea ca persoana.
dorul trupesc
dorul trupesc este atunci cand iti e dor de prezenta lui
cand iti e dor doar sa ti ofere atentie ca nu mai primesti atentie
multa lume face diferenta intre iubire si atasarea fata de o persoana
iubirea si dorul?
iubirea si dorul
vin si pleaca
dar,
niciodata nu vin si nu pleaca degeaba
iubirea este un lucru in viata care nu l primesti regulat la luna sau un lucru care pentru unii dureaza o vejnicie
iar dorul este un sentiment de nostalgie
un ambiguu,este un sentiment trist care ne lasa cu rani adanci in suflet
dar,
ele trec.
Cățeaua adormită
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,
Un pic de păsuire tipa i-a cerut.
Erau căţeii mici, mai trebuia
Să stea puţin în ea…
Iar când şi păsuirea a trecut,
S-au ivit în prag cu toţii,
Mârâind, rânjindu-şi colţii.
– Scoate-ne, de eşti în stare!
Nu-mprumuta nimic, nicicînd,
Unor mişei le spunea:
Vei regreta cît de curînd:
Căci, de la ei,
Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!
Cer fără stele
Unde-s stelele in astă seară?
Căci eu văd doar un nor
Ce stă să se piardă.
Mă întreb dacă tu îl vezi,
Mă întreb dacă mă vezi,
Cum stau și tot analizez
Lumina stâlpului ce pâlpâie
Ce anunță, poate, un început de vară.
Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,
Iar drumul este înconjurat
De blocuri vechi
Și o grădină uitată.
Cine sunt eu în astă seară,
Poate un umil muritor
Ce așteaptă să ațipească,
Sau să se scalde-ntuneric
Și să prindă în a sa palmă,
Un greier ce își cântă
Propria serenadă.
Cine sunt eu,
Un cântec pus la radio
La o oră târzie,
O frunză ce o să cadă,
Căci nu se simte vie.
Cine sunt eu,
O stea poate pierdută
Ce tot caută luna,
Să-i țină companie
Pentru o seară lungă
Într-un colț de armonie.
Alte poezii ale autorului
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Cum, unde, când?
Ieri am oferit buchet de flori
Pentru-a mea scumpă soție,
Astăzi vreau să scriu cuvinte
Puse-n rând pe vers de poezie
Nu știu cum să-ncep povestea
Poate unde, când ne-am întâlnit?
Sau să scriu cum suntem astăzi
Și cum visul nostru s-a-mplinit
Fericit trăiesc că sunt iubit
Și că tu ești jumătatea mea,
Dar nu pot să-mi uit trecutul
Și-a mea luptă dusă cu lumea
Mulți au fost mereu cu noi
Dar destui și împotrivă,
Așteptând să vadă barca
Cum plutește în derivă
Erau timpuri foarte grele
Când cu greu am rezistat,
Am muncit să avem pâine
Când la stat, când în privat
Tinerețea s-a-mpletit cu munca
Rar mergând la câte-un chef,
Adunând mulți ani de experiență
Și-apoi promovat sau nu de șef
Clipe minunate-am petrecut
Eu cu tine și copilul nostru,
Până ce el zborul și-a luat
Către școli să-și facă rostu'
.....................
Astăzi, noi suntem mulțumiți
Cu ce-am făcut în astă viață,
Și nu uităm o rugă să-nălțăm
Celui de Sus...în fiecare dimineață!
Fii buna mea stăpână!
Sunt rătăcit pe drumul vieții
Și singur de când tu ai plecat,
Mă uit în jur să văd lumina
Dar totu-mi pare întunecat
Stau pe cărarea cunoscută
De noi de când eram copii,
Și cred că încă se mai poate
Ca într-o zi la mine să revii
Nu știu dacă doar eu sunt vina
Că ne-am certat pentru nimic,
Când amândoi am rostit vorbe
Și din amic, acum sunt inamic
Sper să-ți revăd chipul frumos
Cu zâmbetul ce îți inundă fața,
Iar eu s-alerg să te îmbrățișez
Sa te sărut, să-ți simt dulceața
Dar toate sunt doar amăgiri
Și ale mele dorinți deșarte,
Uitând că între noi e-un zid
Ce din păcate ne desparte
Eu voi veni aici zile la rând
Să te aștept cu drag în drum,
Iar dacă tu nu vii voi înțelege
Că tot ce-a fost, acum e scrum
Dar poate voi avea puțin noroc
Și ne vom ține strânși de mână,
Să ne șoptim cuvinte de iubire
Și să te rog...fii buna mea stăpână!
Patru am...plecat!
Poveste adevărată!
După ani și ani de rătăciri prin lume
Pământul strămoșesc ne cheamă,
Să ne întoarcem la ai noștri acasă
Și viața să n-o trăim ca pe o dramă.
La drum necunoscut noi am pornit
Poate găsim pe undeva de lucru,
Un ban să adunăm pentru o casă
Chiar lopătând din greu balastru.
Din satul natal am plecat patru
Fără a ști prin câte noi vom trece,
Cu gândul la italieni să ajungem
Când în Moldova suflă vântul rece.
Era pe la jumatea lui decembrie
Când lumea îl aștepta pe moșul,
Doar noi înghesuiți într-o mașină
Am demarat pe când cânta cocoșul.
Drumul a fost destul de lung
Până pământul lor să îl călcăm,
Iar noaptea am dormit sub pod
Că bani n-aveam unde să stăm.
Și zile-n șir am căutat de muncă
Până pe-un șantier ne-au ,,angajat ",
Iar de dormit ne-au dat în folosință
Un loc într-o baracă, prost amenajat.
Aici ani buni din greu noi am muncit
Și periodic am trimis un ban acasă,
La cei ce sufereau în țara noastră
Și care ne-ajutau să ridicăm o casă.
Timpul s-a scurs și ani s-au adunat
Munncid din greu prin țări străine,
Aici s-a dus și sănătatea noastră
Strângând cureaua, s-avem un mâine.
După familii, urmașii s-au născut
Care au trebuit limba să învețe,
Și tot ce presupune obicei și viață
Și mai apoi în graiul nost'să se răsfețe.
......................................
Așa s-a întâmplat cu mulți de-ai noștri
După ce țara de comunism s-a vindecat,
Și ne găsim pe an ce trece, tot mai puțini
Că cei plecați nu mai revin...mare păcat!
Potecă de petale!
Gândul mi-l împletesc cu visul
Și-mi fac potecă mică de petale,
Căzute din florile ce nu-s udate
De cineva la care-mi cer iertare.
Privesc cum vântu-mi bate poarta
Care și zi și noapte este deschisă,
Crezând că poate tu o vei închide
Venind la mine de amintiri...trimisă.
Încerc să scriu vreo două rânduri
Ca mai apoi să le trimit spre tine,
Dar unde să mă plimbe scrisul
Când tu refuzi să auzi de mine.
Așa că șterg tot ce-am gândit
Și numărul știut îl fac pe telefon,
Aștept emoționat să-mi spui...alo
Și trist aud, număr greșit...pardon.
Deschid fereastra și lunii îi vorbesc
Despre a mea grijă ce mă frământă,
O rog în gând să mă ajute s-o găsesc
Pare să înțeleagă dar nu-mi...cuvântă.
Gândul mi-l despletesc de vis
Și merg spre pat pentru culcare,
În timp ce lacrima inundă ochiul
Că te-am pierdut și asta...doare!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Cum, unde, când?
Ieri am oferit buchet de flori
Pentru-a mea scumpă soție,
Astăzi vreau să scriu cuvinte
Puse-n rând pe vers de poezie
Nu știu cum să-ncep povestea
Poate unde, când ne-am întâlnit?
Sau să scriu cum suntem astăzi
Și cum visul nostru s-a-mplinit
Fericit trăiesc că sunt iubit
Și că tu ești jumătatea mea,
Dar nu pot să-mi uit trecutul
Și-a mea luptă dusă cu lumea
Mulți au fost mereu cu noi
Dar destui și împotrivă,
Așteptând să vadă barca
Cum plutește în derivă
Erau timpuri foarte grele
Când cu greu am rezistat,
Am muncit să avem pâine
Când la stat, când în privat
Tinerețea s-a-mpletit cu munca
Rar mergând la câte-un chef,
Adunând mulți ani de experiență
Și-apoi promovat sau nu de șef
Clipe minunate-am petrecut
Eu cu tine și copilul nostru,
Până ce el zborul și-a luat
Către școli să-și facă rostu'
.....................
Astăzi, noi suntem mulțumiți
Cu ce-am făcut în astă viață,
Și nu uităm o rugă să-nălțăm
Celui de Sus...în fiecare dimineață!
Fii buna mea stăpână!
Sunt rătăcit pe drumul vieții
Și singur de când tu ai plecat,
Mă uit în jur să văd lumina
Dar totu-mi pare întunecat
Stau pe cărarea cunoscută
De noi de când eram copii,
Și cred că încă se mai poate
Ca într-o zi la mine să revii
Nu știu dacă doar eu sunt vina
Că ne-am certat pentru nimic,
Când amândoi am rostit vorbe
Și din amic, acum sunt inamic
Sper să-ți revăd chipul frumos
Cu zâmbetul ce îți inundă fața,
Iar eu s-alerg să te îmbrățișez
Sa te sărut, să-ți simt dulceața
Dar toate sunt doar amăgiri
Și ale mele dorinți deșarte,
Uitând că între noi e-un zid
Ce din păcate ne desparte
Eu voi veni aici zile la rând
Să te aștept cu drag în drum,
Iar dacă tu nu vii voi înțelege
Că tot ce-a fost, acum e scrum
Dar poate voi avea puțin noroc
Și ne vom ține strânși de mână,
Să ne șoptim cuvinte de iubire
Și să te rog...fii buna mea stăpână!
Patru am...plecat!
Poveste adevărată!
După ani și ani de rătăciri prin lume
Pământul strămoșesc ne cheamă,
Să ne întoarcem la ai noștri acasă
Și viața să n-o trăim ca pe o dramă.
La drum necunoscut noi am pornit
Poate găsim pe undeva de lucru,
Un ban să adunăm pentru o casă
Chiar lopătând din greu balastru.
Din satul natal am plecat patru
Fără a ști prin câte noi vom trece,
Cu gândul la italieni să ajungem
Când în Moldova suflă vântul rece.
Era pe la jumatea lui decembrie
Când lumea îl aștepta pe moșul,
Doar noi înghesuiți într-o mașină
Am demarat pe când cânta cocoșul.
Drumul a fost destul de lung
Până pământul lor să îl călcăm,
Iar noaptea am dormit sub pod
Că bani n-aveam unde să stăm.
Și zile-n șir am căutat de muncă
Până pe-un șantier ne-au ,,angajat ",
Iar de dormit ne-au dat în folosință
Un loc într-o baracă, prost amenajat.
Aici ani buni din greu noi am muncit
Și periodic am trimis un ban acasă,
La cei ce sufereau în țara noastră
Și care ne-ajutau să ridicăm o casă.
Timpul s-a scurs și ani s-au adunat
Munncid din greu prin țări străine,
Aici s-a dus și sănătatea noastră
Strângând cureaua, s-avem un mâine.
După familii, urmașii s-au născut
Care au trebuit limba să învețe,
Și tot ce presupune obicei și viață
Și mai apoi în graiul nost'să se răsfețe.
......................................
Așa s-a întâmplat cu mulți de-ai noștri
După ce țara de comunism s-a vindecat,
Și ne găsim pe an ce trece, tot mai puțini
Că cei plecați nu mai revin...mare păcat!
Potecă de petale!
Gândul mi-l împletesc cu visul
Și-mi fac potecă mică de petale,
Căzute din florile ce nu-s udate
De cineva la care-mi cer iertare.
Privesc cum vântu-mi bate poarta
Care și zi și noapte este deschisă,
Crezând că poate tu o vei închide
Venind la mine de amintiri...trimisă.
Încerc să scriu vreo două rânduri
Ca mai apoi să le trimit spre tine,
Dar unde să mă plimbe scrisul
Când tu refuzi să auzi de mine.
Așa că șterg tot ce-am gândit
Și numărul știut îl fac pe telefon,
Aștept emoționat să-mi spui...alo
Și trist aud, număr greșit...pardon.
Deschid fereastra și lunii îi vorbesc
Despre a mea grijă ce mă frământă,
O rog în gând să mă ajute s-o găsesc
Pare să înțeleagă dar nu-mi...cuvântă.
Gândul mi-l despletesc de vis
Și merg spre pat pentru culcare,
În timp ce lacrima inundă ochiul
Că te-am pierdut și asta...doare!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!