Mă uit la cer!
Mă uit când ceru-i plin de stele
și, vreau cu ele să vorbesc,
Gândind că mama-i pe acolo
și, un semnal primesc.
Privirea-mi fuge către Carul Mic
și-a lui Steauă Polară,
Crezând că un răspuns găsesc,
la ce întreb seară de seară.
Și astrelor la ani lumină, mereu
pun o mulțime de-ntrebări,
Și pentru că răspunsuri nu primesc,
visez să le ating pășind pe scări.
Întorc privirea și către Carul Mare
și-a lui stele strălucitoare,
Dar nici pe-aici nimic nu pot zări
și, inima în piept mă doare.
Târziu în noapte din visare mă trezesc
și, simt pământul sub picioare,
Și conștient realizez, că nimeni nu e
stea, iar viața-i doar...o boare!
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Epigrame VIII
Poem: Prea multă sensibilitate în islandeză
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Poem: Vinovăție pe nedrept
Poem: Mai am..
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: Vântul mă bate!
Poem: Sub o lespede
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap