Mă uit la cer!
Mă uit când ceru-i plin de stele
și, vreau cu ele să vorbesc,
Gândind că mama-i pe acolo
și, un semnal primesc.
Privirea-mi fuge către Carul Mic
și-a lui Steauă Polară,
Crezând că un răspuns găsesc,
la ce întreb seară de seară.
Și astrelor la ani lumină, mereu
pun o mulțime de-ntrebări,
Și pentru că răspunsuri nu primesc,
visez să le ating pășind pe scări.
Întorc privirea și către Carul Mare
și-a lui stele strălucitoare,
Dar nici pe-aici nimic nu pot zări
și, inima în piept mă doare.
Târziu în noapte din visare mă trezesc
și, simt pământul sub picioare,
Și conștient realizez, că nimeni nu e
stea, iar viața-i doar...o boare!
Стихи из этой категории
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
regula iubirii
Cine te iubeste adevarat
nu te schimba ,
nu te minte ,
nu te foloseste ,
nu iti provoca durei
si nu te lasa la greu.
Melancolie
În zare,o barcă lin s-arată
Miscata în voia brizei reci,
Marea neagră fantomatică
În miez de noapte plânge derutată...
Stau și o privesc amarnic
Fluxul și refluxul ei
Îmi hrănește liniștirea,
Cu abisul ei demonic.
Albastrul-smarald al mării
Tainic, melancolic.
Înghite barca periodic
Sunt supus însingurării...
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
Un apus de soare
Iată, pomii de pe cale ,
Acum au îmbătrânit,
Și tot ceea ce e-n vale,
E tăcut și liniștit.
Toată iarba dinspre vale,
Se aplecă obosită,
Toată floarea, în petale,
Se -nvelește amorțită.
Cerul, tot, este albastru,o marmură sidefie,
Și soarele o desenează,cu multă pudră aurie,
Oamenii au stat pe câmpuri,
Alții au stat pe ogoare,
Acuma o iau pe drumuri,
Le-a fost ziua bună,tare .
- Rada Maria 6D -
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
regula iubirii
Cine te iubeste adevarat
nu te schimba ,
nu te minte ,
nu te foloseste ,
nu iti provoca durei
si nu te lasa la greu.
Melancolie
În zare,o barcă lin s-arată
Miscata în voia brizei reci,
Marea neagră fantomatică
În miez de noapte plânge derutată...
Stau și o privesc amarnic
Fluxul și refluxul ei
Îmi hrănește liniștirea,
Cu abisul ei demonic.
Albastrul-smarald al mării
Tainic, melancolic.
Înghite barca periodic
Sunt supus însingurării...
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
Un apus de soare
Iată, pomii de pe cale ,
Acum au îmbătrânit,
Și tot ceea ce e-n vale,
E tăcut și liniștit.
Toată iarba dinspre vale,
Se aplecă obosită,
Toată floarea, în petale,
Se -nvelește amorțită.
Cerul, tot, este albastru,o marmură sidefie,
Și soarele o desenează,cu multă pudră aurie,
Oamenii au stat pe câmpuri,
Alții au stat pe ogoare,
Acuma o iau pe drumuri,
Le-a fost ziua bună,tare .
- Rada Maria 6D -
Другие стихотворения автора
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Telefonul!
Sunt obosit și noaptea e târzie
Îmi strâng hârtiile împrăștiate,
Și mă îndrept ușor spre dormitor
Când ceasul arată unșpe-jumătate.
Deschid și îmi consult telefonul
Văzând căsuța plină de mesaje,
Răspund rapid la câteva din ele
Și văd cum stau partidele-n sondaje.
Apăs pe clolpțel și-l las pe mut
Și îmi fixez alarma pe ora șapte,
Rostesc o rugăciune la culcare
Și-i zic soției noapte bună-n șoapte.
Somnul nu vrea să vină către mine
Iar gându-mi fuge la ziua de mâine,
Nu știu dacă visez sau dacă-s treaz
Tresar și mă ridic la un lătrat de câine.
Arunc un ochi la orologiul din perete
Și cu tristețe constat că-i dimineața,
Opresc alarma să nu-mi trezesc soția
Și somnoros îmi spun...al naibi-i viața.
Încep să-mi butonez iar telefonul
Care-mi arată că azi va fi vreme rea,
Și-mi amitește să-mi plătesc restanța
La gaz, că altufel va fi mare belea.
Dezmeticit dar cu multe-ntrebări
Îmi fac și savurez o cafea fierbinte,
Și îmi repet în gând cu indignare
Ce bine mai era făr' telefon 'nainte!
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Privește draga mea...!
Privește draga mea la ram
La muguri și la floarea lor,
Cât de frumos este copacul
Tabloul viu, în fața ochilor
Și de te uiți tu mai atent
Poți admira dansul albinei,
Ce florii-i fură tot nectarul
Din zori pân' la finalul zilei
Iar printre frunze poți zări
Cum păsări își fac cuiburi,
Și-ai să distingi din ciripit
Gama Major pusă pe triluri
Așa că te invit la o plimbare
De mână să ne ținem strâns,
Să vezi petalele cum zboară
Și cum pământul totu-i nins
Pe-alei îți voi șopti prin vers
Cuvinte dulci și pline de iubire,
Și din copaci flori îți voi dărui
Ca semn de-aleasă prețuire
Pe banca ninsă ne vom așeza
Să-ți zic câte-n lună și-n stele
Și-am să mă întind în poala ta
Să uit că am avut și clipe grele
Când seara ne va trimite-acasă
Vom lua cu noi povestea noastră,
Ca peste timp s-avem ce povesti
La o cafea, ghicită...la fereastră!
Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Telefonul!
Sunt obosit și noaptea e târzie
Îmi strâng hârtiile împrăștiate,
Și mă îndrept ușor spre dormitor
Când ceasul arată unșpe-jumătate.
Deschid și îmi consult telefonul
Văzând căsuța plină de mesaje,
Răspund rapid la câteva din ele
Și văd cum stau partidele-n sondaje.
Apăs pe clolpțel și-l las pe mut
Și îmi fixez alarma pe ora șapte,
Rostesc o rugăciune la culcare
Și-i zic soției noapte bună-n șoapte.
Somnul nu vrea să vină către mine
Iar gându-mi fuge la ziua de mâine,
Nu știu dacă visez sau dacă-s treaz
Tresar și mă ridic la un lătrat de câine.
Arunc un ochi la orologiul din perete
Și cu tristețe constat că-i dimineața,
Opresc alarma să nu-mi trezesc soția
Și somnoros îmi spun...al naibi-i viața.
Încep să-mi butonez iar telefonul
Care-mi arată că azi va fi vreme rea,
Și-mi amitește să-mi plătesc restanța
La gaz, că altufel va fi mare belea.
Dezmeticit dar cu multe-ntrebări
Îmi fac și savurez o cafea fierbinte,
Și îmi repet în gând cu indignare
Ce bine mai era făr' telefon 'nainte!
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Privește draga mea...!
Privește draga mea la ram
La muguri și la floarea lor,
Cât de frumos este copacul
Tabloul viu, în fața ochilor
Și de te uiți tu mai atent
Poți admira dansul albinei,
Ce florii-i fură tot nectarul
Din zori pân' la finalul zilei
Iar printre frunze poți zări
Cum păsări își fac cuiburi,
Și-ai să distingi din ciripit
Gama Major pusă pe triluri
Așa că te invit la o plimbare
De mână să ne ținem strâns,
Să vezi petalele cum zboară
Și cum pământul totu-i nins
Pe-alei îți voi șopti prin vers
Cuvinte dulci și pline de iubire,
Și din copaci flori îți voi dărui
Ca semn de-aleasă prețuire
Pe banca ninsă ne vom așeza
Să-ți zic câte-n lună și-n stele
Și-am să mă întind în poala ta
Să uit că am avut și clipe grele
Când seara ne va trimite-acasă
Vom lua cu noi povestea noastră,
Ca peste timp s-avem ce povesti
La o cafea, ghicită...la fereastră!