Adu-mi fericirea

Fericirea mea e un imprevizibil basm,
O mie de pagini citite de tine...
Îți ascult vocea cu entuziasm,
Scriu și modific ale noastre destine...
 

Strălucești pe cerul meu care acum e obosit
Lumina ta învinge din tot întunericul din jur, 
Bătăile iubirii mele sunt blocate în timp la nesfârșit,
Este un joc atât de amețitor dar și cel mai dur...

 

Lasă-te purtată de mine în a noastră călătorie,
Nu-mi văd liniștea fără tine aici și acum,
Nu-mi spulbera speranța ca pe o farfurie,
Împreună putem alege alt drum...


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Rudolfel poezii.online Adu-mi fericirea

Data postării: 23 decembrie 2022

Vizualizări: 56

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Munca din arta ei.

Pe cand el admira sufletul ei sui-generis

Il tranforma intr-o artă de nedescris

Cu-n fel de iubire greu de ucis

Prea putin usor de descris

 

Ochii ia pictat ca un paradis

Iar sufletul, poezie de neatins

Insa al ei zambet ramane de nedescris

Caci minunea nu o explici, o crezi precis.

 

Atinge un apogeu catharsis

Prin ale sale descrieri sinopsis,

Dar ale lui fagaduinte nu-s fara de schepsis,

Doreste in schimb iubire, oferita proeresis

 

Se creaza un ideal de neatins

Care lasa o aura miozotis

Prea constient cu-n fel precis

“Arta e iubire”, foarte bine zis.

Mai mult...

Am găsit...

Am găsit urma ta
în amintirile mele
ca pe niște piese
într-un domino
vocea ta
îmi bucură simțurile
în serile tărzii
peste sufletele noastre
atârnă o lume
care ne strivește
doar visele noastre
scapă spre un timp infinit

Mai mult...

Pentru tata

Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce, 
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc, 
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace, 
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc. 

Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale 
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere, 
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale 
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere. 

Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape, 
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare; 
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape, 
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare. 

Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână. 
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit 
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină 
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”. 

Mai mult...

Acesta este sfârșitul?

Ai plecat fără sa știi
Unde vrei sa ajungi,
Iar acum stai si suspini
Sa îmi întorc ale mele priviri

 

Să vad cum ți-e dor si suferi
Sa te sărut, sa te strâng in brațe,
Sa te iubesc cum tu preferi,
Și sa-ți mai arăt din iubirea frumusețe.

 

Acum, ia-ma de unde nu-s
Poți doar sa ma cauți in amintirile tale
Dar pentru mine, un lucru sa faci pe ascuns:
Sa-mi aprinzi o lumânare, dar la morți…pentru ca am murit pentru tine.

 

“Am obosit foarte mult să alerg ca un nebun ca sa ma tai in fiecare colț
de ciob spart al inimii mele”

Mai mult...

colaj//7

seara-i pe sfârșite...

cercul se-nchide cu parada aurie

a faraonilor.

 

aripa-

unui ibis rărăcit,

umbrește indiferența

celor patru sfincși,,,,

neadormiți,

sub troienele

istoriei.

Mai mult...

Ce doare când te doare

Ce doare când te doare

Să fie mâini, picioare

Sau sufletul te doare

Când dorul strigă tare

 

În loc să plece-n lume

Să-nchidă-n urmă timpul

Tristețea-i tot mai vie

Durerea-i tot mai cruntă

 

Și-am întrebat un secol

Și-am întrebat un veac

Și-am întrebat toți sfinții

De dragoste-i vre-un leac?

 

De aș putea iubi

Fără să simt iubire

De aș putea trăi

Fără să am simțire

 

Iubirea stoarce lacrimi

Și-n inimă-i durere

Apleacă orice suflet

Îngenunchiat te cere

 

Ce doare când te doare

E când iubirea-i piatră

De inim-atârnată

Pe suflet așezată

Mai mult...