Resemnare
de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă
încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase
adresate deopotrivă și mirelui
vântul
primăvara geloasă adună ghiocei
și magnolii
mai încolo
așergând desculță după o mângâiere de soare
poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate
în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie
în pipă
„nebunele dracului”
luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă
„și viața asta este ca anotimpurile anului”
se gândește mușcând din mușticul de abanos
ca din sfârcul voluptos al Serenei
„ în brațele cui o mai fi acum la sfârșit de iarnă”
îi vine în minte
dar își alungă încruntat gândul
ducă-se...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: instantaneu 1/1
Poem: La Bunici in ograda
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Poem: O stea...
Poem: ,,Ne cunoaștem din vedere" în germană
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: Nu mai aștept
Poem: În poala ei!
poezii.online sustine initiativa #stauacasa