Mirare
M-am născut dintr-o piatră însuflețită,
o piatră cu inimă,
am crescut într-o inimă de piatră,
am fost copilul pietrei,
ceva între om și piatră,
într-o zi m-am trezit speriat
în fața Soarelui,
mi-am auzit respirația,
pe care n-o mai auzisem în piatră,
am văzut stelele atârnate de cer,
norii,
m-am aplecat deasupra primului izvor
și m-am privit în ochi
îndelung,
neștiind de unde să mă iau,
din ce Univers,
din ce piatră,
undeva deasupra
auzeam
ca prin vis
un cântec de leagăn
nepământesc
și-atunci am înțeles că nu eram singur
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Sensul vietii
Poem: crochiu liric/8
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Poem: Iubite, astazi pling
Poem: Drept cine-o să mă chemi?
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Poem: Ecouri
Poem: Recită fără Cuvinte
Scriitorul Petru Cărare a decedat