Râsul acesta al meu...
Râsul acesta al meu,
n-ar fi trebuit să existe,
nici sunetul său,
nici buzele care s-au deschis
precum ferestrele dimineața.
Râsul acesta al meu,
se luptă dureros zi de zi
să apară pe buzele mele.
Pe râsul acesta al meu,
îl plâng în fiecare zi,
e bolnav,
e prizonierul unei ființe triste,
abia mai respiră.
E un râs care cară durerea
în hohote.
Privindu-mi ochii,
poți vedea suferința
și nașterea sa,
dintr-un zâmbet șters,
și-o grimasă
îngropată sub lacrimi.
Râsul acesta al meu...
n-ar fi trebuit să existe.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: "I love Paris" în suedeză
Poem: Mama
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Poem: Iubește-mă
Poem: Octombrie
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Povestea unui vis
Poem: Greșeala nereparata
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova