Category: Thoughts
All author's poems: dyma579
Date of posting: 2 мая 2019
Added in favorites: 3
Views: 1891
Poems in the same category
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
Hrană pentru suflet
Degetele-mi, rătăcite printre rândurile unei pagini,
Literele, în grămezi mai mici, mai mari sau câte două,
Alcătuiesc mai multe gânduri, relatări și chiar proiectează imagini,
Aranjate ca soldații, ca să aducă sens pe fiecare pagină nouă.
Un cuvânt, o emoție și poate o virgulă,
O cratimă, spațiu liber... Nu sunt sigură.
Ochelarii se lasă mai jos, ca într-un vals,
Cuvintele necitite în blur au rămas.
Miros de hârtie, un parfum fără de preț;
Nu îl întrece nici Kindle, chiar de-i isteț.
Sunet de răsfoit, ca un cânt, mă alină,
Cărțile pe raft, neatinse, suspină.
Ce magie cuvintele pot face!
Literele, în lanț, sunt ca niște brățări și mărgele;
Povești sunt ascunse sub cerneala ce toarce,
Semne de punctuație, zici că-s acadele.
Universul cărții are cerul pictat:
Din planete și stele el este format.
Fiecare stea aduce sensul cu sine,
Planetele-s propoziții și fraze depline.
Autorul stăpânește acest univers,
Îi dă culoare și viață după cum își dorește.
Ia trofeul atunci când este ales
În această lume, cuvântul hrănește.
Anna Dabija
Status-quo
nu înțeleg de ce trec mereu cu privirea peste unele lucruri
ca și când n-ar fi
nu cred că îmi aparține această alegere
toate lucrurile trebuie să existe în orice bagaj de călătorie
nu poți zâmbi dimineților dezbrăcate de rouă
fără să-ți trezești sufletul adormit
nu te poți lipsi de lucrurile mici
prozaice
pe care le faci zilnic
cum ar fi sărutul matinal
pe inimă
cafeaua
micul dejun
răsucirea cheii în contactul mașinii
oprirea la semafor
reflexe distorsionate ale ochiului
coșmarul oricărei alegerii
e ca atunci când arunci cu o piatră în mijlocul bălții
și apar valuri…
Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Trilogia durerii
O lacrimă fierbinte curge pe obraz,
Un foc mistuitor arde în piept,
Durerea se naște, un strigăt neîncetat,
Un ecou al sufletului rănit.
Suferința se adâncește, o rană sângerândă,
Gânduri negre ca noaptea, o furtună în minte,
Inima se zbate, prinsă în capcană,
O lume cenușie, fără speranță.
Dar din adâncuri, o licărire apare,
O forță neașteptată, o dorință de a lupta,
Lumina speranței străpunge întunericul,
Durerea se transformă în înțelepciune.
Timpul vindecă rănile, cicatricile rămân,
O amintire a suferinței depășite,
Trilogia durerii, o poveste a vieții,
O călătorie spre lumină și libertate.
Glsul pietrei
sculptez în cuvintele-bolovan de la poalele muntelui
dalta scoate scântei roșii și galbene
sub capul plat al barosului
vreau să cioplesc o floare de piatră
din bolovanul alb al iubirii
și s-o dăruiesc iubitei
de ziua ei
știu un loc în care găsesc bolovani în toate culorile
și nuanțele
având corespondent în plaja alunecoasă a cuvintelor
tonurile de gri aparțin cuvintelor domestice
casă, ogradă, ogor, animal, plug, seceră
tonurile de alb sunt specifice sentimentelor precum dragoste
prietenie, frăție, iubire, dăruire
tonurile de negru aparțin trăirilor dureroase
supărare, disperare, despărțire, ură sau răzbunare
tonurile de maro sunt asociate cu gândurile negre
gelozia, insatisfacția, nefericirea, resemnarea
iar tonurile roz exprimă bucuria, exuberanța, împlinirea,
izbânda
și mai am câteva grămezi de pietriș
cu pietricele netede de culoare roșie, albe ca marmora
sau negre cu străluciri de diamant
pietricele fosforescente în toate culorile care se deschid la lumină
pe care te poți întinde
și privi către cer
sau face dragoste
o bogăție neprețuită pentru un sculptor nebun ca mine
ocolit de oameni obtuzi
care nu găsesc nimic interesant în cioplitul pietrei
doar iubita mea a descifrat adevărata ei frumusețe
îi place pietrișul sub clar de lună când pietricelele se trezesc
și formează imagini simetrice
multicolore
ca într-un caleidoscop...
transfigurare 1/11
vremea-i cam aspră
cercurile din cubul lui metratron
se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i pusă la vânzare
pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată,
luna
își ascunde tristețea
printre tufele
de coral roșu.
Hrană pentru suflet
Degetele-mi, rătăcite printre rândurile unei pagini,
Literele, în grămezi mai mici, mai mari sau câte două,
Alcătuiesc mai multe gânduri, relatări și chiar proiectează imagini,
Aranjate ca soldații, ca să aducă sens pe fiecare pagină nouă.
Un cuvânt, o emoție și poate o virgulă,
O cratimă, spațiu liber... Nu sunt sigură.
Ochelarii se lasă mai jos, ca într-un vals,
Cuvintele necitite în blur au rămas.
Miros de hârtie, un parfum fără de preț;
Nu îl întrece nici Kindle, chiar de-i isteț.
Sunet de răsfoit, ca un cânt, mă alină,
Cărțile pe raft, neatinse, suspină.
Ce magie cuvintele pot face!
Literele, în lanț, sunt ca niște brățări și mărgele;
Povești sunt ascunse sub cerneala ce toarce,
Semne de punctuație, zici că-s acadele.
Universul cărții are cerul pictat:
Din planete și stele el este format.
Fiecare stea aduce sensul cu sine,
Planetele-s propoziții și fraze depline.
Autorul stăpânește acest univers,
Îi dă culoare și viață după cum își dorește.
Ia trofeul atunci când este ales
În această lume, cuvântul hrănește.
Anna Dabija
Status-quo
nu înțeleg de ce trec mereu cu privirea peste unele lucruri
ca și când n-ar fi
nu cred că îmi aparține această alegere
toate lucrurile trebuie să existe în orice bagaj de călătorie
nu poți zâmbi dimineților dezbrăcate de rouă
fără să-ți trezești sufletul adormit
nu te poți lipsi de lucrurile mici
prozaice
pe care le faci zilnic
cum ar fi sărutul matinal
pe inimă
cafeaua
micul dejun
răsucirea cheii în contactul mașinii
oprirea la semafor
reflexe distorsionate ale ochiului
coșmarul oricărei alegerii
e ca atunci când arunci cu o piatră în mijlocul bălții
și apar valuri…
Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Trilogia durerii
O lacrimă fierbinte curge pe obraz,
Un foc mistuitor arde în piept,
Durerea se naște, un strigăt neîncetat,
Un ecou al sufletului rănit.
Suferința se adâncește, o rană sângerândă,
Gânduri negre ca noaptea, o furtună în minte,
Inima se zbate, prinsă în capcană,
O lume cenușie, fără speranță.
Dar din adâncuri, o licărire apare,
O forță neașteptată, o dorință de a lupta,
Lumina speranței străpunge întunericul,
Durerea se transformă în înțelepciune.
Timpul vindecă rănile, cicatricile rămân,
O amintire a suferinței depășite,
Trilogia durerii, o poveste a vieții,
O călătorie spre lumină și libertate.
Glsul pietrei
sculptez în cuvintele-bolovan de la poalele muntelui
dalta scoate scântei roșii și galbene
sub capul plat al barosului
vreau să cioplesc o floare de piatră
din bolovanul alb al iubirii
și s-o dăruiesc iubitei
de ziua ei
știu un loc în care găsesc bolovani în toate culorile
și nuanțele
având corespondent în plaja alunecoasă a cuvintelor
tonurile de gri aparțin cuvintelor domestice
casă, ogradă, ogor, animal, plug, seceră
tonurile de alb sunt specifice sentimentelor precum dragoste
prietenie, frăție, iubire, dăruire
tonurile de negru aparțin trăirilor dureroase
supărare, disperare, despărțire, ură sau răzbunare
tonurile de maro sunt asociate cu gândurile negre
gelozia, insatisfacția, nefericirea, resemnarea
iar tonurile roz exprimă bucuria, exuberanța, împlinirea,
izbânda
și mai am câteva grămezi de pietriș
cu pietricele netede de culoare roșie, albe ca marmora
sau negre cu străluciri de diamant
pietricele fosforescente în toate culorile care se deschid la lumină
pe care te poți întinde
și privi către cer
sau face dragoste
o bogăție neprețuită pentru un sculptor nebun ca mine
ocolit de oameni obtuzi
care nu găsesc nimic interesant în cioplitul pietrei
doar iubita mea a descifrat adevărata ei frumusețe
îi place pietrișul sub clar de lună când pietricelele se trezesc
și formează imagini simetrice
multicolore
ca într-un caleidoscop...
Other poems by the author
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Esti uitat
Cazi usor, alina-mi dorul
Eu privesc, cum trece norul
Tu esti soarele, izvorul
Nu zimbesc, sunt trecatorul.
E pustiu si cald e somnul
Fara griji, se naste pomul
Clipa-i una, care-i rolul
Te apleci usor, ca omul!
Azi, nu treci, cum mai treceai
Linistea incet se lasa
Nu pasesti, cum o faceai
Treci usor, nu iti mai pasa.
Simplu, roz, nestiutor
Greu, galbui, si-ndurerat
Esti cu aripi, plin de dor
Esti poem, dar esti uitat.
Ca şi tine...
Spui, că azi nu o să plouă
Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!
Tu încet păşeşti prin rouă
Dar şi eu, m-am prefăcut...
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Esti uitat
Cazi usor, alina-mi dorul
Eu privesc, cum trece norul
Tu esti soarele, izvorul
Nu zimbesc, sunt trecatorul.
E pustiu si cald e somnul
Fara griji, se naste pomul
Clipa-i una, care-i rolul
Te apleci usor, ca omul!
Azi, nu treci, cum mai treceai
Linistea incet se lasa
Nu pasesti, cum o faceai
Treci usor, nu iti mai pasa.
Simplu, roz, nestiutor
Greu, galbui, si-ndurerat
Esti cu aripi, plin de dor
Esti poem, dar esti uitat.
Ca şi tine...
Spui, că azi nu o să plouă
Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!
Tu încet păşeşti prin rouă
Dar şi eu, m-am prefăcut...