I-sus & I-jos
Se-ntinsese pe o piatră fără să spună o vorbă
nimic
avea buzele cusute cu fire groase de sfoară
şi o tăietură avea de la gât la buric
prin care pruncul se zbătea să iasă-n afară
alături Satana cel negru radia ca un soare de toamnă pietros
urmaşul său se născuse tot din fecioară
ca şi Hristos
iar dacă Dumnezeu îşi botezase pruncul
spunându-i I-sus
de ce nu i-ar zice şi el odraslei I-jos?
am trecut mai departe de locul acela
în fugă
mă săturasem de-atâția I-suşi mesianici
(care promiteau să salveze Pământul!)
şi de-atâția I-joşi care urzeau să-l distrugă...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Euridice
Poem: crochiu liric/13
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Poem: Somn
Poem: La fereastra dinspre colț
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Ca să vezi….
Poem: Umbre și lumină
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău