Reverii
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuet în cascadele trupului
văzusem cândva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
( pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii! )
respirând ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Să dai afară din casă un câine
Poem: Distanta dintre noi
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Poem: H
Poem: Femeia
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Fustița
Poem: SEVA DULCE
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase