Reverii
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuet în cascadele trupului
văzusem cândva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
( pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii! )
respirând ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 14 decembrie 2018
Vizualizări: 1325
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: metamorfozele unui gând/10
Poem: Lentila bunăvoinței
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Luciditate
Poem: Un gând şi-atât...
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Poem: Prezentare
Poem: Minciună sau Adevăr?
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii