Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Category: Thoughts
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 30 апреля
Added in favorites: 1
Views: 158
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Bătrânica hoață în daneză
Poem: Visare
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Apocalipsa Arhanghelului Gabriel
Poem: Lupii timpurilor noastre
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: Unde sunt poeții noștri?
Poem: Aceea fata
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior