Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Категория: Мысли
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 30 апреля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 273
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Înghețată islandeză în engleză
Поэма: Primește-ne doamne
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Поэма: Refrenul iubirii
Поэма: A nu mai putea trăi
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Поэма: Soarele nu e ceea ce pare
Поэма: Olfactiv
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice