Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Категория: Мысли
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 30 апреля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 159
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Bătrânica hoață în suedeză
Поэма: Epigrame XIX
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Поэма: Scrisoare către tine partea 3
Поэма: Bătrânica hoață în finlandeză
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Поэма: GÂNDUL MEU
Поэма: flux de poeme naani /50
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură