Dubii
de multe ori ni se întâmplă să ne pierdem capetele
să rămânem singuri și înspăimântați
în trupuri
să ne-nvârtim în juru-ne
perplecși
ca niște sfredele
să nu mai vedem limpede
să nu ni se mai deschidă propriile uși
fiindcă femeile nu ne pot deosebi decât după capete
în cărțile noastre de identitate ne diferențiem tot după capete
trupurile se prezumă a fi sau a nu fi după capete
paradoxal
într-o lume incoerentă a trupurilor
există riscul ca toate femeile însărcinate
să nască copii fără capete
cu mutații cromozomiale profunde
precum nevoia de fotosinteză
de asimilare a clorofilei în creier
de prorogare a legilor
de altă Constituție
de mai mult acid dezoxiribonucleic…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Intre suspine si constrangere
Poem: Pastele sarbatoarea
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării
Poem: The farce is over (prozopoem)
Poem: Nocturnă albă
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Acum în ţară este sărăcie mare,
Poem: Sărbători pascale
Dansuri moldovenesti interpretate de copii din Kenya, poezii din Indonezia si Ucraina - liceul "Orizont" va gazdui un festival international de limba si cultura - VIDEO