Green
The color of trees,
The color of grass freshly cut on a spring evening.
It represents life, growth, and so many more.
I used to think of him when i heard green,
He had something no one could ever steal.
Something special, something quite real.
Something, i have never seen.
Green, this color that reminds me of him,
I hate that i love it so much, with it perks and dark sides.
It represent so many things, one of them being the one and only him.
I see him when i think of it, every night in evey dream,
I felt alive knowing it was real, truly now you must think it disappeared.
It has not, tho i dont have it, i lost it, it was a bad habit .
It was so special so clean,
This green color that you could only dream,
He had it, it was his.
It was a piece you could only wish to steal, tho impossible if you ask me.
Green, the color of growth , the color of life, and most importantly the color of his beautiful…eyes.
Poems in the same category
Mia, dr. Mia!
Acum când anii mulți s-au adunat
Și las în urmă munca de laborator,
O tandră nostalgie azi mă cuprinde
Când las trecutul cu amintiri și dor
Gândul îmi fuge departe-n timp
Când tânăr stagiar și eu am fost,
Și cum emoția atunci m-a copleșit
Până ce am primit la stat un post
Apoi a început munca de doctor
Cu realizări, eșecuri și provocări,
Viața mi-a fost cu bune și cu rele
Am râs, am plâns și găsit rezolvări
Cu voi am lucrat mii de probe
Și analize diverse am efectuat,
Și mulțumirea a fost supremă
Când cel bolnav s-a vindecat
Timpul s-a scurs fără-ncetare
Și am ajuns să fiu pensionară,
De acum dorința-mi este clară
Să vizitez eu anual câte o țară
Nu vreau s-aud de audit RENAR
Și nici să pun vreun diagnostic,
Și doar ca Domnul să îmi dea
În tot ce fac un bun prognostic
De microscop ce să vă spun
De plăci Petri și de lamele,
Toate-mi vor fi doar amintire
C-am rezolvat cazuri cu ele
Călătoria o voi începe-n Franța
Până s-apară din nou pandemia,
Cu drag, vă rog primiți salutul
Venit de la Paris..bonjour..eu Mia!
Dor înăbușit
Scumpa şi frumoasa mea,
Te iubesc! Ştii bine...
Şi ţi-aş spune, de-aş putea,
Cã mi-e dor de tine!
Tu mi-ai fost, de la-nceput
Grijã şi speranţã
Şi-al meu gând n-a conţinut
"Ultima instanţã".
Mã ajunge-un dor cumplit,
De nici n-ai idee!
Însã, asta ţi-e sortit:
Eşti şi tu femeie.
Domnu-aduce, dacã vrea,
Vremea potrivitã;
Pân-atuncea, draga mea,
Sã fii fericitã!
~ Nepoatei noastre dragi. ~
Ție...
Ce credeți Bă!? Că țara v-aparține?
Că din născare sunteți voi stăpâni?
C-aveți voi drept de viață și de moarte,
Pe aste suflete ce se numesc români?
Ce v-ați proptit statui în fruntea țării,
Ce draci de adeziv a-ți folosit ?
Că nici acizi ce-ngăuresc metalul
35 de ani de acolo nu v-au dezlipit.
Câte averi voita-ți să mai strângeți
Sute de ani voi credeți că trăiți
Ori 10 generații de-ale voastre,
Bogate, toată viața vreți ca să le știți.
N-ați fost și voi din dragoste făcuți?
Din tată și din mamă, nu v-ați fi născut?
Sau din al iadului cazan cu smoală,
Demoni nebuni, pe voi v-au plămădit.
Vă închinați smeriți la cruci și la icoane.
Și credeți că pe Domnul îl slăviți.
Cu rânjetul sălbatic și demonic,
Sub talpa voastră totul, voi striviți.
Incompetența voastră-i foarte mare
Nici bine voi româna nu o știți.
Și zeci de ani v-am da ,dar nu veți poate
Să zugrăviți ce altu-a construit.
Cât de frumos voi,ne-ați mințit în față
Eram orbiți de-a voastră mască neagră.
În timp ce prin spitale îngeri ne zăceau prin morgă
Vă perindați nevinovați prin fața noastră.
Voi ați distrus cultura și moralul
A celor ce-au muncit o viață-ntreagă
Ați înjosit bătrâni,copii și mame,
Cu neclintita voastră aroganță
Ce trsăriți? Vi se cam duce timpul.
Vă-ngheață sângele păgân în vene?
Dar face-ți cozi, va rog, spre purgatoriu
Acolo unde voua va e locul.
Gingașă copilă...
Scumpã salbã de mãrgean,
Crin de lângã casã,
Stea, ce, de la an la an,
E tot mai frumoasã!
Verde ramurã de nuc,
Filã-nchisã-n carte,
Care plânge, când mã duc
Undeva, departe...
Preaiubit şi scump odor,
Lirã acordatã,
Cartonaş câştigãtor,
Asta-mi eşti, tu, fatã!
Te iubesc, frumoasa mea,
Şi mi-e dor de tine;
Sper sã vin de ziua ta,
Anul care vine!
Azi, din calendarul tãu,
S-a mai rupt o filã;
Însã tu vei fi mereu,
Gingaşã copilã!...
Pentru nepoata noastră, Salomeea , de ziua ei.
Felicitari
Sa rasara-n calea vietii numai zimbete si flori,
Sa ai parte de iubire, de un soare fara nori .
Stelele sa-ti lumineze, doar cu caldele urari
Sa urmezi o cale dreapta, si sa nu dai inapoi.
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
Mia, dr. Mia!
Acum când anii mulți s-au adunat
Și las în urmă munca de laborator,
O tandră nostalgie azi mă cuprinde
Când las trecutul cu amintiri și dor
Gândul îmi fuge departe-n timp
Când tânăr stagiar și eu am fost,
Și cum emoția atunci m-a copleșit
Până ce am primit la stat un post
Apoi a început munca de doctor
Cu realizări, eșecuri și provocări,
Viața mi-a fost cu bune și cu rele
Am râs, am plâns și găsit rezolvări
Cu voi am lucrat mii de probe
Și analize diverse am efectuat,
Și mulțumirea a fost supremă
Când cel bolnav s-a vindecat
Timpul s-a scurs fără-ncetare
Și am ajuns să fiu pensionară,
De acum dorința-mi este clară
Să vizitez eu anual câte o țară
Nu vreau s-aud de audit RENAR
Și nici să pun vreun diagnostic,
Și doar ca Domnul să îmi dea
În tot ce fac un bun prognostic
De microscop ce să vă spun
De plăci Petri și de lamele,
Toate-mi vor fi doar amintire
C-am rezolvat cazuri cu ele
Călătoria o voi începe-n Franța
Până s-apară din nou pandemia,
Cu drag, vă rog primiți salutul
Venit de la Paris..bonjour..eu Mia!
Dor înăbușit
Scumpa şi frumoasa mea,
Te iubesc! Ştii bine...
Şi ţi-aş spune, de-aş putea,
Cã mi-e dor de tine!
Tu mi-ai fost, de la-nceput
Grijã şi speranţã
Şi-al meu gând n-a conţinut
"Ultima instanţã".
Mã ajunge-un dor cumplit,
De nici n-ai idee!
Însã, asta ţi-e sortit:
Eşti şi tu femeie.
Domnu-aduce, dacã vrea,
Vremea potrivitã;
Pân-atuncea, draga mea,
Sã fii fericitã!
~ Nepoatei noastre dragi. ~
Ție...
Ce credeți Bă!? Că țara v-aparține?
Că din născare sunteți voi stăpâni?
C-aveți voi drept de viață și de moarte,
Pe aste suflete ce se numesc români?
Ce v-ați proptit statui în fruntea țării,
Ce draci de adeziv a-ți folosit ?
Că nici acizi ce-ngăuresc metalul
35 de ani de acolo nu v-au dezlipit.
Câte averi voita-ți să mai strângeți
Sute de ani voi credeți că trăiți
Ori 10 generații de-ale voastre,
Bogate, toată viața vreți ca să le știți.
N-ați fost și voi din dragoste făcuți?
Din tată și din mamă, nu v-ați fi născut?
Sau din al iadului cazan cu smoală,
Demoni nebuni, pe voi v-au plămădit.
Vă închinați smeriți la cruci și la icoane.
Și credeți că pe Domnul îl slăviți.
Cu rânjetul sălbatic și demonic,
Sub talpa voastră totul, voi striviți.
Incompetența voastră-i foarte mare
Nici bine voi româna nu o știți.
Și zeci de ani v-am da ,dar nu veți poate
Să zugrăviți ce altu-a construit.
Cât de frumos voi,ne-ați mințit în față
Eram orbiți de-a voastră mască neagră.
În timp ce prin spitale îngeri ne zăceau prin morgă
Vă perindați nevinovați prin fața noastră.
Voi ați distrus cultura și moralul
A celor ce-au muncit o viață-ntreagă
Ați înjosit bătrâni,copii și mame,
Cu neclintita voastră aroganță
Ce trsăriți? Vi se cam duce timpul.
Vă-ngheață sângele păgân în vene?
Dar face-ți cozi, va rog, spre purgatoriu
Acolo unde voua va e locul.
Gingașă copilă...
Scumpã salbã de mãrgean,
Crin de lângã casã,
Stea, ce, de la an la an,
E tot mai frumoasã!
Verde ramurã de nuc,
Filã-nchisã-n carte,
Care plânge, când mã duc
Undeva, departe...
Preaiubit şi scump odor,
Lirã acordatã,
Cartonaş câştigãtor,
Asta-mi eşti, tu, fatã!
Te iubesc, frumoasa mea,
Şi mi-e dor de tine;
Sper sã vin de ziua ta,
Anul care vine!
Azi, din calendarul tãu,
S-a mai rupt o filã;
Însã tu vei fi mereu,
Gingaşã copilã!...
Pentru nepoata noastră, Salomeea , de ziua ei.
Felicitari
Sa rasara-n calea vietii numai zimbete si flori,
Sa ai parte de iubire, de un soare fara nori .
Stelele sa-ti lumineze, doar cu caldele urari
Sa urmezi o cale dreapta, si sa nu dai inapoi.
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
Other poems by the author
Thunder and sunrise
I cannot feel this way.
I don’t like him
“I know”
I don’t love him
“He’ll always have a special place in your heart”
But i don’t want it
“You cant do anything about it”.
I hope he’s happy.
I hope she is.
I don’t wanna feel this way, at all
But again
I sit in my bed every night wondering how it would have been if i never met him, never talked to him…
But again,
I wonder how it would be if i was next to him,
If i was the one…for him.
But i despise him,
I hate him so much.
I wanna make him see how i feel,
How i felt.
How he broke my heart.
How it felt.
I want him to know how he ruined me,
Broke me,
Shattered me…
How bad it got, how much i wanted to do it…
How damn lucky he got.
I hope he’s happy,
Cause he got lucky,
He got the happiness
He got the love..
I got the thunder
And the hatred
I got the thunder and he got the sunrise.
His sun rises before my storm,
The piano plays while my violin breaks
His birds sing while mine choke on worms.
His ocean reflects the sun,
While i struggle to swim up.
Im drowning, while he is swimming with damn dolphins.
I want it to stop.
I want him to now that it got so bad I’ve thought about it,i tried to hurt my gentle arms…
Which only wanted to hold him once.
He got lucky,
I got the storm.
I got the thunder and he got the sunrise.
Rule no 1
Rule No 1
I broke to rule, the sacred rule to happiness
Once i cry everything stops, once she breaks the world goes on. Its not fair how loyal she is, she gives her life for someone like me and the life i give its worthless for a soul so pure
The way she acts, the way she loves me, im her muse her everything, im hers and she is mine but she loves to see me happy but that makes her wanna cry, I guess, because she cares, she cares for me but i hate the way she fights, i hate that im the reason she cries
It says its fine and it was a long time ago, but the pain in her heart she keeps hidden and the only place it goes its her paper, mirroring her soul and thoughts. She wants to give me the world even though it means hers will also break…
I broke the rule, rule no 1…
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
Iubirea pentru ingeri
Un înger sta și te privește,
Are grija de al tău
Sufletul ți l ocrotește,
Fara părere de rău.
Un înger cade-ncetisor,
Răni adânci pe umeri goi
Fără aripi, fără zbor,
Mainile i îngheață sloi
Îngeri nu se compara,
ca tot înger, înger e,
Și ei stau sus pe o scara
Și așteaptă vorba ei
A ta luna, al tău soare
Doua astre călătoare
Se reflecta pacea lor
Și se-neaca încetișor
Scopu-n viata i diferit
Sa iubești și sa muncești,
Sa trăiești la infinit
Sa-rati lumii cine ești
Un înger sta și te păzește
Un înger sta și te iubește,
Un om nu ar putea
Sa și arate dragostea
Asa cum o face ea,
Nu ar face o nimenea
Am iubit, și iar iubesc
Sa-rat lumii, sa dovedesc
Asa cum luna se reflecta,
Fata nu i indiferenta
Asa cum stelele apar
Iubirea e un simplu dar
Un dar de la Dumnezeu
Sa înveți sa fi mereu
Un iubit, sau o iubita
Pentru persoana menita
Tot
Mi e dor de noptiile in care nu te lasam in pace
De zilele in care ne jucam
Mi e dor de copilaria mea alaturi de tine
Si de jocurile inventate de mine
Lumea noasta mica, care se simtea speciala
Lumea in care am trait pana am intrat la scoala
O lume de vis in care m as intoarce daca as putea
O lume in care evolutia nu exista
Lumea mea..
Lumea noastra
Dintr o camera de joaca a devenit palatul nostru plin de amintiri frumoase pe care acum se pune praful
In care acum stau momentele fericite ascunse in tablouri, carti si videoclipuri haioase
Sora ta Erika mult asteptata
Care nu te lăsa niciodată sa dormi singura
Care iti respira in ceafa in fiecare seara de dragul tau
O singura schimbare a durat pana cand tot ce a fost doar un vis a fost inlaturat din rutina noastra
O decizie mai bună pentru al nostru viitor, pentru noi palate de cristal in loc de cele din musama construite de bunicii noștri
Pentru o viata mai ușoară care ne a ingreunat pe toti si pentru sacrificiile imense ce ne au adus la limita traiului.
Niciun vers, niciun citat nu poate exprima
Durerea din inima mea cand ma uit in camera mea, palatul nostru dărâmat, renovat si dezbinat de momentele vietii noastre
Nicio carte nu poate exprima iubirea din inima mea pentru tine.
O de as putea sa iti ofer, tot ce ti ai dorit vreodata. Dar nici asa nu iti pot arata cat de mult imi lipsește perioada in care am crescut împreună. Nu iti pot arata cat de mult regret fiecare lumare stinsa de rasuflarea mea orbita de amuzamentul copilăriei care incet s a transformat in chin
O de as putea sa adun toate cuvintele! Tot ce inseamna iubire, si sa fac o poezie, dar nici asa n as putea exprima cat de mult tin la tine…
Pentru mine ai fost tot, mama, tata, sora, prietena. Pentru mine o eternitate impreuna e prea putin timp, ai fost tot ce am avut mai bun, si nu iti pot explica cat de mult ma durea cand puneai pe altcineva deasupra mea
Pentru mine tu esti tot, si mereu a fost asa…
Te iubesc din toata inima
Draga ta Irina
My forgotten dreams
I sit in my bed every night,
Wondering “when did i ever do something right?”
Then, a thought corsses my mind.
“You did great, you did just fine.”
I sit there through the whole night,
In silence thinking“is this all i can do in life?”
I had dreams, and hopes.
I wanted to dance, i hopped,
I would be a star, shining on the stage,
A bird, free of its cage.
Flying on the way, to succes
I hoped to reach one day.
Im here now,no dance no bird.
Just me with my portraits of hope.
I just paint, my sadness my dreams,
Thiking “wow, is this really me?”.
It is,actually.
I used to wish for one day to make friends,
I used to socialize, it was great.
I wanted to have a group of friends,
A group i thought never had an end.
I have friends, but like the word says, evey single one has an end within it.
They go, they pass by when they please,
But im always left hanging on seen.
Im left wondering and hoping, for them to finaly answer my texts.
Full of love and respect.
All i get in the end, is just a thank you, next.
All these thoughts and truths cross my mind,
When i lay in my bed,with my eyes coevered,blind.
Thunder and sunrise
I cannot feel this way.
I don’t like him
“I know”
I don’t love him
“He’ll always have a special place in your heart”
But i don’t want it
“You cant do anything about it”.
I hope he’s happy.
I hope she is.
I don’t wanna feel this way, at all
But again
I sit in my bed every night wondering how it would have been if i never met him, never talked to him…
But again,
I wonder how it would be if i was next to him,
If i was the one…for him.
But i despise him,
I hate him so much.
I wanna make him see how i feel,
How i felt.
How he broke my heart.
How it felt.
I want him to know how he ruined me,
Broke me,
Shattered me…
How bad it got, how much i wanted to do it…
How damn lucky he got.
I hope he’s happy,
Cause he got lucky,
He got the happiness
He got the love..
I got the thunder
And the hatred
I got the thunder and he got the sunrise.
His sun rises before my storm,
The piano plays while my violin breaks
His birds sing while mine choke on worms.
His ocean reflects the sun,
While i struggle to swim up.
Im drowning, while he is swimming with damn dolphins.
I want it to stop.
I want him to now that it got so bad I’ve thought about it,i tried to hurt my gentle arms…
Which only wanted to hold him once.
He got lucky,
I got the storm.
I got the thunder and he got the sunrise.
Rule no 1
Rule No 1
I broke to rule, the sacred rule to happiness
Once i cry everything stops, once she breaks the world goes on. Its not fair how loyal she is, she gives her life for someone like me and the life i give its worthless for a soul so pure
The way she acts, the way she loves me, im her muse her everything, im hers and she is mine but she loves to see me happy but that makes her wanna cry, I guess, because she cares, she cares for me but i hate the way she fights, i hate that im the reason she cries
It says its fine and it was a long time ago, but the pain in her heart she keeps hidden and the only place it goes its her paper, mirroring her soul and thoughts. She wants to give me the world even though it means hers will also break…
I broke the rule, rule no 1…
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
Iubirea pentru ingeri
Un înger sta și te privește,
Are grija de al tău
Sufletul ți l ocrotește,
Fara părere de rău.
Un înger cade-ncetisor,
Răni adânci pe umeri goi
Fără aripi, fără zbor,
Mainile i îngheață sloi
Îngeri nu se compara,
ca tot înger, înger e,
Și ei stau sus pe o scara
Și așteaptă vorba ei
A ta luna, al tău soare
Doua astre călătoare
Se reflecta pacea lor
Și se-neaca încetișor
Scopu-n viata i diferit
Sa iubești și sa muncești,
Sa trăiești la infinit
Sa-rati lumii cine ești
Un înger sta și te păzește
Un înger sta și te iubește,
Un om nu ar putea
Sa și arate dragostea
Asa cum o face ea,
Nu ar face o nimenea
Am iubit, și iar iubesc
Sa-rat lumii, sa dovedesc
Asa cum luna se reflecta,
Fata nu i indiferenta
Asa cum stelele apar
Iubirea e un simplu dar
Un dar de la Dumnezeu
Sa înveți sa fi mereu
Un iubit, sau o iubita
Pentru persoana menita
Tot
Mi e dor de noptiile in care nu te lasam in pace
De zilele in care ne jucam
Mi e dor de copilaria mea alaturi de tine
Si de jocurile inventate de mine
Lumea noasta mica, care se simtea speciala
Lumea in care am trait pana am intrat la scoala
O lume de vis in care m as intoarce daca as putea
O lume in care evolutia nu exista
Lumea mea..
Lumea noastra
Dintr o camera de joaca a devenit palatul nostru plin de amintiri frumoase pe care acum se pune praful
In care acum stau momentele fericite ascunse in tablouri, carti si videoclipuri haioase
Sora ta Erika mult asteptata
Care nu te lăsa niciodată sa dormi singura
Care iti respira in ceafa in fiecare seara de dragul tau
O singura schimbare a durat pana cand tot ce a fost doar un vis a fost inlaturat din rutina noastra
O decizie mai bună pentru al nostru viitor, pentru noi palate de cristal in loc de cele din musama construite de bunicii noștri
Pentru o viata mai ușoară care ne a ingreunat pe toti si pentru sacrificiile imense ce ne au adus la limita traiului.
Niciun vers, niciun citat nu poate exprima
Durerea din inima mea cand ma uit in camera mea, palatul nostru dărâmat, renovat si dezbinat de momentele vietii noastre
Nicio carte nu poate exprima iubirea din inima mea pentru tine.
O de as putea sa iti ofer, tot ce ti ai dorit vreodata. Dar nici asa nu iti pot arata cat de mult imi lipsește perioada in care am crescut împreună. Nu iti pot arata cat de mult regret fiecare lumare stinsa de rasuflarea mea orbita de amuzamentul copilăriei care incet s a transformat in chin
O de as putea sa adun toate cuvintele! Tot ce inseamna iubire, si sa fac o poezie, dar nici asa n as putea exprima cat de mult tin la tine…
Pentru mine ai fost tot, mama, tata, sora, prietena. Pentru mine o eternitate impreuna e prea putin timp, ai fost tot ce am avut mai bun, si nu iti pot explica cat de mult ma durea cand puneai pe altcineva deasupra mea
Pentru mine tu esti tot, si mereu a fost asa…
Te iubesc din toata inima
Draga ta Irina
My forgotten dreams
I sit in my bed every night,
Wondering “when did i ever do something right?”
Then, a thought corsses my mind.
“You did great, you did just fine.”
I sit there through the whole night,
In silence thinking“is this all i can do in life?”
I had dreams, and hopes.
I wanted to dance, i hopped,
I would be a star, shining on the stage,
A bird, free of its cage.
Flying on the way, to succes
I hoped to reach one day.
Im here now,no dance no bird.
Just me with my portraits of hope.
I just paint, my sadness my dreams,
Thiking “wow, is this really me?”.
It is,actually.
I used to wish for one day to make friends,
I used to socialize, it was great.
I wanted to have a group of friends,
A group i thought never had an end.
I have friends, but like the word says, evey single one has an end within it.
They go, they pass by when they please,
But im always left hanging on seen.
Im left wondering and hoping, for them to finaly answer my texts.
Full of love and respect.
All i get in the end, is just a thank you, next.
All these thoughts and truths cross my mind,
When i lay in my bed,with my eyes coevered,blind.