Mintea mea
Te rog doar pune capat suferintei mele,
In privinta ta nu am avut deloc intentii rele.
Te caut printre oameni ca luna printre stele
Iti caut in alti oameni ochii tai de margele
Am nevoie de o harta, am nevoie de cearta
Am nevoie sa stiu daca ma vei iubi vreodata
Am nevoie sa stiu daca va fi alta fata
Am nevoie sa stiu daca e vreo minciuna adevarata
Te am pierdut o data, nu mai vreau sa regret
Am incercat a doua oara numai vreau sa te astept.
Sange pe pat si pe podea, am inceput sa clachez
Ai intrat in mintea mea, am crezut ca ma intelegi
Mi am pierdut sufletul,
mi am pierdut zambetul.
In mintea mea esti tu
Cosmar sau deja vu?
Ai cristale in ochii si vreau sa imi pun o dorinta
O constelatie intreaga vad in a ta minte stralucita.
Am fost de partea ta, m am simtit protejata.
Am ramas de partea ta, sper sa nu ma lasi balta
Poems in the same category
CĂUTAREA
Ai să mă cauți prin veacuri,
Am să te caut oricând:
În vuiet de valuri,
În șoapte de vânt…
În cerul albastru
Și în curcubeu,
În răget de fiară,
Sau în vreun zmeu…
Am să te caut în zare
Ai să mă cauți oriunde:
În ochi de copil
Sau frunți încrețite,
În mijloc de-april|,
În ierni troienite…
Ai să mă cauți cu bucurie,
Am să te caut cu nostalgie…
Ai să mă cauți plângând,
Am să te caut râzând…
Și, poate, într-o zi
Ne va fi dat
Și ne-om reîntâlni…
Aici, pe Pământ
Sau prin Galaxii…
Prin colțuri de Lumi,
Prin aburi și fum…
În viața aceasta
Sau oricare alta…
Iubirea eternă
Ne-o vom purta-o
Cu noi chipuri, mii
Ce s-or contopi!
Căci sufletul știe
Și nimeni, nicicând,
Oriunde vom fi
Nu ne-o mai putea despărți!
„Străjerul”
Atâtea posturi sunt vacante,
Și-atâtea slujbe-s de făcut,
Mai grele nu-mi vine a crede,
Dar mai usoare sigur sunt!
De ce străjer,de ce mereu eu să veghez?
O,pumn de lut,
De ce-mi ceri socoteală?
Când destinația ta a fost sortită,
Încă din plămădeală!
A patra strajă încă nu a trecut,
Dar cu mine de mână,
Nu vei mai fi doar lut!
Nu dispera,mai fă un pas
Chiar dacă-i șovăielnic,
Dă drumul lacrimei să curgă,
Căci ea te face mai puternic,
Privirea ațintește-o sus ,
Privește dincolo de zare
Chiar dacă-i intuneric mare,
Isus e dincolo de zare!
Neliniști
mă înspăimântă mereu ziua de mîine
cu necunoscutele ei
niciodată nu-ți poți planifica viața
există întodeauna o variabilă nefericită
care-ți tulbură apele
depinzi de starea de grație a Cosmosului
de alinierea planetelor
de traiectoria Planetei Nibiru
nu poți avea o clipă de liniște
ieri m-a căutat cineva din Sidney
azi cineva din New-York
(despre care aud prima dată!)
alte șapte miliarde de oameni
nici nu știu că exist
(nici eu nu sunt prea sigur de asta!)
dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna
fulgi căzând în aprile
aiurea
în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială
de dezlegat
cu tot liberul nostru arbitru
rămânem tributari unei frici ancestrale
și căutăm salvarea
în bobi
în zațul cafelei
în podul palmei
NASA ghicește în stele
adevărul îl știu doar dinozaurii..
Nirvana
nu cred c-aș mai putea trăi altă viață
pe lângă aceasta
mi-ar fi foarte greu să trec puntea în viața ta
de exemplu
m-aș rătăci aproape sigur prin tine
aș încurca drumurile înzăpezite ale sufletului tău
m-aș pierde printre aisbergurile inimii
nici măcar n-aș încerca să-ți calc prin fața gândului
de teama stihiilor carnivore ale minții
a monștrilor adormiți
nu știi niciodată ce entități în stare vegetativă poți trezi
lupii hămesiți ai dragostei de pildă
meduzele otrăvitoare ale urii
bancurile terifiante de piranha
ucigașii speranței
în viața mea nu mai există asemenea pericole
iminente
încă mai pot trăi liniștit la umbra palmierilor nemuritori ai resemnării
resuscitându-mi amintirile încremenite în timp
mângâindu-mi creaturile inconștientului
afectate iremediabil de Alzheimer
nu mai am prea multe conexiuni cu propria-mi viață
ce-i drept
iar alte conexiuni din afară
cu alte vieți
par imposibile
devin pe zi ce trece din ce în ce mai senin și mai albastru…
Timpul
Ieri m-am trezit cotrobăind
În cufărul sufletului meu,
Și m-am trezit gândind
La acel joc al mingiei la fileu.
Sentimentele impuse-n joc
Se caută, se simpt, se regăsesc
Dar nu reușesc deloc
Să le păstrez și să le liniștesc.
Timpul neobosit arbitru
Îmi ordonează-n minte viața.
Și într-un moment neutru
Încerc să îi alătur prefața.
Cuvinte și trăiri ivite-n zori de zi,
Se definesc într-un târziu amurg,
Și-apoi le las, fără a le mai păzi,
Sub sentimentele ce-n liniște decurg.
Striații
degetele noduroase ale cântărețului orb abia atingeau clapele
destul cât să înroșească cerul dimineții cu păsări flamingo
terminasem ultimul tangou în brațele străvezii ale nopții
tu erai palidă ca un înger de pe icoană
trandafirii de pe margini picurau sânge
între noi se insinuase Soarele
dunele cenușii cu mlădieri de viperă
inegalabilul Gobi
ne iubeam printre șopârle reci și scorpioni ucigași
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuiet în cascadele trupului
văzusem undeva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
(pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii!!)
asfixiindu-mă ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă
Doamne
îmi țin respirația
ca să nu-ți scutur roua dimineților de pe suflet
ai buzele umede și acum
ești ca un val care inundă țărmul uscat
și se resoarbe
nu te opri
te-aud șoptind printre îngeri cu fețe
de marmoră
printre palmieri și arbori Ginkgo Biloba
trăiește-mă…
CĂUTAREA
Ai să mă cauți prin veacuri,
Am să te caut oricând:
În vuiet de valuri,
În șoapte de vânt…
În cerul albastru
Și în curcubeu,
În răget de fiară,
Sau în vreun zmeu…
Am să te caut în zare
Ai să mă cauți oriunde:
În ochi de copil
Sau frunți încrețite,
În mijloc de-april|,
În ierni troienite…
Ai să mă cauți cu bucurie,
Am să te caut cu nostalgie…
Ai să mă cauți plângând,
Am să te caut râzând…
Și, poate, într-o zi
Ne va fi dat
Și ne-om reîntâlni…
Aici, pe Pământ
Sau prin Galaxii…
Prin colțuri de Lumi,
Prin aburi și fum…
În viața aceasta
Sau oricare alta…
Iubirea eternă
Ne-o vom purta-o
Cu noi chipuri, mii
Ce s-or contopi!
Căci sufletul știe
Și nimeni, nicicând,
Oriunde vom fi
Nu ne-o mai putea despărți!
„Străjerul”
Atâtea posturi sunt vacante,
Și-atâtea slujbe-s de făcut,
Mai grele nu-mi vine a crede,
Dar mai usoare sigur sunt!
De ce străjer,de ce mereu eu să veghez?
O,pumn de lut,
De ce-mi ceri socoteală?
Când destinația ta a fost sortită,
Încă din plămădeală!
A patra strajă încă nu a trecut,
Dar cu mine de mână,
Nu vei mai fi doar lut!
Nu dispera,mai fă un pas
Chiar dacă-i șovăielnic,
Dă drumul lacrimei să curgă,
Căci ea te face mai puternic,
Privirea ațintește-o sus ,
Privește dincolo de zare
Chiar dacă-i intuneric mare,
Isus e dincolo de zare!
Neliniști
mă înspăimântă mereu ziua de mîine
cu necunoscutele ei
niciodată nu-ți poți planifica viața
există întodeauna o variabilă nefericită
care-ți tulbură apele
depinzi de starea de grație a Cosmosului
de alinierea planetelor
de traiectoria Planetei Nibiru
nu poți avea o clipă de liniște
ieri m-a căutat cineva din Sidney
azi cineva din New-York
(despre care aud prima dată!)
alte șapte miliarde de oameni
nici nu știu că exist
(nici eu nu sunt prea sigur de asta!)
dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna
fulgi căzând în aprile
aiurea
în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială
de dezlegat
cu tot liberul nostru arbitru
rămânem tributari unei frici ancestrale
și căutăm salvarea
în bobi
în zațul cafelei
în podul palmei
NASA ghicește în stele
adevărul îl știu doar dinozaurii..
Nirvana
nu cred c-aș mai putea trăi altă viață
pe lângă aceasta
mi-ar fi foarte greu să trec puntea în viața ta
de exemplu
m-aș rătăci aproape sigur prin tine
aș încurca drumurile înzăpezite ale sufletului tău
m-aș pierde printre aisbergurile inimii
nici măcar n-aș încerca să-ți calc prin fața gândului
de teama stihiilor carnivore ale minții
a monștrilor adormiți
nu știi niciodată ce entități în stare vegetativă poți trezi
lupii hămesiți ai dragostei de pildă
meduzele otrăvitoare ale urii
bancurile terifiante de piranha
ucigașii speranței
în viața mea nu mai există asemenea pericole
iminente
încă mai pot trăi liniștit la umbra palmierilor nemuritori ai resemnării
resuscitându-mi amintirile încremenite în timp
mângâindu-mi creaturile inconștientului
afectate iremediabil de Alzheimer
nu mai am prea multe conexiuni cu propria-mi viață
ce-i drept
iar alte conexiuni din afară
cu alte vieți
par imposibile
devin pe zi ce trece din ce în ce mai senin și mai albastru…
Timpul
Ieri m-am trezit cotrobăind
În cufărul sufletului meu,
Și m-am trezit gândind
La acel joc al mingiei la fileu.
Sentimentele impuse-n joc
Se caută, se simpt, se regăsesc
Dar nu reușesc deloc
Să le păstrez și să le liniștesc.
Timpul neobosit arbitru
Îmi ordonează-n minte viața.
Și într-un moment neutru
Încerc să îi alătur prefața.
Cuvinte și trăiri ivite-n zori de zi,
Se definesc într-un târziu amurg,
Și-apoi le las, fără a le mai păzi,
Sub sentimentele ce-n liniște decurg.
Striații
degetele noduroase ale cântărețului orb abia atingeau clapele
destul cât să înroșească cerul dimineții cu păsări flamingo
terminasem ultimul tangou în brațele străvezii ale nopții
tu erai palidă ca un înger de pe icoană
trandafirii de pe margini picurau sânge
între noi se insinuase Soarele
dunele cenușii cu mlădieri de viperă
inegalabilul Gobi
ne iubeam printre șopârle reci și scorpioni ucigași
respiram și credeam că trăiesc
îmi auzeam sângele curgând
căzând cu vuiet în cascadele trupului
văzusem undeva o moară de apă
și-mi imaginam că eram o moară de apă
la capătul unei roți
măcinându-mi singur zilele
zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase
ale timpului
mărunțind-le în pulberi pufoase și înecăcioase
cernându-le
îndepărtând tărâțele existenței
de bosonii lui Higgs
(pe care Dumnezeu își scrisese letopisețul Facerii!!)
asfixiindu-mă ca o pasăre albă în vid
dezintegrându-mă
Doamne
îmi țin respirația
ca să nu-ți scutur roua dimineților de pe suflet
ai buzele umede și acum
ești ca un val care inundă țărmul uscat
și se resoarbe
nu te opri
te-aud șoptind printre îngeri cu fețe
de marmoră
printre palmieri și arbori Ginkgo Biloba
trăiește-mă…
Other poems by the author
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Through my eyes
My eyes saw her
In a field, up in the sky.
A lovely lily amongst roses.
An adonis amongst stars.
Through my eyes she is a treasure,
With her beautiful petals,
With her beautiful glimmer.
I see through her imperfections and doubts.
A lovely lily she is,
Swinging across sea.
A broken star she is,
Watching over me.
A beautiful soul she has,
Shining through the night.
With her petals roaming around,
She’s a beautiful flower, no doubt.
A shining star,
You’ll see her shine miles away, from afar.
You’ll see her when you look up at the sky,
You’ll know its her by her blime.
In a field ,
You’ll se her beauty standing neatly,
Yet so chaotic and disturbing.
You’ll notice her colors, the lots she has, you’ll say she’s pretty, then she’ll blush.
Through my eyes she’s not just a flower,
She is indeed the power you need to survive.
Through my eyes she’s not just a star,
She is an inspiration , a scar left from a cut.
A flower she is, different standing in the field, so perfect she is.
A star she is, shinnier floating in the sky,so vibrant she is.
The flower that caught my eye.
The star who stole my mind.
Her beauty is no where else to be found.
Her mind surely brighter than ours.
Ai plecat
Ai venit in viata mea
Si ai parut ca esti,
Un om normal,
Pana ai decis sa pleci.
Ai plecat,
Nu ai ezitat.
Ai uitat tot ce s-a intamplat
Nu ai vrut sa te uiti in spate,
Tu cu ochii inainte , sa distrugi regate.
Am vorbit, si a fost frumos
Insa, totul trebuie sa se termine chiar daca nu are niciun rost.
M-ai lasat, asa ca altii,
Distrusa si fara speranta.
As vrea, sa nu fi vorbit cu tine,
Dar nu pot sa nu ma gandesc la amintirile alea nemărginite.
As vrea, sa pot sa te uit,
Chiar daca recent ai decis sa fugi.
Sa fugi de adevar si fapte,
Sa alergi departe.
Ai fost aici timp de 3 luni,
Dar nu as vrea sa uit, nici cele mici chestiuni.
As vrea sa uit de tine,
Insa stiu ca viata nu ar fi mai bine.
As vrea,sa nu fi plans
In seara cand mi-ai spus,
Toate acele lucruri,
Care m-au rapus.
As vrea sa nu ma mai gandesc,
Ca in tine a mai ramas un pic de sentiment dumnezeiesc.
Nu m-ai distrus tu,
Ci altii ce m-au strapuns,
Cu sabii de cuvinte ascutite,
Si lovituri cerebrale iesite, din comun.
Ai fost si tu o lovitura,
La inimioara mea abatuta,
Iar lucrurile pe care mi le-ai spus,
Au fost doar miciuni pe care le-ai compus.
Ai venit in viata mea,
Si mi-ai redat speranta.
Dar la sfarsit a fost doar o farsa.
Mi-ai spus ca si tu la mine te gandesti,
Dar amandoi stim ca nici nu-ti amintesti,
culoarea mea preferata.
As vrea sa uit de tine,
Numai ca, la inceput ai parit normal
Pana ai devenit doar un grosolan.
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
O mie de culori
O mie de culori pe lume…
Dar tu ai fost a mea.
Lumina aratandu-mi calea,
Muzica din casti la diferite volume.
O mie de culori pe lume,
Insa doar tu unica ,
O emotie romantica.
Pozele marcate in albume.
O mie de culori pe lume.
Doar tu ai reusit sa iesi in evidență,
Cu matul tau de opulenta
Si luciul oglinzii printre spume.
O mie de culori in a mea inima,
O mie de sentimente .
Doar tu ai reusit cu instrumente ,
Sa-mi formezi batai cu rima.
Cu o mie de culori,
Au pictat artistii…
Tablouri ai nelinistii,
Care au facut sa iasa flori.
Cu o mie de culori,
Au scris poetii…
Povestea vietii,
Rupta dupa printre flori.
Asa ,cu o mie de culori
S-a umplut panza,
Iar inima amiaza
S-a risipit si ea printre flori.
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Through my eyes
My eyes saw her
In a field, up in the sky.
A lovely lily amongst roses.
An adonis amongst stars.
Through my eyes she is a treasure,
With her beautiful petals,
With her beautiful glimmer.
I see through her imperfections and doubts.
A lovely lily she is,
Swinging across sea.
A broken star she is,
Watching over me.
A beautiful soul she has,
Shining through the night.
With her petals roaming around,
She’s a beautiful flower, no doubt.
A shining star,
You’ll see her shine miles away, from afar.
You’ll see her when you look up at the sky,
You’ll know its her by her blime.
In a field ,
You’ll se her beauty standing neatly,
Yet so chaotic and disturbing.
You’ll notice her colors, the lots she has, you’ll say she’s pretty, then she’ll blush.
Through my eyes she’s not just a flower,
She is indeed the power you need to survive.
Through my eyes she’s not just a star,
She is an inspiration , a scar left from a cut.
A flower she is, different standing in the field, so perfect she is.
A star she is, shinnier floating in the sky,so vibrant she is.
The flower that caught my eye.
The star who stole my mind.
Her beauty is no where else to be found.
Her mind surely brighter than ours.
Ai plecat
Ai venit in viata mea
Si ai parut ca esti,
Un om normal,
Pana ai decis sa pleci.
Ai plecat,
Nu ai ezitat.
Ai uitat tot ce s-a intamplat
Nu ai vrut sa te uiti in spate,
Tu cu ochii inainte , sa distrugi regate.
Am vorbit, si a fost frumos
Insa, totul trebuie sa se termine chiar daca nu are niciun rost.
M-ai lasat, asa ca altii,
Distrusa si fara speranta.
As vrea, sa nu fi vorbit cu tine,
Dar nu pot sa nu ma gandesc la amintirile alea nemărginite.
As vrea, sa pot sa te uit,
Chiar daca recent ai decis sa fugi.
Sa fugi de adevar si fapte,
Sa alergi departe.
Ai fost aici timp de 3 luni,
Dar nu as vrea sa uit, nici cele mici chestiuni.
As vrea sa uit de tine,
Insa stiu ca viata nu ar fi mai bine.
As vrea,sa nu fi plans
In seara cand mi-ai spus,
Toate acele lucruri,
Care m-au rapus.
As vrea sa nu ma mai gandesc,
Ca in tine a mai ramas un pic de sentiment dumnezeiesc.
Nu m-ai distrus tu,
Ci altii ce m-au strapuns,
Cu sabii de cuvinte ascutite,
Si lovituri cerebrale iesite, din comun.
Ai fost si tu o lovitura,
La inimioara mea abatuta,
Iar lucrurile pe care mi le-ai spus,
Au fost doar miciuni pe care le-ai compus.
Ai venit in viata mea,
Si mi-ai redat speranta.
Dar la sfarsit a fost doar o farsa.
Mi-ai spus ca si tu la mine te gandesti,
Dar amandoi stim ca nici nu-ti amintesti,
culoarea mea preferata.
As vrea sa uit de tine,
Numai ca, la inceput ai parit normal
Pana ai devenit doar un grosolan.
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
O mie de culori
O mie de culori pe lume…
Dar tu ai fost a mea.
Lumina aratandu-mi calea,
Muzica din casti la diferite volume.
O mie de culori pe lume,
Insa doar tu unica ,
O emotie romantica.
Pozele marcate in albume.
O mie de culori pe lume.
Doar tu ai reusit sa iesi in evidență,
Cu matul tau de opulenta
Si luciul oglinzii printre spume.
O mie de culori in a mea inima,
O mie de sentimente .
Doar tu ai reusit cu instrumente ,
Sa-mi formezi batai cu rima.
Cu o mie de culori,
Au pictat artistii…
Tablouri ai nelinistii,
Care au facut sa iasa flori.
Cu o mie de culori,
Au scris poetii…
Povestea vietii,
Rupta dupa printre flori.
Asa ,cu o mie de culori
S-a umplut panza,
Iar inima amiaza
S-a risipit si ea printre flori.
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.