Vinovăție pe nedrept
Sunt un copil fără crezare
Eu vinovată-n toate
O fată ce simte acuzare
Şi poate aveți dreptate.
Dar simt durerea ce o port
Că mă distruge-n viaţă
Simt că un suflet este mort
Și că vă dă speranță.
Simt cum se stinge-n fața voastră
Un suflet de nisip.
Mai bine rămân singură
Fără al vostru chip.
Nu sărbătoriile contează
Când eu am pierdut tronul meu
Simt cum toți mă-ndepărtează
Şi aşa va fi mereu.
Vreau doar puțină libertate
Ce e aşa de greu
Vreau să fie egalitate
Și să rămân tot eu.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Caraș Silvia Nicoleta
#ultramakani
Date of posting: 27 декабря 2024
Added in favorites: 1
Views: 164
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Poem: Licoarea iubirii
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO
Poem: Bună,străine!
Poem: Et si tu n'existais pas în română
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟
Poem: Mileage Viewership
Poem: O zi de vară
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat