Jocul

Nu vrea misterul vieții să ne-arate
Ce-ascunde-n dos de cer și de cortină,
Însă ne lasă, să-i luăm pe apucate
Câte o rază plăpândă de lumină!
..
Ce-i sus e jos, deși la altă scară,
Misterul nu ne-ascunde-al vieții ceas,
El ne invită în cântec de fanfară,
Să-l intuim, să-l invităm la vals!
...
Misterul nu s-ascunde, doar se joacă
Și ne ispitește-n fel și chip,
Nevăzut, clepsidra să ne-o-ntoarcă
Să-l intuim, în șirul de nisip!

Category: Philosophical poem

All author's poems: NICU HALOIU

Date of posting: 27 марта 2024

Timp de citire: ~1 min.

Views: 941

Other poems by the author

Orele astrale ale omenirii

(în onoarea lui Stefan Zweig)

...

De nu Te-am fi ales atunci spre răstignire

și nu pe Barabas l-am fi eliberat,

cum ne-am fi găsit drum spre mântuire,

de unde-am fi știut ce ești cu-adevărat?!

...

De n-ar fi fost Iuda primind prețul trădării,

schimbând eternitatea cu-acel unic sărut,

că ne vom mântui la capătul răbdării,

fără chinu-Ți pe cruce, de unde-am fi știut?!

...

Și fără drumul Golgotei chinuitor și crunt,

de nu strigai pe cruce, sub patima durerii,

de nu-Ți dădea un om în locul său mormânt,

de unde-am mai primi Lumina Învierii?!

...

De moartea Ta, (și-ai fost fără prihană),

de nu eram de-atunci cu toții vinovați,

de n-am purta acum, în suflete o rană,

de ce-ar mai trebui să fim astăzi iertați?!

...

În lumea moartă ce merge către moarte

cum ne-am plăti noi prețul mântuirii

prin ”Orele astrale ale omenirii”,

de n-ar fi suferință, de n-ar fi nedreptate?!

More ...

De m-ai întreba vreodată

...

De m-ai întreba vreodată,

ți-aș răspunde-ntr-o clipită

da, m-aș întoarce-n timp

să-ți dăruiesc viața toată

de tine inima să-mi bată

să simți cât ești de iubită.

și să te văd fericită.

...

Nimic nu mi-aș dori mai mult

decât să rămân cu tine,

să am timp o viață-ntreagă

să-ți spun cât îmi ești de dragă

și să simți cum lângă mine

îți este bine,-așa de bine

cum nu ți-a mai fost în trecut.

...

Dacă timpul este-o roată

iar ce-a fost va să mai fie,

la cum ești de minunată,

Dumnezeu, de-această dată,

să mi te dea o veșnicie!

More ...

Goarna

...

Să aibe neamul ăsta totuși șansă

Să-și revină din somnul cel de moarte?

Sau ca vrăjit, ca introdus în transă

Ca și mort, dormi-va mai departe?

...

Gorniști sunt să sune deșteptarea,

Năimiți sau nu, aceștia sună tare,

Dar goarna-i tinichea fără valoare

Și prea ușor din coate-și face calea!

...

Aceștia-s toți, stegari de operetă

Ce-și zic emfatic vocea din popor,

În care se vede doar o marionetă

Ce-așterne-n vorbe altora covor!

...

Se umflă-n pene a toate împotrivă

Și tot apar, de parca-ar fi pereni,

Sunt cam aceiași, primii la pomeni,

Plătiți să pună bomboana pe colivă

...

Acestei țări ce nu-și mai aparține,

Vândută toată, cu popor cu tot,

Popor ce doarme așa cum se cuvine,

Trezindu-se când e chemat la vot!

More ...

Fără Eminescu

...

Simt cum moare doina-n spoiala ăstui veac,

Mi-e dor de Eminescu și divinu-i rol,

Dar pitecantropii i-au venit de hac

Și nimeni nu mai e să umple-atâta gol!

...

Mai goi ca niciodată, mai singuri ca oricând,

Pustiiți de tradiții și valoare,

Jucăm cu nonșalanță totul în picioare,

Să nu cobori în jos, luceafăr blând!

...

Popor de indolenți, du-te și votează

Pentru te miri ce pungi electorale

Ori niște mămăligă și sarmale;

Nu-ți pierde pomana. Votul nu contează

Fără Eminescu, călcați de pușlamale.

...

Veacul nostru gol seamănă cu-al tău

Și dacă harul te-a făcut divin

Vei fi eternul născut prea devreme

Nemuritorul ce-a trăit prea puțin.

Și pentru că acum te-ar fi ucis din nou,

Rămâi mai bine-n cer, printre poeme!

Toate reacţiile:

2Sorina Hăloiu şi Circiu Laura

More ...

Voi, ăștia!

Ăștia

...

Ne sorb ăștia viața însetați

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

De-a ne-nchina măștilor vopsite

În culori stridente, dichisite,

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!

...

Și dacă viața încă ne e dragă,

Au ăștia grijă să ne dreseze bine,

Pentru-a privi doar cum se cuvine,

Contactele cu lumile străine

Mai nimic să nu se nțeleagă!

...

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați

Vopsiți în culori stridente, dichisite,

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

Voi ăștia, posesori ai vieților finite,

V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?

More ...

Mulțumesc, Bătrâne!

Mulțumesc, Bătrâne!
...
Dar va veni și clipa când fi-voi față-n față
Cu cel de-a cărui voie, m-am trezit la viață,
Și am să spun atunci, mulțumesc, Bătrâne
Că m-ai făcut părtaș la tainica-ți minune!
...
Iar de mi-ai dat durerea spre-a mă frânge,
Din Duhul tău să-mi pui un strop în sânge
Și pentru-această cruce, să mă dumiresc
Și pentru atâtea alte, Bătrâne, mulțumesc!

More ...

Poems in the same category

Un apus,sau poate un răsărit

Uneori,oboseala

Natural,mă copleșește

Apusul,lucrului

Patriotic ,voluntar

Urcînd,cu rugăciunea

Stelar,din suflet

Suspinînd,de dorul

Antic,strămoșesc

Un vis,neprihănit

Podul,aspiraților

O Dacică,trăire

Astrul și mîndria

Țării, binecuvîntate

Estul,bucuriilor

Unic,al drepților

Nestemata ,Europei

Reverențioasă,printre stimații

Ăăă....lumii,civilizate

Simbolul,bunătății

Ăăă....idealul,pur

Realmente:Grădina,Maicii Domnului

Inelul,hărniciei

Tronul,credinței

More ...

Paradox uman

Cine, cine sunt eu oare?
Trup viu de lut par în oglindă
Prin care curge praf de stele
Și-i căptușit cu piele fină.

În timp ce filmul derulează
Părul tot încărunțește
Scoarța mi se încrețește
Lent se metamorfozează.

Și iată, corpul îmi cedează
Vârsta iute-naintează
Și spre final, mereu, mereu
Mă întreb: cine-am fost eu?

Și mai e ceva în mine, e-acel suflet făr' de care
Trupul meu de carne-ar fi ca o vază fără floare.

El de nicăieri răsare
În mine pare a se naște.
Încontinuu crește, crește;
Ființa mea prinde culoare.

Timpul fără capăt înainte zboară,
Tot mai bogată e a mea conștiință.
Dar trupul ciob se face, intră în neființă.
Sufletul acum în vid total coboară.

Așa ca trupul cerul învelește-acest pâmânt
Care altfel ar pluti în monotonele neanturi.
Căci iată, aflat-am cine sunt –
Vietate-n două planuri
Care, prin a lor natură separate,
În unitate scriu o prea-frumoasă carte.

More ...

Vinovăție pe nedrept

Sunt un copil fără crezare

Eu vinovată-n toate

O fată ce simte acuzare

Şi poate aveți dreptate.

Dar simt durerea ce o port

Că mă distruge-n viaţă

Simt că un suflet este mort

Și că vă dă speranță.

Simt cum se stinge-n fața voastră

Un suflet de nisip.

Mai bine rămân singură

Fără al vostru chip.

Nu sărbătoriile contează

Când eu am pierdut tronul meu

Simt cum toți mă-ndepărtează

Şi aşa va fi mereu.

Vreau doar puțină libertate

Ce e aşa de greu

Vreau să fie egalitate

Și să rămân tot eu.

More ...

Viață

Mi-era frică de necunoscut,

O gaură neagră, fară final sau început...

Știam doar că așa e viața,

Orișicand se poate rupe ața.

Nu am trecut prin toata, cum e ea

Am sa aflu pe parcurs, dar spun așa:

Acum, necunoscutul mi se pare-un fleac,

Pe langa faptul că ceea ce am cunoscut,

Va fi uitat.

More ...

Uneori

Uneori nu realizez cât de grea e povara pe care o duc în spate ca pe un ghiozdan

Uneori nu vreau sa îmi amintesc de momente pe care nu o să le mai am

Uneori vreau doar liniște și nici un nor pe cer

Uneori vreau sa fiu singur, dar acasă-n patul meu

Uneori ma termină sentimentul de tristețe

Uneori ma gandesc la mii și mii de fețe

Uneori nu ma pot simți decat judecat

Uneori îmi dau seama cât de mult am uitat, iar alteori realizez ca timpul trece și le pun pe toate înapoi în ghiozdan.

More ...

CUVINTE

Cuvinte care dor.
Cuvinte care odată rostite,
Se rostogolesc, devenind grele,
Grave, şi în cele din urmă, finale.

Cuvinte triste.
Cuvinte niciodată rostite,
Înghiţite amar, veşnic prizoniere,
În închisoarea sufletului tău.

Cuvinte suspine.
Cuvinte pândite pe după lacrimi,
Eliberate în boabe de rouă,
Mijite, în colţul ochilor tăi.

Cuvinte amare.
Cuvinte şuierate printre dinţi,
Azvârlite afară, precum nişte inimi,
Smulse din piept, tremurând încă.

Cuvinte totale.
Cuvinte mari, cuvinte ca nişte sentinţe,
Irevocabile, ce condamnă definitiv,
Alte cuvinte, ucise curând.

Cuvinte slinoase.
Cuvinte murmurate printre mângâieri,
Ce poartă în ele parfumul dulce
Al tufelor de zmeură încălzite la soare.

Cuvinte în număr de şapte.
Cuvinte descântate în tina uşii,
Strălucind de încredere în bunătatea lumii,
Izvor, pentru o mare de alte cuvinte.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.