Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?

E o răsplată a durerii?

Sau un preludiu al acesteia?

Nu știu să-ți dau răspunsul,

Dar știu că e ceva...

Căci fericirea nu-i un lucru,

Să vezi când se începe

Sau sfârșește.

Ea trebuie trăită și gustată

De cel ce-o întâlnește.

Și mai cunosc un lucru!

Nefericit e omul ce cunoaște

Sfârșitul fericirii lui!

Căci nu mai poți trăi o zi,

De ai cunoște ziua morții tale!

Și mort e cel ce își cunoaște vremea,

Din ziua când a cunoscut-o.

Iar e nefericit acela

Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.

E un blestem al lumii noastre

Că tot ce-i sfânt are sfârșit.

Dar blând e Dumnezeul nostru,

Că ne-a ascuns orice soroc!

Category: Philosophical poem

All author's poems: david_filat

Date of posting: 16 февраля

Timp de citire: ~2 min.

Views: 519

Other poems by the author

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!

Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!

Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,

Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!

Credeam că-s liber, credeam că-s eu,

Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!

O piesă proastă joc de când mă știu,

Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!

Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,

Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.

Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,

Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.

Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.

Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!

De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,

Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!

Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,

Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!

More ...

Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,

O viața dură de pribeag am dus!

Credeam că tu mi le vei da pe toate,

Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.

Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!

Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!

Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,

Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,

Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,

E luat de un cumplit și rece vânt!

Un rob făr' de stăpân e al meu gând,

Și ca un câine, în lume e pribeag!

Adio, scump amor.... Adio!

More ...

Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?

Sau numai eu mă-ntreb

De-a fost o scurtă nebunie,

Un joc copilăresc, o piesă proastă

Sau asta a fost iubirea noastră?!

C-a fost iubire pentru tine,

Îmi vine greu să cred,

Când știu cât de ușor odinioară

Pe ceilalți, care te-au dorit

Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.

Sau, poate, m-ai iubit și tu

Cum a iubit și Cătălina

Pe sfântul ei Luceafăr răsărit

Din liniștea uitării,

Dând orizont nemărginit

Singurătății mării?!

Sau poate te-ai speriat și tu

Că viața îți vei petrece-o

Lângă un suflet singuratic

Ce alte lumi dorește să pătrundă?!

De-i astfel, tu să știi, iubit-o,

Că lumea sufletului tău

Am vrut eu s-o pătrund.

Crezând că tu îl vrei pe-al meu,

Și împreună să zidim în ele

Grădină Raiului pierdut,

Ca să trăim pe veci în ea.

De n-ai putut să birui frica,

Atunci nu m-ai iubit nicicând.

Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!

Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!

Am vrut să fiu iubit de tine!

Dar nu am fost...

Și dacă nu am fost iubit,

Eu sunt la fel de efemer...

Și zilele ce mi-au rămas,

În negura le voi petrece

Acelei morți, ce pe pământ,

Noi o numim "TĂCERE"

More ...

Un suflet mort

Pribeag în lumea celor vii,

În trup prea viu

El hoinărește ziua.

El n'are nici dorinți,

Nici vise și nici patimi.

E împletit din suferinți.

Din visuri sparte

El cântă jale.

Cunoscător doar de dureri,

El știe să le 'ascundă-n taină,

Și zâmbetul lui larg pe buze.

O inimă zdrobit' ascunde,

Ce bate-n ritmul unui dor,

Un dor de ceea ce e veșnic,

Un dor de dragoste din vise,

Un dor de vise ne'nplinite...

More ...

Poems in the same category

Timpule,dă-mi un răgaz

Timpule,mai stai pe loc,

Zăbovește doar o clipă,

Nu pripi al meu soroc ,

Nu mă frânge de aripă .

Și privește-mă in urmă

Prin oglinda din trecut,

și citește-mă în palmă,

Nu răscoli ce m - a durut.

Dă- mi o șansă doar

Greșeala să mi - o indrept,

să mă lepăd de amar

Ce supără in piept.

Promit să mă revanșez

Pt al tău popas ,

Făurindu -mi un crez

Sa nu fac risipă un pas...

More ...

Darul din raniță

Oh suflet drag,

O rază de soare

În dar tu ai primit

Și în raniță ai pitit-o,

Ai ascuns-o,

Sau poate ignorat-o

Poate din frică

Sau din neștiința de a nu o pierde

Ai folosit lumina vieții

Numa când sufletul se îneca

În abisuri întunecate,

Reci și de mult uitate

Pentru a usca sufletul

Abia scăldat în frici.

Pentru a-i da putere și încredere

După care ai ascund prețiosul dar

Înapoi în ranița

La siguranță sub grele ștergare de satin

Pentru a nu se atinge de nimic și nimeni

Până când ai văzut

Că iarăși cazi

Iarăși tremuri în derivă

Îmbătat de un parfum amar

În aceeași mare de haos

Și că singura călăuză în nopate

Rămâne raza de lumină

Acum ținută la vedere

Cu îndemănare și încredere

Dar totuși cu fermitate spre a nu te făli

Ai început viață ...

Ai acceptat viață spre a o trăi

Nu doar a fi un dulce spectator

Care la final părăsește sala indiferent.

Ci spre a-ți vedea visul

Care iți face inima să bata

Și lumina să radieze în toate colturiile ființei

Acum trăiești prezent

În armonie cu tine

Cu ale tale simțuri

Ai început a creea,

A te regăsi în acest univers,

Unde stelele domnesc

În împărăția lunii

Și luceferi blânzi

În brațe te strâng

Timpul în loc împietrind

Deoarece acasă ai ajuns după un drum lung !

More ...

Pierdute, uitate, adâncuri din noi,
Răzbat în-afară, ca roua pe flori.
Trădări, amintiri, neștiute iubiri,
Cresc, laolaltă, în suflet, grădini.

N-o să mă tem de copacul cel gol,
Care-și apleacă fruntea, domol.
Mugurii verzi pleznesc în lumină,
Petalele cad și se scutur de vină.

N-o să revin pe-aceste țărmuri senine,
Umbrite de zeițe și vestale divine.
Fiindcă acest paradis verde, etern,
Este-o minciună cu iz de infern.

N-o să urc pe-acel munte din nou,
Să ating cu fruntea, al norilor halou.
Vreau doar să simt că din mine,
Germinează fluid, minunatele rime.

More ...

Putreziciune

Plângea pământul fără rost
        sub tropot blând articulat
        de vieţi vândute la mezat,
        un vis frumos, pierind anost.

Putreziciunea caută în suflet
prada neprihănită,
crescută din clipele curate
în care albul gândului
nutreşte speranţa curăţeniei
departe de mirosul
propriei putreziciuni,
moştenite din naşterea primară.
Simt calea din albul ochilor
prin lanul de oameni crucificaţi
doar pentru viitorul mileniilor.
Adunăm cuiele
ruginite de lacrimi
să le înfigem în cer.
Prin văile ancestrale
curge sângele cruciaţilor,
brăzdând carapacea
credinţei până la pieire.
Un singur pământ,
o singură istorie
atârnă ca un fruct copt
în copacul crescut
din inima universului,
gata să guste iar
putreziciunea.
Pe o altă creangă
o floare se deschide
în preistoria unui alt fruct.

More ...

Gol

Un amalgam de noțiuni petrecute-n frumosuri,

Pictate-n urât de un simț fără de folosuri

Și fără de sens în contururi iluzorii,

Ce au fost adâncite în strânsoarea uitării... De sine

Și fără culori, dincolo de bine și de rău,

Dincolo de ce-i lăsat în urmă, de ce e al tău?

Mai știi? Până și un gol cere un contur

Prin care sa se definească, chiar lipsit de voință..

Și ce poate fi mai matur?

Un gol, atât de bine definit în lipsa lui de umanitate

Și totuși, incert, totuși fără pic de pietate

Față de un nelipsit continuu al vieții,

Înconjor al nopții până-n plecarea dimineții

Și a soarelui pe cer, căci cere luminare... Te-ntrebi,

Un gol, neant, nimic, primește și el cândva ardoare... Lumină oare?

Un concept paradoxal de nimic, într-o existență ciclică perpetuă, în renaștere și infinit,

Un vid plin de înțelesuri neînțelese prin el însuși... și corupt de un ceva antitetic care țese

În firul lumii chiar viața. Te întrebi de ce ești si cum și ce?

Între viață și moarte poate fi orice, lipsit de libertate, ascuns în opțiuni nenumărate

Și alegeri, în toate și în tot, pierdut, iar în nimic, găsit.

Și nu știi de crești tu, ori golul, ori tu, oricine? Cine ești si cum și de ce nu-ți vine.

Te zbați și întrezărești, contururi și linii și încerci să citești,

Printre ele să cauți spuse și nespuse, scopuri și țeluri, departe parcă-s duse.

More ...

Sistem

Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă

Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede

Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem

Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani

Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci

Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.