Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?

Sau numai eu mă-ntreb

De-a fost o scurtă nebunie,

Un joc copilăresc, o piesă proastă

Sau asta a fost iubirea noastră?!

C-a fost iubire pentru tine,

Îmi vine greu să cred,

Când știu cât de ușor odinioară

Pe ceilalți, care te-au dorit

Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.

Sau, poate, m-ai iubit și tu

Cum a iubit și Cătălina

Pe sfântul ei Luceafăr răsărit

Din liniștea uitării,

Dând orizont nemărginit

Singurătății mării?!

Sau poate te-ai speriat și tu

Că viața îți vei petrece-o

Lângă un suflet singuratic

Ce alte lumi dorește să pătrundă?!

De-i astfel, tu să știi, iubit-o,

Că lumea sufletului tău

Am vrut eu s-o pătrund.

Crezând că tu îl vrei pe-al meu,

Și împreună să zidim în ele

Grădină Raiului pierdut,

Ca să trăim pe veci în ea.

De n-ai putut să birui frica,

Atunci nu m-ai iubit nicicând.

Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!

Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!

Am vrut să fiu iubit de tine!

Dar nu am fost...

Și dacă nu am fost iubit,

Eu sunt la fel de efemer...

Și zilele ce mi-au rămas,

În negura le voi petrece

Acelei morți, ce pe pământ,

Noi o numim "TĂCERE"

Category: Parting poems

All author's poems: david_filat

Date of posting: 16 февраля

Added in favorites: 1

Timp de citire: ~3 min.

Views: 531

Other poems by the author

Un suflet mort

Pribeag în lumea celor vii,

În trup prea viu

El hoinărește ziua.

El n'are nici dorinți,

Nici vise și nici patimi.

E împletit din suferinți.

Din visuri sparte

El cântă jale.

Cunoscător doar de dureri,

El știe să le 'ascundă-n taină,

Și zâmbetul lui larg pe buze.

O inimă zdrobit' ascunde,

Ce bate-n ritmul unui dor,

Un dor de ceea ce e veșnic,

Un dor de dragoste din vise,

Un dor de vise ne'nplinite...

More ...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!

Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!

Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,

Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!

Credeam că-s liber, credeam că-s eu,

Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!

O piesă proastă joc de când mă știu,

Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!

Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,

Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.

Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,

Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.

Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.

Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!

De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,

Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!

Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,

Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!

More ...

Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,

O viața dură de pribeag am dus!

Credeam că tu mi le vei da pe toate,

Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.

Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!

Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!

Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,

Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,

Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,

E luat de un cumplit și rece vânt!

Un rob făr' de stăpân e al meu gând,

Și ca un câine, în lume e pribeag!

Adio, scump amor.... Adio!

More ...

Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?

E o răsplată a durerii?

Sau un preludiu al acesteia?

Nu știu să-ți dau răspunsul,

Dar știu că e ceva...

Căci fericirea nu-i un lucru,

Să vezi când se începe

Sau sfârșește.

Ea trebuie trăită și gustată

De cel ce-o întâlnește.

Și mai cunosc un lucru!

Nefericit e omul ce cunoaște

Sfârșitul fericirii lui!

Căci nu mai poți trăi o zi,

De ai cunoște ziua morții tale!

Și mort e cel ce își cunoaște vremea,

Din ziua când a cunoscut-o.

Iar e nefericit acela

Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.

E un blestem al lumii noastre

Că tot ce-i sfânt are sfârșit.

Dar blând e Dumnezeul nostru,

Că ne-a ascuns orice soroc!

More ...

Poems in the same category

O noapte cu tine

E mai senina ca cerul de vara

Mai parfumata ca trandafirii

Dar ce folos, caci ai plecat

Pasarile gem sub cerul plumburiu

Noiembrie e mai trist ca niciodata

Mi-e dor...

Dar cantecele acopera tacerea

Pe care ai lasat-o în urmă

Când ai plecat

Fiecare noapte a fost un pas

Mai aproape de eternitate

Dar tu m-ai învățat să merg

Sprijinit de inima ta

Cand tu nu mai esti

Am uitat sirul pasilor

Si sufletul cade rostogolindu-se pe trepte

De ce simt ca e ultima noapte

Ca azi ai venit pentru ultima oara

Stiu că te voi pierde în curând

Noaptea nu mai e la fel fără tine

More ...

Devastat

În sufletul meu e direct furtună, nu pot s-o numesc ploaie de vară

Nu-i numic frumos de când amintirile au început să-mi dispară

În vânt și ploaie rece mă chinui de trei ore să-mi aprind o țigară

După nori nu mai vine soare dacă a apucat să se facă seară

Plouă cu regrete iar sufletul îmi este complet inundat

Iubirea este o binecuvântare însă eu sunt blestemat

Mă gândesc doar la ea și încep să uit cine sunt cu adevărat

Mă doare din ce în ce mai tare și nu știu ce trebuie să fac

Nu găsesc nici o rezolvare prin care inimi să pot să-i fac pe plac

Nu știu cât timp o să mai treacă până când am să reușesc sa mă adun

Am început să vorbesc doar nu mine, nu vreau să cred că-s nebun

More ...

Mă simt pamflet

Inima mi-e îmbibată în oțet

Sufletul meu este înecat

Și totul pare întunecat

In orele spre dimineață

Când mintea mea este în ceață

Apar acele gânduri

Ce mă storc de viață

Parcă nimic nu mai are sens

Și cum sa mai trăiesc?

Căci rostul vieții nu-l găsesc

Și mă doare doar când te privesc

Când mă uit la fotografia ta

Toată tristețea din inima mea

Își face apariția

Mă simt pamflet

Căci doar pe tine te-am iubit

Dar inima mea sa împietrit

De când tu m-ai părăsit ....

More ...

În ciuda ta

În ciuda ta, zâmbesc în continuare,

Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.

Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,

Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.

În ciuda ta, am găsit propria mea cale,

Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.

Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,

În ciuda ta, voi continua să cresc.

În ciuda ta, acum spun cu mândrie,

Că am devenit mai puternic și liber.

Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.

În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.

More ...

Amnezia

Ca un vis de mult uitat,

Ca o stea din noapte,

Ce cu timpul și-a pierdut,

Lumina sclipitoare.

Ca o strofă neînțeleasă,

De mulți poeți rătăciți,

În aceea listă fiind trecută,

Numele meu și multe poezi.

Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat,

Odată cu memoria mea pierdută,

Tu, femeia cu care stau în pat,

Cu care am stat o viața lungă.

O poză văd, e de la nunta noastră,

Ușor parcă îmi amintesc...

Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează,

Și nu pot sa mă razvrătesc.

More ...

Nu măsori iubirea-n umbre

Am dat tot ce eram, până la os,

Frumusețe sculptată, suflet frumos,

Cuvinte dulci, picturi, cântece line,

M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.

Cu ochii tăi de copil rătăcit,

Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.

Pe câmpul durerii, alergai fără scop,

Oricât te țineam, tot simțeai un gol.

Eu știu, am răni, dar nu trădez,

Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.

Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,

Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.

Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,

Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.

Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,

Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.

Acum mă ridic, din cioburi ce dor,

Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.

Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,

Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.