Plecarea ta...
Plecarea ta mi-a sfâșiat privirea,
Și am căzut inconștient sub iarnă,
Zăpezile mi-au troienit iubirea,
Și peste munți pornit-au să o cearnă.
Și ninge necrezut în fiecare seară,
Iar viscolul turbat îmi urlă-n piept,
Plecarea ta m-a izgonit din țară,
Și în Siberii reci, eu zilnic te aștept.
Sunt plin de frig și osul te blesteamă,
Că-n colții iernii sub ger e sfărâmat,
Plecarea ta o lacrimă amară cheamă,
Din ochiul viscolit și veșnic înghețat.
Am să provoc chiar azi o avalanșă,
Iubiri răstogolite să o ia la vale,
Plecarea ta să n-aibă nici o șansă,
Când trandafiri o să-i răsară-n cale,
S-acopere cu roze albe întreg pământul,
Iar totul să miroase a iarnă și iubire,
Zăpezi și flori să-ți troienească gândul,
Plecarea ta... de fapt, să fie o venire.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mi-e dor!
Poem: Oare ce ar putea fi? în italiană
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor
Poem: POEZIE
Poem: 50 de nuante de gri
poezii.online sustine initiativa #stauacasa
Poem: Reverberații
Poem: stihuri diamantine //11
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE