Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?

E o răsplată a durerii?

Sau un preludiu al acesteia?

Nu știu să-ți dau răspunsul,

Dar știu că e ceva...

Căci fericirea nu-i un lucru,

Să vezi când se începe

Sau sfârșește.

Ea trebuie trăită și gustată

De cel ce-o întâlnește.

Și mai cunosc un lucru!

Nefericit e omul ce cunoaște

Sfârșitul fericirii lui!

Căci nu mai poți trăi o zi,

De ai cunoște ziua morții tale!

Și mort e cel ce își cunoaște vremea,

Din ziua când a cunoscut-o.

Iar e nefericit acela

Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.

E un blestem al lumii noastre

Că tot ce-i sfânt are sfârșit.

Dar blând e Dumnezeul nostru,

Că ne-a ascuns orice soroc!

Category: Philosophical poem

All author's poems: david_filat

Date of posting: 16 февраля

Timp de citire: ~2 min.

Views: 523

Other poems by the author

Un suflet mort

Pribeag în lumea celor vii,

În trup prea viu

El hoinărește ziua.

El n'are nici dorinți,

Nici vise și nici patimi.

E împletit din suferinți.

Din visuri sparte

El cântă jale.

Cunoscător doar de dureri,

El știe să le 'ascundă-n taină,

Și zâmbetul lui larg pe buze.

O inimă zdrobit' ascunde,

Ce bate-n ritmul unui dor,

Un dor de ceea ce e veșnic,

Un dor de dragoste din vise,

Un dor de vise ne'nplinite...

More ...

Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,

O viața dură de pribeag am dus!

Credeam că tu mi le vei da pe toate,

Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.

Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!

Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!

Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,

Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,

Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,

E luat de un cumplit și rece vânt!

Un rob făr' de stăpân e al meu gând,

Și ca un câine, în lume e pribeag!

Adio, scump amor.... Adio!

More ...

Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?

Sau numai eu mă-ntreb

De-a fost o scurtă nebunie,

Un joc copilăresc, o piesă proastă

Sau asta a fost iubirea noastră?!

C-a fost iubire pentru tine,

Îmi vine greu să cred,

Când știu cât de ușor odinioară

Pe ceilalți, care te-au dorit

Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.

Sau, poate, m-ai iubit și tu

Cum a iubit și Cătălina

Pe sfântul ei Luceafăr răsărit

Din liniștea uitării,

Dând orizont nemărginit

Singurătății mării?!

Sau poate te-ai speriat și tu

Că viața îți vei petrece-o

Lângă un suflet singuratic

Ce alte lumi dorește să pătrundă?!

De-i astfel, tu să știi, iubit-o,

Că lumea sufletului tău

Am vrut eu s-o pătrund.

Crezând că tu îl vrei pe-al meu,

Și împreună să zidim în ele

Grădină Raiului pierdut,

Ca să trăim pe veci în ea.

De n-ai putut să birui frica,

Atunci nu m-ai iubit nicicând.

Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!

Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!

Am vrut să fiu iubit de tine!

Dar nu am fost...

Și dacă nu am fost iubit,

Eu sunt la fel de efemer...

Și zilele ce mi-au rămas,

În negura le voi petrece

Acelei morți, ce pe pământ,

Noi o numim "TĂCERE"

More ...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!

Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!

Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,

Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!

Credeam că-s liber, credeam că-s eu,

Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!

O piesă proastă joc de când mă știu,

Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!

Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,

Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.

Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,

Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.

Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.

Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!

De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,

Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!

Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,

Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!

More ...

Poems in the same category

Șoapta îndrumătoare

Moartea e îmbietoare

În smoala de oroare,

Frica e dominatoare,

Durerea-i sfâșietoare.

Mama Gaia încrezătoare

Cu o forță creatoare,

Dă o pată de culoare

În valea de teroare.

Prezența-i-nfloritoare,

Cuvintele-i doveditoare,

Privirea-i mângâietoare,

Liniște-i odihnitoare.

Mintea-i-nțelegătoare,

Vocea-i-ngăduitoare,

Vorba-i-ndulcitoare

Vieții-i dă savoare.

Cu o șoaptă pierzătoare,

Ea îmi e îndrumătoare

Și-o ascult însoritoare,

Limba-m învățat-o oare?

More ...

"Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, vă bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu... fiara =catolicismul, imperiul roman și Uniunea Europeană. Apocalipsa.13 :5 : "...Și i s-a dat "putere să lucreze 42 de luni." 42×30=1260 ani,căci 1 ziuă este =1 anaflam asta din Vechul Testament, cartea Ezechiel,cap.4 cu v 6 !:"...îți pun câte o zi pentru fiecare an."Cit Apoc.12:6 ... icoana fiarei=sau TV-ul ,sau NATO. Semnul fiarei =ziua dintâi a săptămânii la DUXINECA =666 cu cifre romane. Biserica catolică a primit putere prin editura de la Milano 538 până la omorârea ANTIHRIStului de la Vatican de către Napoleon 1798 .Pe coroana triplă papale e scris :VICARIVS FILI DEI=666! Fiara a doua de la Apoc.cap.13 =AMERICA SUA. Semnul sfânt =Sabatul odihna =Sâmbăta:Ezechiel 20 cu v.11,12:"Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei pentru ca să știe "că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. " !E,ec.20 cu v 20,21 etc. ..... . .............. !!Isaia 66 cu 23 etc. . ..... !"...fuga voastră să nu fie în o zi de Sabat "EvMi-am riscat șansele de trăire veșnică pentru voi." "anti =în locul,în loc de.

More ...

Un nou concept

Dacă îmi dai un an și o vară să-mi clădesc un viitor,
Tot n-aș ști să fug de mine și de teama c-am să mor.
Aș încetini doar ritmul, refuzând să-ți fiu actor
Într-o piesă ce se joacă într-un sens în care mor.

E o certitudine obscură, un vârtej stârnit din ură
Când în drumul spre dezastru întâlnești propriul sfârșit,
Mă ascund în poala vieții căci n-am unde să mă ascund
Și răstorn, prin rațiune, datoria de a mă naște doar ca să ajung să mor.

Prizonier pe puntea vieții, un captiv în propriul vid,
Îmi înfrunt umbra și frica cu un salt spre absolut
Unde îmi calc pe demnitate și îmi strig durerea-n vânt
Încercând să găsesc locul de a ieși din labirint.

Zeci de lanțuri stau legate de firavul trup de vulg
Și mă țin fixat de vremea când eram un simplu lut,
Îmi oprește înălțarea spre tărâmul celor mulți
Unde întunericul din mine va găsi locul cel sfânt.

Aș dori să schimb povestea și să scriu un început
Care să încheie totul, chiar și primul început
Și să se scufunde omul într-un loc fără de fund
Unde cartea se închide fără a scrie un cuvânt.

Atunci totul va fi moarte, va fi negru pretutindeni
Vom fi unul și cu altul, un concept de eu și tu,
Va fi pace și tăcere în imensul Univers,
Iar pământul va fi negru ca și soarele pe cer.

Dar cum toate sunt visare căci ce-i om, ca omul moare
Și se duce în depărtare către zarea cea mai mare
Unde șade peste noapte bunul nostru Dumnezeu
Ce în întunericul de afară hotărăște să mor eu...

More ...

Iluzie perfecta

Reconstituirea unui armistițiu dintr un eden al supremației

Se propaga unde consecutive ale inducției remarcante deziluziilor constantelor atracției

Reumplerea golurilor demult șterse se regăsesc afundate în izvoare ale cunoștințelor de pretutindeni

Și se dezambiguizeaza prototipuri felurite de implementări și alte desprinderi.

More ...

Ți-am dat liniștea

Am dat tot! Tot!

Ce este mai scump decât aurul sau mai dorit decât ciocolata, ce este divin și nu se poate compara cu nimic în acest univers?

Este cea mai mare comoară care poate dăinui în mintea și sufletul unui om.

Este întregirea și unirea familiei cerești.

Îmi lipsește….as da timpul înapoi, aș derula mai repede în viitor pentru ca în prezent știu sigur ca nu este.

Oare cat va mai dăinui chinul acesta care cuprinde întunecimea și totul.

Este gol și în același timp plin, este dezorganizat, dar în același timp vezi ceva pus la locul lui, este ultima lacrimă înainte de a seca totul în mine.

Și trezește-te căci nu mai este….. asta să fie pentru ceva ce a fost sau ai gândit, sau pt altcineva?

Strig către tine, te rogu te să te mai îndrepți și către mine, nu-mi lua de tot liniștea!

O clipă să mai pot fi ea….caci în zadar va fi totul și nu voi reuși.

More ...

PENTRU O CLIPĂ…

Pentru o clipă-n zor de ziuă,
Mi-am stins privirea-n tain de rouă,
Şi îmbrăcat cu haina dimineţii,
Păşit-am iar pe drumul scurt al vieţii...

Şi am privit cu teamă peste umăr,
La florile strivite fără număr,
Pe care pasul meu, cu umbra sa,
Le-a prefăcut în praf de stea...

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.