Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?

E o răsplată a durerii?

Sau un preludiu al acesteia?

Nu știu să-ți dau răspunsul,

Dar știu că e ceva...

Căci fericirea nu-i un lucru,

Să vezi când se începe

Sau sfârșește.

Ea trebuie trăită și gustată

De cel ce-o întâlnește.

Și mai cunosc un lucru!

Nefericit e omul ce cunoaște

Sfârșitul fericirii lui!

Căci nu mai poți trăi o zi,

De ai cunoște ziua morții tale!

Și mort e cel ce își cunoaște vremea,

Din ziua când a cunoscut-o.

Iar e nefericit acela

Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.

E un blestem al lumii noastre

Că tot ce-i sfânt are sfârșit.

Dar blând e Dumnezeul nostru,

Că ne-a ascuns orice soroc!

Category: Philosophical poem

All author's poems: david_filat

Date of posting: 16 февраля

Timp de citire: ~2 min.

Views: 520

Other poems by the author

Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,

O viața dură de pribeag am dus!

Credeam că tu mi le vei da pe toate,

Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.

Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!

Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!

Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,

Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,

Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,

E luat de un cumplit și rece vânt!

Un rob făr' de stăpân e al meu gând,

Și ca un câine, în lume e pribeag!

Adio, scump amor.... Adio!

More ...

Un suflet mort

Pribeag în lumea celor vii,

În trup prea viu

El hoinărește ziua.

El n'are nici dorinți,

Nici vise și nici patimi.

E împletit din suferinți.

Din visuri sparte

El cântă jale.

Cunoscător doar de dureri,

El știe să le 'ascundă-n taină,

Și zâmbetul lui larg pe buze.

O inimă zdrobit' ascunde,

Ce bate-n ritmul unui dor,

Un dor de ceea ce e veșnic,

Un dor de dragoste din vise,

Un dor de vise ne'nplinite...

More ...

Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?

Sau numai eu mă-ntreb

De-a fost o scurtă nebunie,

Un joc copilăresc, o piesă proastă

Sau asta a fost iubirea noastră?!

C-a fost iubire pentru tine,

Îmi vine greu să cred,

Când știu cât de ușor odinioară

Pe ceilalți, care te-au dorit

Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.

Sau, poate, m-ai iubit și tu

Cum a iubit și Cătălina

Pe sfântul ei Luceafăr răsărit

Din liniștea uitării,

Dând orizont nemărginit

Singurătății mării?!

Sau poate te-ai speriat și tu

Că viața îți vei petrece-o

Lângă un suflet singuratic

Ce alte lumi dorește să pătrundă?!

De-i astfel, tu să știi, iubit-o,

Că lumea sufletului tău

Am vrut eu s-o pătrund.

Crezând că tu îl vrei pe-al meu,

Și împreună să zidim în ele

Grădină Raiului pierdut,

Ca să trăim pe veci în ea.

De n-ai putut să birui frica,

Atunci nu m-ai iubit nicicând.

Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!

Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!

Am vrut să fiu iubit de tine!

Dar nu am fost...

Și dacă nu am fost iubit,

Eu sunt la fel de efemer...

Și zilele ce mi-au rămas,

În negura le voi petrece

Acelei morți, ce pe pământ,

Noi o numim "TĂCERE"

More ...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!

Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!

Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,

Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!

Credeam că-s liber, credeam că-s eu,

Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!

O piesă proastă joc de când mă știu,

Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!

Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,

Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.

Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,

Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.

Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.

Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!

De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,

Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!

Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,

Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!

More ...

Poems in the same category

răspunsuri multiple

răspunsurile tale dor de cele mai multe ori,

deși câteodată mă fac să mai zâmbesc,

nu este un moment prea des.

răspunsuri vagi îmi dai acum,

ai uitat cum ne purtăm în trecut?

acum treci prin fața mea

fără a mă saluta..

răspunsuri caut în acest timp,

și nu le găsesc, îmi vine să suspin!

deoarece știu ca am greșit

dar totuși nu pot încă desluși.

un mister e tot ceea ce faci,

orice cuvânt pe care îl îmbraci,

toate răspunsurile îmi dau de gândit…

eu cu ce naiba am greșit?!

răspunsuri vagi,

răspunsuri scurte,

toate acum sunt întrerupte.

nu mai e ca în trecut,

când îmi făceai romane chiar și la un strănut.

îți cer înapoi răspunsuri,

mult mai complexe decât niște lucruri,

scrise doar pe un ecran

de parc-ai fi un tiran.

un răspuns doar îmi doresc,

ca să pot urca spre cer,

spune-mi unde s-a rupt firul

ca să-mi pot cultiva încontinuu trandafirul.

un ultim răspuns îți cer,

un răspuns scurt și lejer,

vreau să știu o dată ce …

am făcut pentru a nu primi o reîntoarcere.

More ...

PREA OCUPAT

Prea ocupat cu truda cea pustie,
Un an se trece cât o zi – se ştie –
Un dram de sare te-înfierează-n sârg,
Ştergându-ţi sloava celor care plâng.

Pruncii se înalţă-n umbra casei tale,
Ne-mai-tânjind să vadă-un fir de soare.
Ţi-e viaţa searbădă şi mută,
Iar noaptea, fără vise, cruntă.

În zori de zi te spinteci cu ocară,
În zâmbet trist te-apleci şi te-nfioară
Povara nesfârşitelor porunci
Şi-a simţămintelor pe care-n urmă le arunci.

Căci tihna nu ţi-e zbor; spre hău te-neci,
Din care-n silă, în lacrimi, te hrăneşti.
Mocirla-ntunecată a gândurilor goale
Te-atrage spre-adâncimi demenţiale.

În cuşca descărnată-a minţii fade
Nu mai e loc de cântec, de balade,
Doar inima – călău fără blândeţe –
Mai dă semnal slăbit de bătrâneţe.

Îngenunchiat, împărtăşeşti la cine-ascultă
Tristeţea fără margini şi desculţă
A-sufletului zdrenţuit de zile grele,
Nerăbdător privind eliberarea către stele.

Prea ocupat, nevinovat, că laşi în urmă
Trup plin de viaţă-n care corbii scurmă.
Te-ai repezit spre slava celor ce te-nvaţă
Calea sfârşită a regatului fără de viaţă.

În zorii nopţii-apune-o geană-n mii de stele;
Shibalba-i steaua-poartă către ele,
Străluminându-mi drumul infernal al nopţii,
Topind din mine seva dulce a vieţii.

More ...

Bătrâneţea nu este o povară

Bătrâneţea nu este o povară,

Nu este o haină grea.

Ea este o comoară pentru acei,

Care sănătatea o pot păstra.

Bătrâneţea nu este o povară

Ea este o cunună de Lauri.

Trimisă de zeii cereşti,

Dacă ştii viaţa cu adevărat s-o preţuieşti!

Bătrâneţea nu este o povară.

E un amurg frumos de vară

E un strop de rouă,

Este un început de cale nouă.

Bătrâneţea nu este o povară

Este o frumoasă melodie

Cântată la o chitară,

Este o splendidă poezie!

Scrisă de bunici pentru nepoţi şi nepoţele.

Bătrâneţea nu este o povară,

Este ca cerul presărat,

Cu mii şi mii de stele.

More ...

Cuprins de mirare

În timiditatea zorilor, timid - pipăi mucul de țigară,

stors de nicotina trecutului, îngrămădesc...

La început - firava cenușă,

ușor, decopertez foița,

înveliș cu înveliș...

După un timp, răbdarea îmi aparține,

strecor mâna, în mâna celui care,

fără să mă cunoască a izbăvit în strădanie,

învelișul...

Descopăr neliniștea și neliniștea acelui om,

care, în trecere, a isprăvit să mai creadă,

simțind la fel - a împachetat până în ultimul rol,

cuprins de mirare!

More ...

DILEMA

Mă îndrept spre o răscuce

Nu știu drumul unde mă duce!...

Chipurii stranii ,cu priviri viclene

Vin să mă cheme.De voi merge

Pe calea ce mi-o arată

Voi avea ,o viață îmbelșugată

Cupa vieții cu dulceașă ,

Vedeți asta e problema

Nu știu să rezolv dilema !...

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.