Parfum
Parfumul tău de iasomie
împerecheat cu banalul miros viu
de suflet înduioșat,
îl spulber ușor ca-ntr-o magie
spre luna plină
a trupului meu vinovat.
Îmi scot inima afara
și o privesc cu lacrimi reci
formate într-un abis
dorind să se transforme-ntr-o boală
din care doar tu o poți salva,
ducând-o în paradis.
Aş dori ca inima mea acum spulberată
să se contopeasca în trupul tău
ușor delicat,
să devenim o singură culoare însuflețită
de neșters,
așa cum eram la un moment dat.
Aşa cum eram la un moment dat.
Parfumul tău e acum mort
asemenea unei flori veștejite
din care şi culorile au dispărut.
Simt că așa trebuie să mă comport
pentru a nu lăsa să piară
mirosul tău pierdut.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Epigrame VII
Poem: Pas secund
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: Ochii tăi doi licurici
Poem: Strălucirea iubirii pierdute
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Mândria
Poem: Amăgiri de primăvară
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO