O numeam acasa
Doar noi doi și restaurantul japonez.
Lumina slaba pe masa reflecta fata ta
Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"
Unde ne am obişnuit cu liniştea
E parte din noi.
Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,
Dar nu simt ca merge
Asa ca deschide fereastra,
Poate ne trebuie aer
Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,
Care taie orice chef de viata.
Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,
Care tipa la noi ca se dam la o parte
Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.
Mergem spre podul ce traversează
Marea de probleme tumultuoase,
Îndreptându-ne spre locul rece
Care odată se numea acasă,
Acum a rămas o neluminata casa
Poems in the same category
Zâmbete de Fier
Nu suntem triști ci doar fugim de fericire cu frica costurilor ei
Fiindcă inima noastră e o fortăreață, zidită cu lacrimi și dorințe nerostite
Iar sufletul nostru e doar o pădure de sentimente, unde fiecare emoție înflorește și se stinge
Singurătatea ne înghite în pustiul infinit, unde nici un ecou nu răspunde chemării noastre
Dar avem voie să rămânem doar puternici căci lacrima când s-a vărsat a pătat a fiecăruia nostru veșmânt
N-a ratat nicio inimă, și-a blestemat-o punând-o în izul etern al singurătății
Și durerea ne sfâșie precum un vultur nemilos, lăsând urme adânci pe pielea noastră
Nu suntem triști doar fugim după tot ceea ce noi am iubit, conștienți că nu ne va iubi niciodată
Nu suntem triști căci am fost construiți din piele și oase, dar forțați sa trăim ca și cum am fi de fier
Nu suntem triști, așteptăm să trecă doar ziua de azi și altele în speranța unei zile mai bune, unde soarele să alunge toată putreziciunea ce ni se scufundă-n ceafă și mădular
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Poate-n altă viață...
Pășesc noaptea pe cărări ascunse între stele,
Ziua rătăcesc pe drumurile ascunse la vedere,
Gândurile-mi sunt negre, bolnave pline de durere,
Va veni și ziua-n care o să-mi iau la revedere....
Voi pleca și nimeni n-o să știe,
În spate cărarea îmi va fi pustie,
În față sfârșitul inevitabil,
Să mă-ntorc puțin probabil........
Nu mai suport,
Nu mai rezist,
Deja sunt mort,
Doar că încă exist.......
Poate-n altă viață o să fiu mai optimist,
Poate-n altă viață o s-am tot ce mi-am dorit,
Poate-n astă viață mi-e interzis să fiu fericit,
Vreau să mor chiar dacă cu durerea m-am obișnuit.....
Învie-mi amorul
Tu ești un haos dulce-n amintire,
Un vuiet surd ce-mi bântuie iubirea.
M-ai lăsat singură, fără vreo știre,
Să-mi scriu pe foi durerea, rătăcirea.
Te văd în umbre, te aud în ploi,
Dar ești doar vis, doar fum, doar absență.
În fiecare vers mai mor un strop din noi,
Căci tu erai a inimii prezență.
Ce-ai fost? Ce ești? O taină de departe,
Un labirint în care m-am pierdut.
Și azi mă-ntreb de ce speranța moarte
Îmi strigă să te-aștept. Dar tu-ai tăcut.
Mi-e sufletul o casă dărâmată,
Un colț pustiu, uitat de Dumnezeu.
Și-n tot ce scriu, iubirea-i inventată,
Dar nu ți-o dau – rămâne un clișeu.
Aș vrea să vii, să-mi spargi tăcerea grea,
Să-mi iei cuvintele, să le faci vii.
Să te iubesc, nu doar în mintea mea,
Ci-n fiecare clipă ce-am trăi.
Dar ești departe. Ești un vis pierdut.
Eu scriu cu disperare, dar e fum.
Și mă întreb de ce-ai plecat tăcut,
Lăsându-mă să-nfrunt al lumii drum.
Oh, noapte frumoasa
Oh, noapte frumoasa
Stii ca inima ma apasa
Dorul de ea nu ma mai lasa
Nici nu m-as mai duce acasa
Oh, noapte frumoasa
Stelele iti stralucesc
Pasii mei lenti, nu te mai chinuiesc
Privirea o am abatuta, amarul asta ma usuca
Oh, noapte frumoasa,
Tovarasa mi-ai devenit
As sta cu tine la discutii,
Dar s-a crapat de zi.
Oh, noapte frumoasa,
Ce repede tu pleci,
Precum iubita mea cand a plecat
Si m-a lasat cu ochii reci.
Oh, noapte frumoasa,
Te astept din nou
Diseara, la locul nostru,
Langa foisor!
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Zâmbete de Fier
Nu suntem triști ci doar fugim de fericire cu frica costurilor ei
Fiindcă inima noastră e o fortăreață, zidită cu lacrimi și dorințe nerostite
Iar sufletul nostru e doar o pădure de sentimente, unde fiecare emoție înflorește și se stinge
Singurătatea ne înghite în pustiul infinit, unde nici un ecou nu răspunde chemării noastre
Dar avem voie să rămânem doar puternici căci lacrima când s-a vărsat a pătat a fiecăruia nostru veșmânt
N-a ratat nicio inimă, și-a blestemat-o punând-o în izul etern al singurătății
Și durerea ne sfâșie precum un vultur nemilos, lăsând urme adânci pe pielea noastră
Nu suntem triști doar fugim după tot ceea ce noi am iubit, conștienți că nu ne va iubi niciodată
Nu suntem triști căci am fost construiți din piele și oase, dar forțați sa trăim ca și cum am fi de fier
Nu suntem triști, așteptăm să trecă doar ziua de azi și altele în speranța unei zile mai bune, unde soarele să alunge toată putreziciunea ce ni se scufundă-n ceafă și mădular
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Poate-n altă viață...
Pășesc noaptea pe cărări ascunse între stele,
Ziua rătăcesc pe drumurile ascunse la vedere,
Gândurile-mi sunt negre, bolnave pline de durere,
Va veni și ziua-n care o să-mi iau la revedere....
Voi pleca și nimeni n-o să știe,
În spate cărarea îmi va fi pustie,
În față sfârșitul inevitabil,
Să mă-ntorc puțin probabil........
Nu mai suport,
Nu mai rezist,
Deja sunt mort,
Doar că încă exist.......
Poate-n altă viață o să fiu mai optimist,
Poate-n altă viață o s-am tot ce mi-am dorit,
Poate-n astă viață mi-e interzis să fiu fericit,
Vreau să mor chiar dacă cu durerea m-am obișnuit.....
Învie-mi amorul
Tu ești un haos dulce-n amintire,
Un vuiet surd ce-mi bântuie iubirea.
M-ai lăsat singură, fără vreo știre,
Să-mi scriu pe foi durerea, rătăcirea.
Te văd în umbre, te aud în ploi,
Dar ești doar vis, doar fum, doar absență.
În fiecare vers mai mor un strop din noi,
Căci tu erai a inimii prezență.
Ce-ai fost? Ce ești? O taină de departe,
Un labirint în care m-am pierdut.
Și azi mă-ntreb de ce speranța moarte
Îmi strigă să te-aștept. Dar tu-ai tăcut.
Mi-e sufletul o casă dărâmată,
Un colț pustiu, uitat de Dumnezeu.
Și-n tot ce scriu, iubirea-i inventată,
Dar nu ți-o dau – rămâne un clișeu.
Aș vrea să vii, să-mi spargi tăcerea grea,
Să-mi iei cuvintele, să le faci vii.
Să te iubesc, nu doar în mintea mea,
Ci-n fiecare clipă ce-am trăi.
Dar ești departe. Ești un vis pierdut.
Eu scriu cu disperare, dar e fum.
Și mă întreb de ce-ai plecat tăcut,
Lăsându-mă să-nfrunt al lumii drum.
Oh, noapte frumoasa
Oh, noapte frumoasa
Stii ca inima ma apasa
Dorul de ea nu ma mai lasa
Nici nu m-as mai duce acasa
Oh, noapte frumoasa
Stelele iti stralucesc
Pasii mei lenti, nu te mai chinuiesc
Privirea o am abatuta, amarul asta ma usuca
Oh, noapte frumoasa,
Tovarasa mi-ai devenit
As sta cu tine la discutii,
Dar s-a crapat de zi.
Oh, noapte frumoasa,
Ce repede tu pleci,
Precum iubita mea cand a plecat
Si m-a lasat cu ochii reci.
Oh, noapte frumoasa,
Te astept din nou
Diseara, la locul nostru,
Langa foisor!
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Other poems by the author
Scut obosit…
Timpul a venit, când poți să faci ceva,
Dar gândurile-ți zdrobesc orice pas,
Nu vrei să vezi sau ești orbită?
Te-ntrebi dacă sensul e pentru tine,
Sau e doar o iluzie,
ce-ți aparține fără drepturile de autor.
Închide fereastra, frigul te-nconjoară,
Scufundă vinovăția în fundul mării tale,
Închide ochii, dar veghează-n
seară cu ochii întredeschiși.
Trage plapuma, un zid între lumi,
sau o minciună a minții tale?
Desparte emoții, cu pensete și spumi,
Încetează cu filmele de doi bani.
Te-ar durea cu adevărat, adânc,
Sau doar mimezi durerea,
un joc stricat mecanic?
Anxietatea te strânge, ca un laț,
Dar te încălzește până-n suflet.
Inima-ți sufocă,
fugi de-acest spațiu strâmt sub pat?
Mintea-ți fuge, tavanul se prăbușește,
Haosul îți prinde glas în cap,
Poate nu-i atât de rău.
Vrei să scapi,
dar unde te-ascunzi, în noapte?
Luna tânjește după soare,
dar tu după ce tânjești?
Corpul, un trădător, nu-ți mai răspunde,
Îi ceri să facă ceva, el tace, se ascunde.
Îți ceri ție să te salvezi, dar cine te ataca?
Te simți urmărită, de umbre reci,
Ești tu, sau mintea-ți bolnavă,
ce-o creezi acum?
Vrei să spui ceva, dar cuvintele-s dezgolite,
Nu scuză starea, ce-n tine se-nfășoară nici acum.
Privești ușa, ca un prădător în așteptare,
Miroase a lalele roz, cu moarte-n fiecare petală,
Un sfârșit de odihnă, amară și fatală.
Un pachet întreg de esec și esență de vanilie
Pentru ruinele din jurul minții,
Un scut obosit.
Dorul și sufletul
Plăng pe aceste pagini,
Ca să nu plâng în fața lor.
De frică să nu îmi pese,
Cât timp îmi este dor.
Dor de casă, dor de pace,
Dor de tot ce este bun.
Dorul meu, de chin distrus,
Iar ultima speranță, așa s-a dus.
Ultimă speranță, unde ai plecat?
Am nevoie de tine, în momente de uitat.
Momente ce ucig sufletu,
Fără pic de milă,
Ce-l străpung repetat fără a se opri.
Vreau acasă, unde e liniște,
Unde durerea dispare,
Dar n-am casă adevărată,
Doar o mică tulburare.
Vreau un loc doar al meu,
Unde nimeni nu poate intra,
Unde pot fi eu, fără grija altuia.
Idei bune nu am,
Dar am un suflet care
Crește neîncetat, în durere mare.
Durere ce nu pot explica
Prin cuvinte,
Rău mi-se face la gândul răului ce mă poate face să nu mai fiu eu.
Recitaluri - ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
dă-ne nouă pâinea
cea de toate zilele.
Ajută -ne Doamne să ne îndreptăm
de la fapte rele
ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Poezie 3
Apocalipsa cap 14 versetul 9:
"Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, vă bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu... fiara =catolicismul, imperiul roman și Uniunea Europeană. Apocalipsa.13 :5 : "...Și i s-a dat "putere să lucreze 42 de luni." 42×30=1260 ani,căci 1 ziuă este =1 anaflam asta din Vechul Testament, cartea Ezechiel,cap.4 cu v 6 !:"...îți pun câte o zi pentru fiecare an."Cit Apoc.12:6 ... icoana fiarei=sau TV-ul ,sau NATO. Semnul fiarei =ziua dintâi a săptămânii la DUXINECA =666 cu cifre romane. Biserica catolică a primit putere prin editura de la Milano 538 până la omorârea ANTIHRIStului de la Vatican de către Napoleon 1798 .Pe coroana triplă papale e scris :VICARIVS FILI DEI=666! Fiara a doua de la Apoc.cap.13 =AMERICA SUA. Semnul sfânt =Sabatul odihna =Sâmbăta:Ezechiel 20 cu v.11,12:"Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei pentru ca să știe "că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. " !E,ec.20 cu v 20,21 etc. ..... . .............. !!Isaia 66 cu 23 etc. . ..... !"...fuga voastră să nu fie în o zi de Sabat "EvMi-am riscat șansele de trăire veșnică pentru voi." "anti =în locul,în loc de.
Care este sensul vieții?
Azi trăiesc, și mâine e la fel,
Și fiecare zi e dejà-vu,
Nu se mai poate alfel,
Și parcă sensul e pierdut.
Dar îți vine iar un zâmbet –
Dulce, cald și sclipitor.
Iată, norocosul meu bilet
Spre fericitul viitor.
Acum cunosc eu vieții sensul,
Pe care o trăiesc –
Atât de ușor e răspunsul:
E ceea, ce mă face să zâmbesc.
Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.
Scut obosit…
Timpul a venit, când poți să faci ceva,
Dar gândurile-ți zdrobesc orice pas,
Nu vrei să vezi sau ești orbită?
Te-ntrebi dacă sensul e pentru tine,
Sau e doar o iluzie,
ce-ți aparține fără drepturile de autor.
Închide fereastra, frigul te-nconjoară,
Scufundă vinovăția în fundul mării tale,
Închide ochii, dar veghează-n
seară cu ochii întredeschiși.
Trage plapuma, un zid între lumi,
sau o minciună a minții tale?
Desparte emoții, cu pensete și spumi,
Încetează cu filmele de doi bani.
Te-ar durea cu adevărat, adânc,
Sau doar mimezi durerea,
un joc stricat mecanic?
Anxietatea te strânge, ca un laț,
Dar te încălzește până-n suflet.
Inima-ți sufocă,
fugi de-acest spațiu strâmt sub pat?
Mintea-ți fuge, tavanul se prăbușește,
Haosul îți prinde glas în cap,
Poate nu-i atât de rău.
Vrei să scapi,
dar unde te-ascunzi, în noapte?
Luna tânjește după soare,
dar tu după ce tânjești?
Corpul, un trădător, nu-ți mai răspunde,
Îi ceri să facă ceva, el tace, se ascunde.
Îți ceri ție să te salvezi, dar cine te ataca?
Te simți urmărită, de umbre reci,
Ești tu, sau mintea-ți bolnavă,
ce-o creezi acum?
Vrei să spui ceva, dar cuvintele-s dezgolite,
Nu scuză starea, ce-n tine se-nfășoară nici acum.
Privești ușa, ca un prădător în așteptare,
Miroase a lalele roz, cu moarte-n fiecare petală,
Un sfârșit de odihnă, amară și fatală.
Un pachet întreg de esec și esență de vanilie
Pentru ruinele din jurul minții,
Un scut obosit.
Dorul și sufletul
Plăng pe aceste pagini,
Ca să nu plâng în fața lor.
De frică să nu îmi pese,
Cât timp îmi este dor.
Dor de casă, dor de pace,
Dor de tot ce este bun.
Dorul meu, de chin distrus,
Iar ultima speranță, așa s-a dus.
Ultimă speranță, unde ai plecat?
Am nevoie de tine, în momente de uitat.
Momente ce ucig sufletu,
Fără pic de milă,
Ce-l străpung repetat fără a se opri.
Vreau acasă, unde e liniște,
Unde durerea dispare,
Dar n-am casă adevărată,
Doar o mică tulburare.
Vreau un loc doar al meu,
Unde nimeni nu poate intra,
Unde pot fi eu, fără grija altuia.
Idei bune nu am,
Dar am un suflet care
Crește neîncetat, în durere mare.
Durere ce nu pot explica
Prin cuvinte,
Rău mi-se face la gândul răului ce mă poate face să nu mai fiu eu.
Recitaluri - ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
dă-ne nouă pâinea
cea de toate zilele.
Ajută -ne Doamne să ne îndreptăm
de la fapte rele
ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Poezie 3
Apocalipsa cap 14 versetul 9:
"Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, vă bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu... fiara =catolicismul, imperiul roman și Uniunea Europeană. Apocalipsa.13 :5 : "...Și i s-a dat "putere să lucreze 42 de luni." 42×30=1260 ani,căci 1 ziuă este =1 anaflam asta din Vechul Testament, cartea Ezechiel,cap.4 cu v 6 !:"...îți pun câte o zi pentru fiecare an."Cit Apoc.12:6 ... icoana fiarei=sau TV-ul ,sau NATO. Semnul fiarei =ziua dintâi a săptămânii la DUXINECA =666 cu cifre romane. Biserica catolică a primit putere prin editura de la Milano 538 până la omorârea ANTIHRIStului de la Vatican de către Napoleon 1798 .Pe coroana triplă papale e scris :VICARIVS FILI DEI=666! Fiara a doua de la Apoc.cap.13 =AMERICA SUA. Semnul sfânt =Sabatul odihna =Sâmbăta:Ezechiel 20 cu v.11,12:"Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei pentru ca să știe "că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. " !E,ec.20 cu v 20,21 etc. ..... . .............. !!Isaia 66 cu 23 etc. . ..... !"...fuga voastră să nu fie în o zi de Sabat "EvMi-am riscat șansele de trăire veșnică pentru voi." "anti =în locul,în loc de.
Care este sensul vieții?
Azi trăiesc, și mâine e la fel,
Și fiecare zi e dejà-vu,
Nu se mai poate alfel,
Și parcă sensul e pierdut.
Dar îți vine iar un zâmbet –
Dulce, cald și sclipitor.
Iată, norocosul meu bilet
Spre fericitul viitor.
Acum cunosc eu vieții sensul,
Pe care o trăiesc –
Atât de ușor e răspunsul:
E ceea, ce mă face să zâmbesc.
Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.