Category: About parental home
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 17 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 289
Poems in the same category
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Graiul amintirilor
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
De vremea când mergeam cu ei
Sã strângem snopii de tulei
Şi când bunicul îmi era
Mai mult decât un tatã.
Cum scârţâia uşa-n ţâţâni,
Sã intre bunu-n tindã!
Vãd coasa ce-o ţinea în mâini,
Simt apa rece din fântâni;
Şi n-are cum!... Da, n-are cum,
Un dor sã nu mă prindã!
Mã vãd din nou, parcã-n ocol
Umplând borcane goale
Şi cu nisip, şi cu nãmol
Ieşind afarã-n capul gol,
Pe când fierbea, la foc domol,
Ciolanul, pe sarmale.
Mi-aduc aminte ca acum
Şi lacrimi curg şiroaie...
Cum se-nãlţa din coşuri, fum,
Şi cum sãream, cum sã vã spun...
În balta tulbure din drum
Dupã o zi de ploaie.
Mi-e dor de turmele de miei,
De holdele arate;
De primãveri, de ghiocei,
De grauri, ce-aduceau cu ei
Vreun cântec sau vreun obicei,
Din ţãri îndepãrtate.
Şi cum sã nu îţi aminteşti
Ieşirile-n naturã,
De liniştea din Dobârleşti,
De verile scãldate-n foc,
De soare, de cãldurã...
De vechiul ceai din flori de soc,
De vreun drumeţ, care-avea loc
La noi în bãtãturã?
De mama, care ne-aştepta
Cu turte, în cãmarã,
De ciorba care clocotea
Sub jarul "foc şi parã",
De rândunica ce ţipa,
Din zori şi pânã-n searã!...
Ah, Doamne, caldã mai era
Cãsuţa de la ţarã!
De toamna, ce punea-n cântar
Veşmintele, ca plumbul;
De prima zi a lui Gustar
Când bunu', mare gospodar,
Îşi pregãtea un pãlimar
Sã suie-n pod porumbul.
De-atâtea ori am strãbãtut
Cãrãrile Poienii!
Când vântul trist, trecea tãcut
Mişcându-mi oalele de lut...
Şi-atâtea toamne au trecut
De-atunci, prin sita vremii!
De iernile care, venind,
Pãreau cã nu mai pleacã;
De când strângeam trifoiu-n Grind,
De vechi rugini, care se prind
De piatra coasei, care stã
De astã-varã-n teacã...
Dar, în sfârşit, plecau tiptil
Şi fãrã sã-mi dau seama;
Iar eu fugeam, fiind copil
Şi aprindeam câte-un fitil,
Dorind sã vinã-ntâi april,
S-o pãcãlesc pe mama...
Aşa fusese pe la noi,
Cu multã vreme-n urmã.
Dar, parcã totul s-a schimbat:
Plecat-au oamenii din sat,
De-ogoare nu le-a mai pãsat,
Nici câinilor, de turmã.
Deplâng, după atâţia ani,
Acele scumpe clipe!...
Mã tem cã vor rãmâne-orfani
Mai-tinerii contemporani,
Având şi case, având şi bani,
Statut de "tipi" şi "tipe":
Din vremurile de demult,
Nu fac icoane şi nici cult
Dar ştiu cã n-or mai vrea nicicând,
Nicicând sã se-nfiripe!...
O casuta ca in povesti
Cand te am vazut, m-am bucurat.
Cu pasi marunti m am apropiat,
Mi-ai aratat cat ma iubesti,
Dar n ai putut sa imi vorbesti.
Te visam, si radeam, si plangeam...
Cu gandul la disparitia ta,
Si in vise eu fugeam
Ca sa nu se intample asa.
Anii trec iar tu dispari,
Ca o pasere calatoare.
Cand e bine tu apari,
Ca o floare otrăvitoare
Un inger m-a oprit pe drum,
Dar eu nu am observat
Ca ea mereu a indurat
Ce el a facut scrum.
O casuta ca in povesti
O poveste doar a noastra
Spune lumii cine esti,
Pana nu devii nevasta.
O poveste avem toti,
Doar ca lumea nu e atenta.
Unii sunt doar niste hoti,
Dar povestea e secreta...
Acasă, la Chișinău
Chișinăul meu, oraș al dorului,
Te port în piept, cu pași ușori și tăcuți,
Sub cerul tău, mă pierd în amintiri,
Pe străzile tale, timpul e mai blând.
Te-am văzut în fiecare dimineață,
Cu colțuri vechi, ce spun povești,
Fiecare piatră ascunde o taină,
Iar fiecare vânt îți adie speranțe.
Bulevardul Ștefan, te-am simțit mereu aproape,
Cu arbori bătrâni, ce țin la umbra lor
Mă ascund în tine, îți cunosc mirosul,
Al toamnei, al primăverii, al zăpezii, al dorului.
Chișinăul meu, cu suflet de pământ,
Îți simt bătaia în fiecare colț,
În piețele tale, în parcuri și cafenele,
Sub luminile serii, unde visele se topesc.
Pe malul Bâcului, unduirea apei
Îmi aduce liniște, îmi dă răgaz,
Și-n fiecare clădire veche,
Se ascund povești de altă viață, alte vremuri.
Chiar și în fața zilelor gri,
Tu rămâi orașul meu iubit,
Împărtășind cu mine fiecare clipă,
Chişinău, orașul meu, în inima ta mă regăsesc.
Casa părintească
Casă părintească leagăn îngeresc
acolo doi ochi dragi duios privesc
Casă părintească ești magnet divin
unde nu aș fi, la tine revin.
Casă părintească suflet de dor plin
când ajung la tine genunchii îmi înclin
Doar pe pragul tău liniștea îmi găsesc
casă părintească, veșnic te iubesc.
Casă părintească tu ești vocea mamei care,
și acum o aud cum ne strigă la mâncare
Casă părintească cu geamuri spre drum
de acolo am pornit în viață om bun.
Casă părintească, cuibușor de rai
inima ta bate după cânt de nai
Aici fost-am educat în spirit creștin
Casă părintească locul meu divin.
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
Graiul amintirilor
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
De vremea când mergeam cu ei
Sã strângem snopii de tulei
Şi când bunicul îmi era
Mai mult decât un tatã.
Cum scârţâia uşa-n ţâţâni,
Sã intre bunu-n tindã!
Vãd coasa ce-o ţinea în mâini,
Simt apa rece din fântâni;
Şi n-are cum!... Da, n-are cum,
Un dor sã nu mă prindã!
Mã vãd din nou, parcã-n ocol
Umplând borcane goale
Şi cu nisip, şi cu nãmol
Ieşind afarã-n capul gol,
Pe când fierbea, la foc domol,
Ciolanul, pe sarmale.
Mi-aduc aminte ca acum
Şi lacrimi curg şiroaie...
Cum se-nãlţa din coşuri, fum,
Şi cum sãream, cum sã vã spun...
În balta tulbure din drum
Dupã o zi de ploaie.
Mi-e dor de turmele de miei,
De holdele arate;
De primãveri, de ghiocei,
De grauri, ce-aduceau cu ei
Vreun cântec sau vreun obicei,
Din ţãri îndepãrtate.
Şi cum sã nu îţi aminteşti
Ieşirile-n naturã,
De liniştea din Dobârleşti,
De verile scãldate-n foc,
De soare, de cãldurã...
De vechiul ceai din flori de soc,
De vreun drumeţ, care-avea loc
La noi în bãtãturã?
De mama, care ne-aştepta
Cu turte, în cãmarã,
De ciorba care clocotea
Sub jarul "foc şi parã",
De rândunica ce ţipa,
Din zori şi pânã-n searã!...
Ah, Doamne, caldã mai era
Cãsuţa de la ţarã!
De toamna, ce punea-n cântar
Veşmintele, ca plumbul;
De prima zi a lui Gustar
Când bunu', mare gospodar,
Îşi pregãtea un pãlimar
Sã suie-n pod porumbul.
De-atâtea ori am strãbãtut
Cãrãrile Poienii!
Când vântul trist, trecea tãcut
Mişcându-mi oalele de lut...
Şi-atâtea toamne au trecut
De-atunci, prin sita vremii!
De iernile care, venind,
Pãreau cã nu mai pleacã;
De când strângeam trifoiu-n Grind,
De vechi rugini, care se prind
De piatra coasei, care stã
De astã-varã-n teacã...
Dar, în sfârşit, plecau tiptil
Şi fãrã sã-mi dau seama;
Iar eu fugeam, fiind copil
Şi aprindeam câte-un fitil,
Dorind sã vinã-ntâi april,
S-o pãcãlesc pe mama...
Aşa fusese pe la noi,
Cu multã vreme-n urmã.
Dar, parcã totul s-a schimbat:
Plecat-au oamenii din sat,
De-ogoare nu le-a mai pãsat,
Nici câinilor, de turmã.
Deplâng, după atâţia ani,
Acele scumpe clipe!...
Mã tem cã vor rãmâne-orfani
Mai-tinerii contemporani,
Având şi case, având şi bani,
Statut de "tipi" şi "tipe":
Din vremurile de demult,
Nu fac icoane şi nici cult
Dar ştiu cã n-or mai vrea nicicând,
Nicicând sã se-nfiripe!...
O casuta ca in povesti
Cand te am vazut, m-am bucurat.
Cu pasi marunti m am apropiat,
Mi-ai aratat cat ma iubesti,
Dar n ai putut sa imi vorbesti.
Te visam, si radeam, si plangeam...
Cu gandul la disparitia ta,
Si in vise eu fugeam
Ca sa nu se intample asa.
Anii trec iar tu dispari,
Ca o pasere calatoare.
Cand e bine tu apari,
Ca o floare otrăvitoare
Un inger m-a oprit pe drum,
Dar eu nu am observat
Ca ea mereu a indurat
Ce el a facut scrum.
O casuta ca in povesti
O poveste doar a noastra
Spune lumii cine esti,
Pana nu devii nevasta.
O poveste avem toti,
Doar ca lumea nu e atenta.
Unii sunt doar niste hoti,
Dar povestea e secreta...
Acasă, la Chișinău
Chișinăul meu, oraș al dorului,
Te port în piept, cu pași ușori și tăcuți,
Sub cerul tău, mă pierd în amintiri,
Pe străzile tale, timpul e mai blând.
Te-am văzut în fiecare dimineață,
Cu colțuri vechi, ce spun povești,
Fiecare piatră ascunde o taină,
Iar fiecare vânt îți adie speranțe.
Bulevardul Ștefan, te-am simțit mereu aproape,
Cu arbori bătrâni, ce țin la umbra lor
Mă ascund în tine, îți cunosc mirosul,
Al toamnei, al primăverii, al zăpezii, al dorului.
Chișinăul meu, cu suflet de pământ,
Îți simt bătaia în fiecare colț,
În piețele tale, în parcuri și cafenele,
Sub luminile serii, unde visele se topesc.
Pe malul Bâcului, unduirea apei
Îmi aduce liniște, îmi dă răgaz,
Și-n fiecare clădire veche,
Se ascund povești de altă viață, alte vremuri.
Chiar și în fața zilelor gri,
Tu rămâi orașul meu iubit,
Împărtășind cu mine fiecare clipă,
Chişinău, orașul meu, în inima ta mă regăsesc.
Casa părintească
Casă părintească leagăn îngeresc
acolo doi ochi dragi duios privesc
Casă părintească ești magnet divin
unde nu aș fi, la tine revin.
Casă părintească suflet de dor plin
când ajung la tine genunchii îmi înclin
Doar pe pragul tău liniștea îmi găsesc
casă părintească, veșnic te iubesc.
Casă părintească tu ești vocea mamei care,
și acum o aud cum ne strigă la mâncare
Casă părintească cu geamuri spre drum
de acolo am pornit în viață om bun.
Casă părintească, cuibușor de rai
inima ta bate după cânt de nai
Aici fost-am educat în spirit creștin
Casă părintească locul meu divin.
Other poems by the author
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Cifrele-n iubire
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Dacă nu ai prețuit-o fiind tu, atât de rău,
Atunci când nu-și dorea absurditatea ta
Nu mai fi tu un asemeni rătăcit de nătărău.
Două procente au fost ca să te visezi alături!
Da! Asta a fost pe la-nceput d-acest drum,
Dar de ce acum crezi c-ar fi mai multe laturi
Sunt tot aceleași, mai mult văzut-ai tu necum.
Trei procente de credeai c-ai fi c-al ei soare!
Crezi că orice-ai face mereu vei fi așa văzut?
De ce crezi tu asta? Poți fi doar ca o scrisoare...
A cărei importanță cu mult a decăzut...
Patru procente dacă din greșeli absurd de grele
Vei mai reuși tu dragostea să i-o amplifici!
Crezând c-ar trece totul la fel cum trec și orele,
Te pierzi în târzia-ți deșteptare-n care pici...
Cinci, șase, șapte, opt... mai e nevoie ca să număr?
Știi, știi totul bine! Făr' din nou ca să-ți confirm,
Fără c-as mai meditezi, ia și-o du-nspre adevăr,
Cale-n drum i-o luminează pân' la margine de țărm!
Joacă-te ca un copil, dar fii unul matur în spate,
Rău nicicând nu-ți va spune, ia atent și o ascultă,
Ascultă ca un bun prieten sau ca un dornic frate,
Nu o pierde, ține-o lângă tine, ține-o permanentă!
O sută de procente, infinitul ea te va iubi!
Iar pentru a-ți dovedi, în genunchi n-o vei vedea,
Ascultă doar și crede oriunde ș-tot ce-ți va vorbi,
Răspunzând-i înapoi doar tu și cu iubirea!
18.10.24
Dacă aș fi...
Dacă aș fi ca soarele
Ți-aș fi alături mereu,
Ți-aș lumina cărările
Mergând ca un leu.
Dacă aș fi ca aerul
Te-aș însoți mereu,
Te-aș feri de gerul
Ce trece-n șemineu .
Dacă aș fi ca o idee
Te-aș înconjura mereu,
Te-aș conduce pe alee
Găsind un nou antreu.
Dacă aș fi ca
...
06.10.24
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Nou capitol
Per ansamblu-n evocare,
Pe deplin, fiind memoral
Prin ticheta de stocare
Visul chiar că-i doar banal.
Porumbelul a zburat
Cu aripile-n neant,
Fiind tot mai fermecat,
Vidul cel predominant.
Meditația-n peisaj,
În frunza-ți de toamnă
E ca lirica-n sondaj,
Ca o rimă mai de seamă.
A fost bine, a fost rău,
Să lăsăm în pozitiv.
Timpul fuge prin pârău
Plus-minus infinitiv.
Noua poartă s-a deschis,
Nou capitol s-a-nceput.
Vechea poartă s-ar fi-nchis,
Dar urma ei, nu s-a pierdut.
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Cifrele-n iubire
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Dacă nu ai prețuit-o fiind tu, atât de rău,
Atunci când nu-și dorea absurditatea ta
Nu mai fi tu un asemeni rătăcit de nătărău.
Două procente au fost ca să te visezi alături!
Da! Asta a fost pe la-nceput d-acest drum,
Dar de ce acum crezi c-ar fi mai multe laturi
Sunt tot aceleași, mai mult văzut-ai tu necum.
Trei procente de credeai c-ai fi c-al ei soare!
Crezi că orice-ai face mereu vei fi așa văzut?
De ce crezi tu asta? Poți fi doar ca o scrisoare...
A cărei importanță cu mult a decăzut...
Patru procente dacă din greșeli absurd de grele
Vei mai reuși tu dragostea să i-o amplifici!
Crezând c-ar trece totul la fel cum trec și orele,
Te pierzi în târzia-ți deșteptare-n care pici...
Cinci, șase, șapte, opt... mai e nevoie ca să număr?
Știi, știi totul bine! Făr' din nou ca să-ți confirm,
Fără c-as mai meditezi, ia și-o du-nspre adevăr,
Cale-n drum i-o luminează pân' la margine de țărm!
Joacă-te ca un copil, dar fii unul matur în spate,
Rău nicicând nu-ți va spune, ia atent și o ascultă,
Ascultă ca un bun prieten sau ca un dornic frate,
Nu o pierde, ține-o lângă tine, ține-o permanentă!
O sută de procente, infinitul ea te va iubi!
Iar pentru a-ți dovedi, în genunchi n-o vei vedea,
Ascultă doar și crede oriunde ș-tot ce-ți va vorbi,
Răspunzând-i înapoi doar tu și cu iubirea!
18.10.24
Dacă aș fi...
Dacă aș fi ca soarele
Ți-aș fi alături mereu,
Ți-aș lumina cărările
Mergând ca un leu.
Dacă aș fi ca aerul
Te-aș însoți mereu,
Te-aș feri de gerul
Ce trece-n șemineu .
Dacă aș fi ca o idee
Te-aș înconjura mereu,
Te-aș conduce pe alee
Găsind un nou antreu.
Dacă aș fi ca
...
06.10.24
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Nou capitol
Per ansamblu-n evocare,
Pe deplin, fiind memoral
Prin ticheta de stocare
Visul chiar că-i doar banal.
Porumbelul a zburat
Cu aripile-n neant,
Fiind tot mai fermecat,
Vidul cel predominant.
Meditația-n peisaj,
În frunza-ți de toamnă
E ca lirica-n sondaj,
Ca o rimă mai de seamă.
A fost bine, a fost rău,
Să lăsăm în pozitiv.
Timpul fuge prin pârău
Plus-minus infinitiv.
Noua poartă s-a deschis,
Nou capitol s-a-nceput.
Vechea poartă s-ar fi-nchis,
Dar urma ei, nu s-a pierdut.