Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
Data postării: 17 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 259
Poezii din aceiaşi categorie
Bătrânii noștri
Oh, vai, bãtrânii noştri, ce repede plecarã:
Unul toamna trecutã, iar altu-n primãvarã!
S-au dus, lãsând în urmã pãreri de rãu şi doruri
Dar, totodatã, stimã, şi cinste, şi onoruri.
Îmi stãruie în minte chipul bunicii mele
Care-mi veghease paşii în zilele acele
Ce nu le poate şterge uitarea, niciodatã,
Şi nici sã le îngroape, bucatã cu bucatã!
C-un sac de ani în spate, cu boli de o valizã,
Din ce în ce mai grave, la orice analizã,
Lãsã pâinea-nvelitã în şterguri de mãtasã,
Şi lacrime pe faţã şi locul gol în casã.
O întrevãd aievea, pe ea, la fel de vie
Cum ne punea gogoşii fierbinţi, în farfurie;
Un caş întreg, şi lapte, şi un cofraj cu ouã,
Uitând complet de sine şi dându-ni-le nouã.
Bunicul - om destoinic, veghea gospodãria
Şi saluta sfielnic, scoţându-şi pãlãria.
Râdea, de vreunu-n spate-i cerca sã se cocoaţe
Şi ne pupa pe frunte, ţinându-ne în braţe...
Ei nu mai sunt. Dar chipul le stãruie prin vreme,
Prin dalbele petale de crini şi crizanteme,
Prin doruri nãzuite, cântate-n româneşte,
Prin steaua ce rãsare, când soarele-asfinţeşte.
☆
Mi-e tare dor de coşul şi lemnele din şurã,
De mãmãliga caldã, ce se topea în gurã.
De vocea îngereascã ce fredona-n surdinã,
Cântãrile din harfã, pe drum sau în grãdinã.
Mã tem numai, ca teama-mi sã nu se-adevereascã:
De-a nu gãsi pe nimeni în casa bãtrâneascã...
Un frig parcã mã prinde...ce nu îl pot descrie
Oare e frig afarã? Sau numai mi-e frig mie?...
La casa cea bãtrânã, mã vãd acum pe mine
Sãtul de alergare prin multe ţãri strãine.
În curte nu e nimeni. Strig tare: "Mamã! Tatã!"
Caut-a deschide poarta. Dar poarta... încuiatã!
22.09.2021, Doornik, Belgia
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Pustie vatra strămoșească
Pustie vatra strămoșească
Gemea nostalgic pe culoare,
Scruta fără să clipească
Urmele pierdute -n zare.
Tremură din crăpături,
Chipu -i bântuie la geam,
Liane șerpuiesc pe ziduri,
Dorul scârțâie pe ram.
Ușa -ntepenită tace
Scorojită de la ploi,
De ceva timp încoace
Îi dă târcoale un strigoi.
În casă e rece și pustiu,
Praful pufăie în colț,
Cerul o scaldă -n cenușiu,
Păianjeni moțăie în jilț.
Ecou de amintiri apuse
Făcu umbre să tresară
Și să depene nespuse
Din basmul de odinioară.
Când era vesel și lumină,
Plânset, râset și culoare;
Acum zace în ruină
Fără suflu și valoare...
Veșnic rămas
Mă avânt cu putere
Oare unde mă va duce ?
O huță prinsă de-o stâncă
Mii de amintiri aduce
Nu se vede mai nimic
Decât aerul mândru
Care vrea să mă doboare
Când încerc să trec prin-transu
Parca văd în departe
Cum pământul încet se duce
Și în vale lângă gard
O colibă în vârf cu cruce
O bătrână lângă ușă
Cârja veșnic își târăște
Cu fusta veștejită
Și cu batic în creștet
Aș vrea să mă arunc
Să ajung la ea, în vale
Să plâng, să o sărut
Să îmi redea veșnica cale
Să-i spun mii de cuvinte
Inima s-o eliberez
Și încet la pieptul moale
Suferință s-o așez.
Dar pământul mă atrage
Nu mă lasă să visez
Bătrână s-a dus în vale
Groapa m-a prins în miez
Aș vrea încă o dată
Spre cer să mă avânt
Dar mi-e frica ,mi-e groază
Amintirea să mi-o frâng
Și așa veșnic rămas
Pe pământul rece ,tare
Încă încerc să eliberez
O suflare ,o strigare .
Liniștea de-acasă
În liniştea de-acasă
Îmi place-aşa de mult!
Îmi plac umbrele serii
Şi greieri să ascult.
Copil al altor vremuri,
Mă trimeteau ai mei
Cu mieii pe izlazuri,
Să am grijă de ei...
Cu doru-i, pitpalacul
Mi se pierdea-n câmpii,
Plutea în aer pacea
Şi dragul de-a trăi.
Vedeam departe codrul,
Un cal fără stăpân,
Mă saluta izvorul
Şi mirosea a fân.
În faptul serii, mierla
Cu-acorduri de artist,
Îţi alina durerea
Oricât erai de trist.
Cânta privighetoarea
La margini de zăvoi,
Şi-o buhă, făr-să ştie,
Ne speria pe noi.
☆
Aşa se vedea viaţa
În veacul douăzeci
Dar ştiinţa şi progresul
Le-au risipit pe veci!
Bătrânii noștri
Oh, vai, bãtrânii noştri, ce repede plecarã:
Unul toamna trecutã, iar altu-n primãvarã!
S-au dus, lãsând în urmã pãreri de rãu şi doruri
Dar, totodatã, stimã, şi cinste, şi onoruri.
Îmi stãruie în minte chipul bunicii mele
Care-mi veghease paşii în zilele acele
Ce nu le poate şterge uitarea, niciodatã,
Şi nici sã le îngroape, bucatã cu bucatã!
C-un sac de ani în spate, cu boli de o valizã,
Din ce în ce mai grave, la orice analizã,
Lãsã pâinea-nvelitã în şterguri de mãtasã,
Şi lacrime pe faţã şi locul gol în casã.
O întrevãd aievea, pe ea, la fel de vie
Cum ne punea gogoşii fierbinţi, în farfurie;
Un caş întreg, şi lapte, şi un cofraj cu ouã,
Uitând complet de sine şi dându-ni-le nouã.
Bunicul - om destoinic, veghea gospodãria
Şi saluta sfielnic, scoţându-şi pãlãria.
Râdea, de vreunu-n spate-i cerca sã se cocoaţe
Şi ne pupa pe frunte, ţinându-ne în braţe...
Ei nu mai sunt. Dar chipul le stãruie prin vreme,
Prin dalbele petale de crini şi crizanteme,
Prin doruri nãzuite, cântate-n româneşte,
Prin steaua ce rãsare, când soarele-asfinţeşte.
☆
Mi-e tare dor de coşul şi lemnele din şurã,
De mãmãliga caldã, ce se topea în gurã.
De vocea îngereascã ce fredona-n surdinã,
Cântãrile din harfã, pe drum sau în grãdinã.
Mã tem numai, ca teama-mi sã nu se-adevereascã:
De-a nu gãsi pe nimeni în casa bãtrâneascã...
Un frig parcã mã prinde...ce nu îl pot descrie
Oare e frig afarã? Sau numai mi-e frig mie?...
La casa cea bãtrânã, mã vãd acum pe mine
Sãtul de alergare prin multe ţãri strãine.
În curte nu e nimeni. Strig tare: "Mamã! Tatã!"
Caut-a deschide poarta. Dar poarta... încuiatã!
22.09.2021, Doornik, Belgia
Parintii
Poate părinții mei n au plecat în străinătate
Dar nici nu i am avut aproape.
Mereu era ceva
Ce ii preocupa
Și de mică eu voiam să mă joc cu ei orice
Să mă învelească la culcare și să mi spună povești cu prinți si prințese si împărați veșnic bogați
Mi am dorit un tată care să mă ia in brațe de dragul meu, ci nu doar când mă loveam
Mi am dorit o mamă cu care timpul mi l petreceam
Mi am dorit o casă veșnic luminată
Nu una dezbinată in bucăți de piatră
Mi ai dorit un tată care mă observa, ci nu unul care doar mă privea
Mi am dorit o mamă ce ma umplea de fericire, ci nu una blocată in bucătărie
Mi am dorit o viața cu mai puține probleme, cu mai puține datorii si mai multe bucurii
Mi am dorit părinți care să mă ajute să cresc, ci nu părinți blocați in afaceri de succes
Mi am dorit si mi am dorit si doresc degeaba intr una, mi as dorii la nesfârșit dacă se întâmpla pana acuma
Mi am dorit o familie ca in poveștile regale, un bărbat și o femeie și fără daune morale, fără certuri și necazuri intre rude si neveste, intre tați și frați și mame ce se ascund dupa ferestre
Părinții mei n au fost plecați, intr o tară mai bogată, au stat și au indurat problemele ce au venit cu ei deodată
Mi am dorit, o viața ca in povești, fără grija banilor sau grijile sufletești, mi am dorit un tată care să vadă cu inima mai mult decât au văzut ochii lui prima știre de la tv.
Mi am dorit o viață buna, fără scandal sau drame amestecate cu traume, mi am dorit o mamă care să schimbe ce i greșit in bine pentru ea, pentru mine pentru sora si pentru mamaia, pentru neamul ei urât de cei din jur, pentru familia ei bună ce și au pus la gât un șnur când au acceptat poverile pe care tata le a format, când au acceptat regulile de a sta la ei in sat, de a sta departe de tot ce înseamnă iubire fată de mine sau Miruna sau orice nepot de-o fire…
Mi am dorit, cam pre multe… dar nu mă opresc aici caci multe dintre ele sunt doar niște frici, de care voi scăpa ușor in lumea mea, lumea in care… mama si cu tata imi aduc doar alinare
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Pustie vatra strămoșească
Pustie vatra strămoșească
Gemea nostalgic pe culoare,
Scruta fără să clipească
Urmele pierdute -n zare.
Tremură din crăpături,
Chipu -i bântuie la geam,
Liane șerpuiesc pe ziduri,
Dorul scârțâie pe ram.
Ușa -ntepenită tace
Scorojită de la ploi,
De ceva timp încoace
Îi dă târcoale un strigoi.
În casă e rece și pustiu,
Praful pufăie în colț,
Cerul o scaldă -n cenușiu,
Păianjeni moțăie în jilț.
Ecou de amintiri apuse
Făcu umbre să tresară
Și să depene nespuse
Din basmul de odinioară.
Când era vesel și lumină,
Plânset, râset și culoare;
Acum zace în ruină
Fără suflu și valoare...
Veșnic rămas
Mă avânt cu putere
Oare unde mă va duce ?
O huță prinsă de-o stâncă
Mii de amintiri aduce
Nu se vede mai nimic
Decât aerul mândru
Care vrea să mă doboare
Când încerc să trec prin-transu
Parca văd în departe
Cum pământul încet se duce
Și în vale lângă gard
O colibă în vârf cu cruce
O bătrână lângă ușă
Cârja veșnic își târăște
Cu fusta veștejită
Și cu batic în creștet
Aș vrea să mă arunc
Să ajung la ea, în vale
Să plâng, să o sărut
Să îmi redea veșnica cale
Să-i spun mii de cuvinte
Inima s-o eliberez
Și încet la pieptul moale
Suferință s-o așez.
Dar pământul mă atrage
Nu mă lasă să visez
Bătrână s-a dus în vale
Groapa m-a prins în miez
Aș vrea încă o dată
Spre cer să mă avânt
Dar mi-e frica ,mi-e groază
Amintirea să mi-o frâng
Și așa veșnic rămas
Pe pământul rece ,tare
Încă încerc să eliberez
O suflare ,o strigare .
Liniștea de-acasă
În liniştea de-acasă
Îmi place-aşa de mult!
Îmi plac umbrele serii
Şi greieri să ascult.
Copil al altor vremuri,
Mă trimeteau ai mei
Cu mieii pe izlazuri,
Să am grijă de ei...
Cu doru-i, pitpalacul
Mi se pierdea-n câmpii,
Plutea în aer pacea
Şi dragul de-a trăi.
Vedeam departe codrul,
Un cal fără stăpân,
Mă saluta izvorul
Şi mirosea a fân.
În faptul serii, mierla
Cu-acorduri de artist,
Îţi alina durerea
Oricât erai de trist.
Cânta privighetoarea
La margini de zăvoi,
Şi-o buhă, făr-să ştie,
Ne speria pe noi.
☆
Aşa se vedea viaţa
În veacul douăzeci
Dar ştiinţa şi progresul
Le-au risipit pe veci!
Alte poezii ale autorului
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Vâltoarea jocului
Nicicând nu am crezut
C-aș fi în stare să iubesc,
Dar acum că am văzut
Pot liber să vorbesc.
Chiar nu știu de-nțelegea,
Dar cu mult mă ajuta,
Mistic stând în fața mea
Arta vieții-mi prezenta.
La-nceput nu-nțelegeam,
Că era el diferit,
Dar cu timpul percepeam,
Că s-ar fi îndrăgostit.
O luasem ca un joc
Știind că n-am mare noroc,
Dar încet el a cedat
Fără să-mi fi explicat.
Timpul trece făr' să spună stop
Dar amintirile rămân în loc;
Am înțeles ca fără el, eu nu mai pot
Și-am decis să nu mai joc.
Pentru prima dată, m-am îndrăgostit
Fără să mai fi gândit,
Straniu c-asta s-a-ntâmplat
Într-un ritm așa ciudat.
El e ultima și unica ființă pe care o voi iubi!
Mi-a dat înțelesul de a zâmbi,
Arătându-mi fericirea adevărată
Ce nicicând nu poate fi uitată.
24.05.24
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Vâltoarea jocului
Nicicând nu am crezut
C-aș fi în stare să iubesc,
Dar acum că am văzut
Pot liber să vorbesc.
Chiar nu știu de-nțelegea,
Dar cu mult mă ajuta,
Mistic stând în fața mea
Arta vieții-mi prezenta.
La-nceput nu-nțelegeam,
Că era el diferit,
Dar cu timpul percepeam,
Că s-ar fi îndrăgostit.
O luasem ca un joc
Știind că n-am mare noroc,
Dar încet el a cedat
Fără să-mi fi explicat.
Timpul trece făr' să spună stop
Dar amintirile rămân în loc;
Am înțeles ca fără el, eu nu mai pot
Și-am decis să nu mai joc.
Pentru prima dată, m-am îndrăgostit
Fără să mai fi gândit,
Straniu c-asta s-a-ntâmplat
Într-un ritm așa ciudat.
El e ultima și unica ființă pe care o voi iubi!
Mi-a dat înțelesul de a zâmbi,
Arătându-mi fericirea adevărată
Ce nicicând nu poate fi uitată.
24.05.24
Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24