Satul meu natal

În țesătura fină a zilelor noastre,
Mânia se împletește, un fir roșu în coasere.
Un stilet ascuțit ce descoase liniștea, oaspete nedorit,
În inima pânzei, unde pacea ar fi vrut să fie găzduit.

Descose mânia, cu mâini de chirurg,
Înlătură-i nodurile, lasă-i locul să se resfirg.
Cu ața rațiunii, repară haina ruptă de furtună,
Și-n locul iritării, brodează-ți calmul, fii stăpână.

Chiar și în tumult, când inima-ți bate ca un ciocan,
Găsește silaba potrivită, ce desface fiecare van.
Nu lăsa mânia să-ți înnegrească ziua,
Păstrează-ți lumina, chiar și-n cea mai mare furtună.

În atelierul minții, fiecare gând e un artizan,
Ce poate să creeze sau să distrugă, după plan.
Alege cu înțelepciune, firul cu care să lucrezi,
Sculptează-ți emoțiile, până ce mânia o să tăcești.

Mânia, ca un nod în gâtul vremii, strânge, apasă,
Dar cu un cuvânt blând, poate fi desfăcută, fără urmă să lase.
E arta de-a trăi, de-a descoase urzeala greșită,
Și de-a înlocui cu iertare, în rana lumii, cusătura potrivită.

Șoapte de înțelepciune, împletite cu răbdare,
Sunt acul și ața ce repară orice sfâșiere.
Descose mânia, cu vorbe ce vindecă,
Și lasă în urma ta, o lume mai bună, o operă.

Fii maestru în a desface, firul roșu al mâniei,
Transformă-l în punte, nu în zid, între oameni și idei.
Cu calm și cu prevedere, descoase iritarea,
Și vei vedea cum lumea se schimbă, prin blândețe și iertare.

Secată de sărăcie,

De boală și anarhie,

C-o justiție  beteagă

Un popor ,o țară întreagă

Osândit la moarte lentă...

De corupție și șpagă.

Cremator pentru bătrâni 

Într-o lume de nebuni.

Bun e vinul ghiurghiuliu,

Cules toamna pe târziu,

Mai pe brumă, mai pe-omăt,

Mult mai beu şi nu mă-mbăt.

M-am jurat că n-oi mai be,

Dar eu nu mă pot ţine,

Bun îi vinul, bine-mi place,

Nu ştiu viei ce i-oi face.

Vinişor de poamă rară

Se suie-n cap făr' de scară,

Vinişor de boghi verzi

Face pe om de nu-l vezi.

Bun e vinul şi gustos,

Când îl bei cu om frumos.

Dar de-l bei cu om urât,

Se opreşte vinu-n gât.

È buono il vino rosso

È buono il vino rosso

raccolto a fine autunno,

più c’è brina, più nevica

e tanto più ne bevo e non mi sbronza.

Mi sono ripromesso che non ne bevo più

ma non riesco a trattenermi,

è buono il vino, mi piace tanto,

non so che ne farò della vigna.

Il vino fatto di frutta rara

sale alla testa senza scala,

il vino fatto di uve verdi

non ti fa vedere nessuno.

Il vino è buono e gustoso

quando lo bevi con un bel tipo

ma se lo bevi con uno antipatico

il vino ti si ferma in gola.

Fratilor, romani de pretutindeni,

Cat va dainui lumea sa nu uitati,

de-ale patriei locuri cinstite,

Fie ca e Marea Neagra, ori Carpati.

Nu uitati nici de parintii vostri,

Ce se sting incet de-al vostru dor,

De copiii rataciti pe strada,

Cautand pe mama sau pe tatal lor.

E ciudat strainul, iar munca e grea,

Far’ de rautate: vino-n tara ta!

Chiar de-i neagra painea si e traiul greu,

Cu dragostea familiei,te hranesti mereu.

Mult iubita tara, a fost cotropita,

De-a ei fii misei,care i-a crescut,

Intorca-se roata,aducand acasa,

Pe copiii nostri,inrobiti cum sunt.

Uniti in credinta si in rugaciune,

Muncind cu blandete si seninatate,

Birui-vom raul, birui-vom moartea.

Bucurosi ‘om trece, in viata prin toate.

Pe cîmpie la Mărăşti,
acolo românii zăreşti,
Pregătiţi cu arma în mînă,
nemţilor să se opună.

Şi într-o Joi de dimineaţă,
pe o vreme călduroasă,
Averescu a ordonat,
românii ies la atac.

La atac cînd au pornit,
baionete au pregătit,
În izmene şi desculţi,
la germani ei s-au opus.

Moldova ca să o ocupe
şi pe noi să ne subjuge,
Ostaşi mulţi au mai pierit
şi românii au biruit.

La Mărăşti lupte s-au dat
şi mult sînge s-a vărsat,
Corp la corp s-au înfruntat,
cu germanul cel dotat.

După lupte seculare,
am avut victorie mare,
Mulţi soldaţi aveau să moară,
pentru glie, pentru ţară.

Pentru cei ce viaţă au dat,
la Mărăşti s-a ridicat,
Un mausoleu din piatră,
de eroi să amintească.

Că în primul război mondial,
au murit pe acel altar,
Mulţi români adevăraţi,
pentru glie, pentru fraţi.

Astăzi casele la țară

multe-s în ruine.
De vine iarnă sau vară
la ele nimeni nu mai revine.

Au plecat foștii stăpâni
care grijă mai aveau
de ogradă, de grădină și de câini
ce prin curte atunci lătrau.

Acum pe la uși, la poartă
lacăte zac mute…
prin grădini nimeni nu se aude
iar culoare de pe casa e decolorată.

Si cărarea de la poartă
toată este în buruiană
și doar, câțiva pași trec...câteodată
doar o dată într-un singur an.

Scaunele pe la porți
ușor putrezesc…

uitate sunt de nepoți

ei pe ele nu mai zabovesc.

De prin curți florile toate

sau uscat de timp uitate

hățișul, cornuții au invadat

locul care cândva de flori era scăldat

Geamurile pusteite

trist privesc spre drum

Multe vise neîmplinite

acum au devenit un scrum.

Ici colo prin sat,

mai găsești pe la vreo poartă

câte un bătrân care așteaptă

copiii care l-au uitat.

Undeva prin sate…

casele sunt în ruine, pustii …

tinerii au plecat departe

și au uitat de termenul ” revii ”.

Zi și noapte mă gândesc -

Cu ce mereu greșesc?

Știu a asculta

Și pe toți a respecta...

Dar când m-am prefăcut,

Totul a trecut,

Devenind mult mai plăcut,

Ceea-n ce n-am mai crezut.

Cu adevărat ca să discut

Așa viața a-nceput,

Mereu fiind văzut

Un chip vesel și plăcut.

Nimeni nu s-a întrebat,

Cum am tot evoluat

Din cale n-am abătut,

Mai departe am străbătut.

Gândul doar la carte,

Prezentând frumoase arte,

L-aveam fără a percepe

Cum viața se începe. 

Apare recrutată,

Nicicând căutată,

O schimbare adevărată,

Din suflet respectată.

Frumos să zâmbesc,

Aș vrea eu să vorbesc,

Clipa s-o trăiesc,

Spunându-i că-l iubesc!

10.05.24

Iarna a sosit, din nou în sărbători,

Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,

A mai sosit și pentru acei călători 

Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.

Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,

În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,

Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire

Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.

S-a-nțeles c-o anumită floare

Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,

Vorbește-n taină cu splendoare,

Trezindu-ți mișcarea-n credință. 

Cat timp zâmbește cu putere 

Fiecare frunză, din orice copac,

Poți urca-n unicile-i cutere 

Făr' de-a pune un nou capac. 

Cât păsările-ncă mai cântă

Poți călători mereu oriunde,

Până-n lacrima-ți latentă

Zărită-n văile-ți profunde. 

(Creată pentru data de 13.12.24

pentru a onora stima și respectul

unei persoane dragi)

...

Să nu-ndrăznești să uiți vreodată 

Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,

Bătaia de la a mea inimă este gradată

Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu! 

Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,

Nu contează ce se află-n jurul tău, 

Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,

Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău! 

 ...

 ...

Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.

16.10.24

A doua oară când văd luna

Stând culcată lângă geam,

Dar e alta-mi spune-ntruna

Lacrima ce-o tot pierdeam....

Prima mea țintire-n astă toamnă,

Spre luciul fermecat în diafragmă

Era la poza noastră, mai deseamă,

Când o priveam tot mai cu teamă. 

La secunda încercare în a o privi

Striga cu îndurerare și se liniști,

Și-amintea încet, estetic a grivi

Ca-n desenul ce nicicând nu-l ști.

O cometă mai târziu ar fi căzut

Văzând doar un singur meteor,

Izbindu-se de tot lucrul făcut 

Luând-l iar peste-al său picior...

Într-o clipită totul s-a stricat,

Fiind total de ne-nteles,

De parcă, nimic n-ar fi existat,

Asta a fost menit de-ales.

Meteorul a plecat făr' ca să termine

Fenomenul conceput făr' de planuire

În stare totu-n jur să exerermine

Rezolvând cu o simplă învinuire...

Inima-n infinitul de bucăți s-a rupt

În timpu-n care tot scruta iubirea

Pe luna-n care trebuia din nou să lupt

Pentru a găsi rătăcita-mi fericirea...

Dimineața a venit

Și soarele a răsărit,

Cu penița desenată

Iarba este-nrourată.

De gânduri m-am agățat

Privind cerul înnorat...

Păsările cântau,

Mereu se tentatu...

La ce sa mai gândesc 

Cât norii urmăresc?

Timpul trece-n fulgerul

Ce-l oprește flangerul...

Dar, n-o face mereu,

O secundă-n clișeu,

Apoi pornit din nou rapid

Se pierde ca lumina-n vid...

...

25.07.2021

Per ansamblu-n evocare,

Pe deplin, fiind memoral

Prin ticheta de stocare

Visul chiar că-i doar banal.

Porumbelul a zburat

Cu aripile-n neant,

Fiind tot mai fermecat,

Vidul cel predominant.

Meditația-n peisaj, 

În frunza-ți de toamnă 

E ca lirica-n sondaj,

Ca o rimă mai de seamă. 

A fost bine, a fost rău, 

Să lăsăm în pozitiv. 

Timpul fuge prin pârău 

Plus-minus infinitiv.

Noua poartă s-a deschis,

Nou capitol s-a-nceput.

Vechea poartă s-ar fi-nchis,

Dar urma ei, nu s-a pierdut.