Voi cei aleși!

Voi care ne priviți, de sus in jos,

Și a-ți uitat, ce a-ți promis cu rost,

De ce voi faceți, totul pe dos,

Și nu vedeți, că iese prost

 

De când, nu a-ți mai fost, in țară?

De când, nu a-ți mai fost, la sat,

Voi mergeți tot mai des, afară,

Pe noi, cui, voi zălog, ne-ați lăsat?

 

Cănd v-am ales, promisiuni, de toate,

Că veți aduce, bunăstarea noastră,

Și lefuri, pensii si, chiar sănătate,

Si voi le-ați pus, pe toate-n glastră

 

Noi zilnic, vă vedem, pe sticlă,

Cum vă certați și, ne promiteți,

Iar noi suntem lăsați, in pâclă,

Cuvântul dat, nu vi-l mai țineți

 

Nu vrem averi, noi ca să facem,

Și doar, să supraviețuim un pic,

La sărăcie, nu vrem să ne întoarcem,

Și dup-o viață, să nu avem nimic

 

Vă tot spunem, când ne-ntâlnim,

Că nu dorim plăceri si, conturi,

Și doar, un pic, mai bine să trăim,

Și un bănuț, mai mult, la lefuri

 

Am văzut, că pentru voi se poate,

Și vă dați, cu stânga-n, dreapta,

Unde-s bani, voi dați, din coate,

Și tot mai sus, vă cocoțați, pe treaptă

 

Voi averi, proprietați, tot adunați,

Siguri nu fiți, că treapta asta ține,

Sunteți, prea mulți pe ea urcați,

Și ea se poate rupe, chiar si măine

 

Să nu gândiți, că noi suntem cadou,

Și doar, să vă amintiți, că aici e votul,

Pe care îl vom pune negreșit, din nou,

Dar, nu pe voi si, la căsuța,, altul"

 

Ce să vă spunem, despre prețuri,

Ne amagiți cu multe subvenționări,

Nu știți cum zilnic, noi primim facturi,

Iar voi ne tot mințiți, cu plafonări

 

Noi, nu putem cumpăra lemnul,

Chiar, dacă pădurea, pică pe noi,

Acesta, zilnic, e dus cu trenul,

Către străini si, munții noștri, rămân goi

 

La pompă, motorina si benzina,

Au prețul, tot mai sus, mai sus,

Alimentând, ne cheltuim chenzina,

Și banii noștri, cei puțini, s-au dus

 

Gazul, curentul, s-au scumpit, pe loc,

Mi-e frică, pe la administrație să trec,

Voi renunța si, la centrala de la bloc,

Și sigur,  am să sting si, ultimul bec

 

Totuși, mai este o speranță mică,

Să vă treziți, din amorțeala voastră,

Măsuri voi să luați si, să tăiați cu frică,

Și să gândiți, la bunastarea noastră

 

Trăim cu toții, din ce în ce, mai greu,

Și dezbinați suntem, cum voi doriți,

Noi rugă, zilnic, înălțăm la Dumnezeu,

Să avem conducători școliți si, un pic mai...cinstiți!


Category: Diverse poems

All author's poems: Zugun poezii.online Voi cei aleși!

Date of posting: 23 января

Views: 64

Log in and comment!

Poems in the same category

O viață cu de toate

Eu n-am crescut, cum, alţi copii,

În puf se deşteptarã;

Dar am avut şi jucãrii

Şi parte de-o chitarã.

 

Eu, am fost, eu! Nimic mai mult!

Nici n-aş fi vrut sã fie!

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu

De tot ce mi-a dat mie!

 

Avut-am parte de pãrinţi

Şi de copilãrie.

De unde nu... eram pribeag

Sau mort, sau... cine ştie!...

 

Nu am pierdut pe drumuri, nopţi,

Nici zile, prin spitale;

Şi-ntotdeauna mi-au plãcut

Cântãrile corale.

 

Cãci, şi biserica din sat

Mi-era atât de dragã!

Şi-atât de multe amintiri

De vremea ei, mã leagã!

 

Cã parcã şi acuma vãd

Cum se deschide uşa,

Şi cum apare, surâzând,

În pragul ei, mãtuşa!

 

Pe moş' Petreanu, cum venea,

Scoţându-şi pãlãria,

Pe Bunu', pe bunica mea

Şi pe sora Maria!...

 

Cum sã nu vreau, acele vremi

Ca ochii-mi sã le vadã?

Dar timpul le-a acoperit,

Cu ani şi ani, grãmadã!

 

Ai mei nu au avut averi

Dar, m-au purtat în şcoalã;

Şi, de acasã n-am plecat

Nicicând cu mâna goalã.

 

Super-talente n-am avut,

Nici aer de vedetã,

Decât cã, dupã ce-am crescut,

Mi-au luat o bicicletã.

 

De hoţi şi de linguşitori,

N-am dus vreodatã lipsã;

La fel, cum soarele de nori,

Şi luna, de eclipsã.

 

Dar, Dumnezeu de sus, mi-a dat

Atunci când mã rugasem,

Mai mult decât am meritat,

Sau, decât Îi cerusem.

 

Mã-ntrebi care e gândul meu

Şi scopul meu, anume?

De-a-i mulţumi lui Dumnezeu,

Cã sunt şi eu pe lume...

 

Cã-n mâna Lui, e mâna mea,

Cã nu am a mã teme,

Cã-n zorii vieţii m-a chemat

Şi m-a gãsit devreme.

 

More ...

Urcăm tot mai sus - unui politician

Urcăm tot mai sus.  Mușcând din mușchi, mușcând din piatră,

Din dale vechi de cazemată, mușcând din sticlă sfărâmată,

Scuipând pe lauri,  ca o haită,  statuia ta, decapitată,

O vrem in lama de lopată. Mușcând din trese, din onoruri,

Aureole si halouri. Litanii, predici, ce agită, un adevar

de dinamită. Urcăm mai sus, mușcând din oase,

Din putregaiuri și carcase, scârbiți de titluri și de rang,

Vrem să vedem cum se atârnă, caricaturile în ștreang.

Mușcând din cheaguri, din vocale, mușcând din paturi de spitale, 

Ce a fost a fost nu mai e scris, urcăm pe sângele proscris,

Al celui slab, celui ucis. Mușcând din popi, din catedrale,

Din lorzi și regi, dive fatale, mușcând din faldurile tale,

De clovn coclit, din mahalale. Urcăm mai sus, mușcând chibritul,

Napalmul, schijele, carbitul, vrem să -ți vedem în groază,  chipul,

Atâta -ți scriu, căci este timpul!

 

 Ari

More ...

Безымянный

Акустика в ушах, бессмысленные звуки.
Два дня подряд лежу в цепях, теряя твои руки.
Я не знаю как сказать и стоит ли вообще. 
Тебя ведь не вернуть назад...
два дня как не вернуть уже.

More ...

Buticul cu flori

La buticul cu flori
De pe strada numărul 12
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
Pe pervazurile lunguiețe
Bujori și sânziene se aștern,
În încăperea mobilată,
Simfonia patefonului modern.
 
La buticul centralizat
Se oferă crizanteme,
Care alegorice cu finețe
Înaintează prin vreme.
 
Zvelte roze seculare
Tutelează puritanul ansamblu,
Crăițele trecătoare și fade
Dând un epilog de trianglu.
 
La buticul încărcat și mistic
Se scindează ierarhii,
Despoți, regi și cneji
Îmbătați de anarhii.
 
Peste macii sângerii
Se rup nori și zări,
Se ridică cabriolete-n străzi,
Podețe peste oceane și mări.
 
La buticul cel cu flori
Mereu este cald și rece,
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
 
More ...

Păstor de vise

Pastor de vise

pe pășuni întinse

unde iarba cu rouă

trezește la viața nouă.

Păstor de speranță 

ce spre cer se înalță

cu suflet curat

unde Domnul desculț a intrat

Păstor de mioare

cu blănițe albe și strălucitoare 

ce-ți sunt alinare

când dorul te doare.

Păstor de pe munte

ai de a spune multe

prin doinele neamului

cu cântul Flautului.

Păstor, păstoraș,

viața de oraș

prea mult sa schimbat

oamenii de doine au uitat .

Păstor de lumină

genunchii mi se înclină

pentru putere și răbdare

să păstrezi unită turmă de mioare

Păstor de frumos,

chipu-ți luminos

azi ne dă căldura

credința și învățătură 

Tu Păstor de vieți 

cu dragoste ne înveți

pașii să-ți urmăm mereu
doar așa salvați suntem de greu.

More ...

Mormânt de comat

Roagă-te, dacă poți,
la steaua din muntele nopții,
plângi, dacă poți,
la icoană în stâncă sculptată,
adu flori, dacă poți,
la altar din minerale,
fă-ți cruce, dacă poți,
la cap de lup
și șarpe de mare.
More ...